Se înțelege prin ascită apariția de lichid în cavitatea peritoneală. Creşterea volumului abdomenului este uneori confundată de bolnavi cu obezitatea (creşterea rapidă în greutate).
Deși ascita este săracă în simptome, acestea îl aduc totuşi pe bolnav la medie și oferă date importante pentru diagnostic, fiind în relație cu cauza primară a bolii.
Trebuie făcută deosebirea dintre ascită și creşterea volumului abdomenului prin obezitate, graviditate, chisturi abdominale, distensia vezicii urinare sau distensia gazoasă a stomacului.
Prezenta ascitei se pune în evidenţă destul de simplu, punând o mină pe abdomen și percutând abdomenul cu cealaltă, la o oarecare distanţă. Dacă există lichid, percuția se simte la mina ce stă pe abdomen (semnul valului).
Ascita poate fi însoțită și de alte semne, ca de exemplu apariţia unei circulaţii venoase superficiale pe flancurile abdomenului (circulaţie colaterală), ca în cazul cirozei.
Ascita poate fi determinată de numeroase cauze. Astfel, mărirea splinei pledează pentru o cauză hepatică (ciroză) sau pentru o tromboză a venei porte.
Asocierea unui revărsat pleural sau unei colecții de lichid în pleură poate să arate originea cardiacă a ascitei. Totuși, ultimele manifestări pot fi determinate de cauze hepatice (prin hipoproteinemia ciroticului), de boli ale țesutului conjunctiv (boli de colagen sau colagenoze), de neoplasme cu metastazdifuze, de tumori ovariene (cu ascită și lichid în pleură – boală numită sindrom Meigs). Asocierea ascitei cu edeme periferice constituie o indicație pentru existenţa unei staze (cardiace sau pe vena cavă) sau a unei severe hiper-albuminemii.
O altă cauză a ascitei este tuberculoza peritoneală, în care caz ascita este de obicei însoţită de febră și semnele bolii de bază.
În tumorile metastazante apare ascita în care se palpează mase tumorale (carcinomatoză peritoneală).
Instalarea ascitei, mai ales la cirotici, este precedată de obicei de meteorism abdominal (balonare severă) și există un vechi dicton medical care spune că „vintul precede ploaia”.
Îndată ce bolnavul observă o mărire a abdomenului, cu sau fără jenă dureroasă, solitară sau corelată cu aparții edemelor, a unor simptome respiratorii sau generale (febră), trebuie să se prezinte la medie, care va examina prin puncție abdominală lichidul de ascită. Lichidul ascitic poate să aibă aspect limpede gălbui în ciroze și staze cardiace, hemoragic în carcinomatoze, tulbure albicios (chilos) în ascite date de compresiunea unor tumori pe canalul toracic. Lichidul ascitic poate fi sărac în proteine (numit transsudat, în ciroză și stenoză cardiacă) sau bogat în proteine (ca în cancere, infecții, tuberculoză).
De multe ori se pot găsi celule canceroase în lichidul de ascită.
Mare parte a ascitelor sunt de natură cirotică și sunt produse de hipertensiunea portală.
