Cultura Vinetelor

0
Cultura Vinetelor
-Anunț-

Cerintele plantei faţă de climă și sol

Temperatura. Vinetele depăşesc tomatele şi ardeiul

în ce priveşte pretențiile faţă de temperatură. Ca urmare, semintele de vinete încep să germineze la 1416°C, temperatură la care răsărirea durează cca 20 zile. La 25-28°C, plantele răsar în 8-10 zile. Plantele de vinete cresc și se dezvoltă în condiţii optime la temperatura de 25-32°C. Temperaturile prea scăzute sau prea ridicate survenite în cursul vegetației sînt dăunătoare plantelor de vinete. Astfel, temperaturile sub 14°C și cele mai mari de 40°C provoacă perturbații biologice care se manifestă prin stagnarea vegetaţiei și căderea florilor.

Lumina. Plantele de vinete sînt foarte pretentioase faţă de lumină. În condiții de lumină insuficientă, datorită unei densități exagerate sau unei nebulozități prelungite, asimilația clorofiliană este redusă, plantele îngălbenesc, florile nu formează fructe şi cad. Tot ca urmare a pretențiilor mari faţă de lumină, vinetele nu se pretează la culturi asociate cu specii care au plantele mai înalte ca ele. Dau însă rezultate foarte bune cînd se asociază cu specii care au plantele scunde și o perioadă scurtă de vegetatie cum sint: ridichile, salata, morcovul, ceapa şi pătrunjelul verde etc.

În faza de răsad şi de fructificare pretențiile vinetelor faţă de lumină sînt maxime.

Pretențiile vinetelor faţă de umiditate şi sol sînt foarte asemănătoare cu ale ardeiului.

TEHNOLOGIA CULTURII

Planta premergătoare. Cele mai bune premergătoare pentru vinete sînt legumele care au fost fertilizate cu gunoi de grajd în anul de cultură cum sînt: castraveţii, dovleceii, varza, conopida etc. care lasă solul bogat în substante nutritive. Lucerna este, de asemenea, o premergătoare bună lăsând solul bogat în materie organică, fără buruieni și bine structurat. Vinetele reuşesc bine şi după mazăre, fasole și alte păstăioase.

După rădăcinoase şi bulboase, vinetele dau rezultate bune numai dacă se aplică o fertilizare corespunzătoare cu îngrăşăminte organice şi chimice. Vinetele nu trebuie să urmeze după solano-fructoase, cartofi sau altă plantă din aceeași familie botanică mai devreme de cel puțin 3 ani.

Pregătirea terenului. Nivelarea. Vinetele fiind sensibile la excesul de umiditate terenul de cultură trebuie să fie bine nivelat tinînd seama totodată că această cultură se irigă de multe ori în cursul vegetaţiei. Pe teren nemodelat, nivelarea se efectuează înainte de mobilizarea de toamnă a solului. Pe teren modelat nivelarea se execută odată cu mobilizarea solului şi se retuşează apoi cu grebla atît în acest caz cît şi în cazul solului rămas nemodelat de la cultura anterioară.

Fertilizarea de bază. Înainte de mobilizarea adîncă a solului, se aplică fertilizarea cu următoarele doze orientative: 3-5 kg/m2 gunoi de grajd, descompus (3050 t/ha), 40-50 g/m2 superfosfat (400-500 kg/ha= 70-90 P2O5) şi 12-15 g/m2 sulfat de potasiu (125150 kg/ha 50-60 kg K2O). Îngrăşămintele chimice se amestecă bine cu gunoiul de grajd după care se efectuează răspîndirea lor pe sol, cu mîna, cît mai uniform.

Citește și:   Cultura legumelor

Mobilizarea solului din toamnă. Lucrarea de mobilizare adîncă a solului se execută imediat după terminarea distribuirii îngrăşămintelor pentru a se evita pierderile de substanţe nutritive provocate de soare și vînt.

Mobilizarea se face cu cazmaua la cca 30 cm adîncime, evitîndu-se formarea denivelărilor în timpul executării lucrării. Primăvara, imediat ce timpul permite, terenul se greblează pentru ruperea crustei formată în timpul iernii şi afinarea solului. Fertilizarea înainte de plantare. Cu cca 3 săptămîni înainte de plantare, solul se mai fertilizează cu 1520 g/m² azotat de amoniu (150-200 kg/ha-40-60 kg N) care se încorporează în sol cu grebla.

Plantarea. Vinetele se plantează în cîmp cînd temperatura solului la adîncimea de 10-15 cm a ajuns la 15°C și are tendinţa de menținere sau de urcare, ceea ce în majoritatea anilor are loc în ultimile zile din luna aprilie sau primele din mai. Plantarea se efectuează la 60x 30 cm folosindu-se numai răsaduri viguroase şi sănătoase, în vîrstă de cca 55 zile. Pentru cultura timpurie se folosesc răsaduri repicate în ghivece nutritive cu dimensiunile de cca 7X7 cm care se plantează la aceeași dată şi aceleaşi distanţe. Se realizează astfel o densitate de 5,5 plante/m2 (55 000 plante la ha).

În zonele mai puțin favorabile, se recomandă plantarea vinetelor pe biloane orientate pe direcția E-V, distanţate la 60 cm. Plantarea se va face la jumătatea versantului sudic la distanța de 40 cm. Se recomandă această metodă pentru aceleași motive arătate la plantarea ardeiului.

Întreţinerea culturii. Irigarea. Vinetele se irigă de mai multe ori la interval de cca 10 zile, cu norma de udare de 30-35 1/m² (300-350 m³ apa/ha) urmărind menținerea în sol a unei umiditați de 80-850% din capacitatea de cîmp pentru apă. Neirigarea la timp a vinetelor are ca urmare obţinerea unor producții mici, de calitate slabă şi totodată favorizează apariția bolii „ofilirea” care în anii secetoşi cu temperaturi excesiv de ridicate, poate provoca distrugerea totală a culturii. În perioadele reci de la începutul vegetației, vinetele se irigă dimineata iar în cele cu temperaturi ridicate din iulie şi august, cele mai bune rezultate se obțin cînd se irigă seara sau în timpul nopţii. În timpul udărilor se evită băltirea apei.

Prăşitul. Pentru menţinerea umidităţii în sol şi distrugerea buruienilor, vinetele se prăşesc după fiecare udare, astfel încît solul să fie în permanență afinat şi bine aerisit.

Citește și:   Cultura Cepei

În zonele mai puțin favorabile se lasă numai 2-3 fructe la o plantă, celelalte flori eliminîndu-se cu mîna.

Ingrășarea fazială. În caz de necesitate, se aplică în timpul vegetaţiei 1-2 îngrăşări cu urmatoarele doze: 15 g/m2 azotat de amoniu (150 kg/ha=45 kg N), 12 g/m2 superfosfat (120 kg/ha-20 kg P2O5) şi 5 g/m² sulfat de potasiu (50 kg/ha 20 kg K2O). Aceste doze se aplică în faza cînd începe formarea fructelor și în faza cînd primele fructe sînt gata de recoltat. Distribuirea îngrăşămintelor se face înaintea unei prașile.

Recoltarea. Vinetele se recoltează cînd au ajuns la mărimea specifică soiului, sînt elastice la apăsare și cu suprafaţa lucioasă. Prin îmbătrînire, fructele de vinete devin tari, se decolorează şi pierd luciul caracteristic acestora. Recoltarea trebuie facută la timp pentru a obține fructe de calitate și a spori producția. Fructele care se desfac pe piață se ambalează cu grijă şi se protejează împotriva soarelui şi vântului care le degradează. Vinetele timpurii, repicate în ghivece nutritive, se recoltează începînd de la sfîrşitul lunii iunie, iar cele nerepicate în ghivece nutritive cu cca 15 zile mai tîrziu şi se continuă pînă la căderea brumelor. Producţia de vinete este de cca 3 kg/m² (30 t/ha).

CULTURA INTERCALATA

În cultura de vinete se pot cultiva intercalat: salată, spanac şi ridichi de lună care se recoltează înainte ca vinetele să acopere terenul. În acest caz pe mijlocul intervalului dintre 2 rînduri de vinete se seamănă un rînd de spanac sau ridichi de lună sau se plantează un rînd de salată la 20 cm plantă de plantă. În cazul că solul este modelat, acestea se cultivă pe versantul de nord al bilonului.

SOIURI CULTIVATE

Danubiana. Soi semitimpuriu creat în ţara noastră, cu perioada de vegetaţie de cca 125 zile. Fructele sînt scurte de 13-16 cm, oval-alungite, cu grosimea de 78 cm şi greutatea de 240-320 g, de culoare violet-închis spre neagră, lucioase. Pe o plantă se formează 4— 6 fructe. Pulpa fructului este albă-verzuie, densă, plăcută la gust. Soi productiv.

Bucureştene. Soi creat în țară, semitimpuriu avînd perioada de vegetație de cca 130 zile. Fructele sînt mari de cca 300 g, ova-alungite, cu lungimea de 16-18 cm şi diametrul de 7-9 cm, de culoare violet închis cu 2 dungi longitudinale de la peduncul pînă la caliciu. Pulpa fructului este albă și cu gust placut. Pe o plantă se formează 3-4 fructe. Soi productiv.

Pana Corbului. Soi creat în ţară, cu cca 6 zile mai tardiv ca soiul Bucureştene. Fructele sînt alungite, piriforme, lungi de 16-20 cm de culoare neagră violacee, foarte lucioase. Pulpa albă, gustoasă, cu multe seminţe. Soi productiv.

Citește și:   Cultura ridichilor de luna

BOLI ŞI DAUNATORI

BOLI

Mana vinetelor (Phytophthora infestans). Atacul se manifestă ca la tomate şi se combate la fel.

Antracnoza vinetelor (Colletotrichum melongena). Se manifestă pe frunze şi fructe sub formă de pete circulare sau ovale de diferite mărimi, cenuşii sau brune cu punctuleţe în mijloc.

În dreptul petelor pulpa fructului putrezește uneori pînă la seminţe.

Combaterea. Tratamente preventive şi curative cu zeamă bordeleză 0,750/%, soluție de zineb 0,3% sau Ortocid 0,2% etc. Se aplică, de asemenea, măsuri fito-sanitare, rotaţia culturilor etc. Seminţele se dezinfectează cu formalină 0,10%, cu produse 0,2% ș.a. organo-mercurice

Pătarea brună a frunzelor (Ascochyta hortorum). Atacă mai frecvent frunzele răsadurilor dar apare şi în cîmp sub formă de pete brune circulare alte pete mai mici, negricioase. pe care apar

Combaterea. La fel ca la antracnoză.

Pătarea neagră a frunzelor (Alternaria porri). Apare pe frunze sub formă de pete mici circulare, brune care devin negre. Petele se alungesc pe lîngă nervuri. Combaterea. Se fac aceleași tratamente ca la antracnoză. Stolburul vinetelor (Lycopersicum virus 5). Frunzele se îngălbenesc de la virful plantei spre bază. Frunzele bolnave se răsucesc în sus, ca o lingură, se veştejese și cad. Fructele rămîn mici și de culoare galbenă sau portocalie. Ramificatiile sînt scurt nodate. Planta se desfrunzeşte. Musculita Hyalesthes obsoletus contribuie la extinderea bolii.

Combaterea. Se iau aceleaşi măsuri ca la tomate şi ardei.

Mozaicul vinetelor (Nicotiana virus 1). Pe frunzele plantelor apar pete galbene care dau aspect mozaicat. Frunzele atacate devin casante iar fructele rămîn mai mici şi chiar se zbîrcesc.

Combaterea. La fel ca la tomate.

Ofilirea vinetelor şi ardeiului. Boala se manifestă mai ales în anii cu temperaturi excesiv de ridicate. Frunzele plantelor se îngălbenesc și apoi cad. Rădăcinile putrezesc, iar plantele se smulg uşor. Agentul patogen al bolii nu este cunoscut pînă acum.

Combaterea. Aplicarea unei agrotehnici superioare, dar mai ales irigarea la timp.

DAUNATORI

Gîndacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata). Atacă atît ca adult cît şi ca larvă. Combaterea. Se adună cu mîna şi se distrug sau se tratează cu Detox emulsie 1%, Lindatox 0,90% etc.

Păianjenul roşu (Tetranychus urticae Koch). Larvele şi adulții înţeapă frunzele pe partea inferioară pentru a suge seva. Combaterea. Phencaptan 20% emulsionabil în concentratie de 10% cu remanența de 2 săptămîni, Nogos 0,1% cu remanență de 3 zile etc.

Image by ArthurHidden on Freepik

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.