Cerinţele plantei fața de clima şi sol
Temperatura. Spanacul este o plantă puțin pretențioasă faţă de temperatură din care cauză semințele germinează la 2-3°C și se pot semăna din toamnă.
În timpul iernii, plantele suportă temperaturi coborîte pînă la 5°C pe terenuri descoperite și mult mai scăzute în cazul acoperirii cu zăpadă. Pe terenurile lipsite de zăpadă, temperaturile sub 5°C provoacă goluri în cultură prin degerarea plantelor. Temperatura optimă din cursul vegetaţiei este cuprinsă între 14 și 18°C care asigură o dezvoltare normală a plantelor și producții maxime. Temperaturile prea ridicate grăbesc creșterea plantelor și trecerea lor în faza de tulpini florifere.
Lumina. Rezultatele ce se obțin în cultura spanacului depind foare mult de lumină. Spanacul fiind o plantă de zi lungă, în asemenea condiții, trece în faza de tulpini florifere înainte de a forma o rozetă bogată de frunze, ceea ce nu se potriveşte cu interesele cultivatorilor. Ca urmare culturile de spanac dau cele mai bune rezultate în sezonul de toamnă şi primăvară, sezoane caracterizate prin zile scurte. În aceste condiții de lumină plantele cresc mai încet şi formează un foliaj bogat ceea ce asigură producții mari și de calitate.
Umiditatea. Spanacul este mai puțin pretențios față de umiditate dar în condiții de secetă dă producţii reduse și de calitate slabă deoarece plantele rămîn mici și trec repede în faza de tulpini florifere. Pentru prevenirea acestei situații, cultura de spanac se irigă de 1-2 ori în caz de secetă.
Solul. Pentru obținerea unor rezultate bune, spanacul are nevoie de soluri cu textură ușoară sau mijlocie, profunde, fertile și bogate în humus. Solurile prea ușoare care pierd repede apa și cele grele în care plantele vegetează încet, nu sînt potrivite pentru spanac.
Reacția solului cea mai bună pentru spanac este cuprinsă între pH 6,5 şi 7,5..
Spanacul cultivat pe terenuri sărace, insuficient de umede şi într-o perioadă cu zile lungi şi temperaturi ridicate, nu dă producții corespunzătoare atît cantitativ cit şi calitativ.
TEHNOLOGIA CULTURII
Planta premergătoare. În mod curent spanacul se cultivă înainte sau după o cultură de bază. Spanacul care se însămînțează din toamnă pentru consum în primăvară urmează după legume timpurii ca de exemplu: mazăre, fasole, varză, tomate, castraveți etc. și preced culturile de vară-toamnă care se plantează în jurul datei de 15 mai: tomate, ardei, vinete etc. Culturile care se însămînţează primăvara urmează după legumele de toamnă cum sint: tomatele, ardeii, vinetele, varza etc. şi înaintea culturilor care se însămînțează în luna iunie: ceapă de apă, praz, morcov, ţelină, ridichi de vară şi iarnă, sfeclă roșie etc. Spanacul destinat pentru consumul din sezonul de toamnă se cultivă după legumele timpurii menționate la însămînțările din toamnă pentru consum în primăvară.
În toate cazurile spanacul dă cele mai bune rezultate după legumele care au fost îngrășate cu gunoi de grajd în anul de cultură.
Pregătirea terenului. Nivelarea. Pentru culturile care se însămînţează în toamnă și în primăvară în vederea eşalonării producției, nivelarea se face din toamnă. În cazul culturilor care se însămînțează pentru consum în toamnă, nivelarea se repetă după eliberarea terenului de legumele timpurii. În situaţia cînd planta anterioară s-a cultivat pe sol modelat, nivelarea se efectuează odată cu mobilizarea solului şi se retușează cu grebla după terminarea mobilizării. Fertilizarea de bază. Se execută după nivelare în cazul solului nemodelat şi înaintea acesteia în cazul că solul a fost modelat la cultura anterioară.
Pentru crearea agrofondului corespunzător cerințelor ridicate ale culturii de spanac, se aplică cel puţin 3 kg/m² gunoi de grajd descompus (30 t/ha) în amestec omogen cu 30 g/m2 superfosfat (300 kg/ha 50 kg P2O5) după gradul de fertilizare al solului. Acestea se distribuie cu mîna pe suprafața solului, cît mai uniform.
Mobilizarea solului din toamnă. Lucrarea de mobilizare se efectuează la adîncimea de cca 30 cm imediat după răspîndirea îngrăşămintelor pentru a se evita pierderile de substante nutritive datorită soarelui și vîntului. Mobilizarea se execută astfel încât îngrăşămintele aplicate să fie încorporate cît mai uniform iar suprafaţa solului să rămînă cît mai bine nivelată.
Semănatul. Pentru producțiile timpurii din primăvară, spanacul se însămînţează din toamnă, în perioada 15 septembrie-30 octombrie.
Însămînţările de primăvară se efectuează cît mai devreme, imediat ce solul și condițiile meteorologice permit, iar în unii ani chiar în ferestrele de iarnă. Aceste însămînţări se continuă pînă în jumătatea a doua a lunii mai.
Culturile destinate consumului din toamnă se însămînţează începînd de la 15 iulie pînă la 15 septembrie. În vederea unei eşalonări cît mai bune a producției, însămînţările de spanac au loc în toate perioadele la interval de 15 zile.
Spanacul se însămînţează în rînduri distantate la 20 cm, la adîncimea de 2-3 cm, folosindu-se norma de 25-30 kg sămînță la hectar7. Pentru aceasta se deschid şanţulete cu săpaliga la distanțele respective şi adîncimea menționată şi se distribuie semințele cu mîna la 2-3 cm una de alta. După terminarea semanatului, se nivelează şanţulețele cu grebla și se presează puțin pămîntul deasupra semințelor.
Intreţinerea culturii. Culturile însămînțate din toamnă pentru consum în primăvară, se protejează împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii cu gunoi paios de grajd, pleavă, frunze etc. Aceste materiale se adună şi se ridică din cultură primăvara cît mai devreme pentru ca solul să se încălzească, iar plantele să beneficieze din plin de zilele însorite. Irigarea. În cazul culturilor destinate consumului din toamnă sau în primăvară, care au fost însămînțate în perioada de vară-toamnă, se aplică 2-3 udări în anii secetoşi, cu norma de 20-30 1/m² (200-300 m³ apă la ha). La aceste culturi, pentru asigurarea unei răsăriri uniforme prima udare se face după însămînţare, folosindu-se stropitoarea cu sită. Culturile însămînțate în primăvară, cînd de regulă există mai multă umezeală în sol, se udă de 1-2 ori cu norma de 15-30 1/m² (150-300 m³/ha).
Prăşitul. Spanacul avînd o perioadă de vegetaţie scurtă se prășește de 1-2 ori pentru distrugerea buruienilor şi încălzirea solului în vederea grăbirii creşterii plantelor.
Ingrășarea fazială. Culturile însămînțate din toamnă se îngraşă primăvara cît mai devreme pentru impulsionarea vegetaţiei, distribuindu-se 20 g/m² (200 kg/ha= 70 kg substanţă activă) azotat de amoniu.
Pentru culturile însămînțate în cursul primăverii sau vara, îngrășarea fazială se efectuează cînd plantele au 4-5 frunze.
Recoltarea. În condiţiile grădinii familiale, pe suprafete foarte mici, spanacul se recoltează frunză cu frunză şi numai acelea care au ajuns la mărimea specifică soiului. În acest caz spanacul se recoltează de mai multe ori și se obțin producții maxime. Pe suprafețele mai mari, se face o singura recoltare prin smulgerea plantelor.
În cazul că o parte din producție se comercializează, recoltarea se face numai pe timp uscat pentru evitarea alterării, iar cantitățile care nu se transportă imediat la piaţă se păstrează în spații răcoroase.
Producţia ce se poate obtine este de 1-1,5 kg/m² (10-15 t/ha) după fertilizarea solului, momentul recoltării şi productivitatea soiului.
SOIURI CULTIVATE
Viroflay. Soi timpuriu cu perioada de vegetaţie de 35-40 zile. Frunzele sînt cărnoase, de forma lanceolat-lățită și de culoare verde-închis. Pețiolul de lungime mijlocie, de 5-6 cm.
Pe soluri puțin fertile şi cu umiditate redusă plantele rămîn mici, frunzele sînt galbene, producțiile sînt scăzute, iar plantele trec repede în faza de floare. Este puţin rezistent la ger din care cauză semănăturile din toamnă se protejează așa cum s-a arătat mai înainte. În condiţii corespunzătoare se obţine cca 1 kg/m² spanac (10 t/ha). Matador. Are perioada de vegetaţie de cca 45 zile. Frunzele sînt mari, ovale, cărnoase, cu petiol scurt, putin gofrate, verzi-închis. Se poate semăna din toamnă avînd rezistență bună la temperaturi scăzute. De asemenea, se poate folosi la semănături mai târzii în primăvară pornind mai greu în floare. Soiul Matador produce cca 1 kg/m² (10 t/ha). Nores. Soi cu perioada de vegetaţie de cca 54 zile.
Are frunze mari, triunghiulare, cărnoase, de culoare verde-închis.
Acest soi se poate recolta de 2 ori prin tăierea rozetei de frunze cu un cuţit, frunzele regenerîndu-se. La trecerea în faza de floare, are rezistență mai mare ca soiurile anterioare, de asemenea la ger. Este un soi foarte apreciat și dă producţii de 1-1,5 kg/m² (10-15 t/ha). Matares. Este foarte asemănător cu soiul Nores în ce priveşte perioada de vegetaţie, comportarea faţă de factorii de vegetaţie şi producţia.
BOLI ȘI DAUNATORI
BOLI
Mana spanacului (Peronospora spinaceae). Atacă frunzele, boala apărînd sub formă de pete galbene-cenușii care apoi devin violacee. Este puţin frecventă. Combatere. Se stropeşte cu zeamă bordeleză 0,75% numai dacă atacul este intens şi cu cel puțin 10 zile înainte de recoltat.
Vermicularia spinaciae. Pe frunze apar pete galbene sau cenuşii care provoacă îngălbenirea şi apoi uscarea lor. Combatere. Măsuri de igienă culturală ca arderea frunzelor rămase pe teren şi aplicarea unei rotaţii rationale încît spanacul să nu revină pe aceeaşi parcelă mai devreme de 3-4 ani.
DAUNATORI
Păduchele negru de frunze (Doralis fabae). Atacă uneori frunzele tinere de spanac. Combatere. Tratamente cu diferite insecticide cu cel puțin 15 zile înainte de recoltat. Se evită substanţele puternic mirositoare deoarece se imprimă frunzelor de spanac.
Image by Thilo Becker from Pixabay
