Cultura ridichilor de luna

0
Cultura ridichilor de luna
-Anunț-

Cerintele plantei fata de clima şi sol

Temperatura. Ridichile de lună sînt puțin pretentioase faţă de temperatură din care cauză semințele germinează la temperaturi destul de scăzute, de 1-3°C. Ca urmare a pretențiilor reduse faţă de acest factor de vegetaţie, temperatura optimă de creştere la ridichile de lună este cuprinsă între 10 şi 12°C. Temperaturile ridicate influențează negativ calitatea rădăcinilor formate de plantele ridichilor de lună. Astfel la temperaturi ce depășesc 20°C rădăcinile (partea comestibilă) devin spongioase, formează goluri în interior şi îşi pierd suculența și fragezimea.

Lumina. Ridichile de lună sînt plante de zi lungă care cultivate în aceste condiții formează rădăcini mici (partea comestibilă) și trec mai repede în faza de tulpini florifere. Cultivate în condiții de zi scurtă plantele cresc mai încet, formează rădăcini mai mari și astfel se obțin producții sporite și de calitate. Ca urmare a comportării ridichilor de lună faţă de lumină, acestea dau producțiile cele mai corespunzătoare cantitativ şi calitativ în sezonul de primăvară și de toamnă care sînt caracterizate prin zile scurte.

Umiditatea. Acest factor de vegetație are mare influenţă în creşterea şi dezvoltarea ridichilor de lună. Astfel pe solurile lipsite de umiditate se obțin producții minime cu rădăcini mici, spongioase, lipsite de frågezime şi suculenţă. În condiţii de umiditate suficientă şi constantă în sol, rădăcinile cresc mari, turgescente, suculente şi fragede. În perioadele secetoase, aceste condiții se realizează în sol numai prin irigare.

Solul. Pentru ridichile de lună, solurile cele mai corespunzătoare sînt cele cu textură mijlocie, bogate în humus şi afînate, pe care se obțin producții mari și de calitate. Pe solurile grele şi acide ridichile cresc mici, diforme şi de calitate slabă. Reacția solului cea mai potrivită pentru ridichile de lună este cuprinsă între pH 6 și 7,4. Fertilizarea solului cu gunoi de grajd se face la planta premergătoare, ca și la celelalte rădăcinoase, îngrășarea în anul de cultură provocînd deformarea rădăcinilor.

TEHNOLOGIA CULTURII

Planta premergătoare. Culturile de primăvară trebuie să urmeze după legume care au fost fertilizate cu gunoi de grajd ca de exemplu: castraveţi, dovlecei, tomate, ardei, vinete etc. îngrășarea directă cu gunoi de grajd avînd influență negativă asupra calității ridichilor. Pentru cultura de vară, premergatoarele cele mai bune sînt legumele de primă apariție cum sînt: ceapa verde, salata, spanacul ș.a. Se cultivă de asemenea înaintea prazului sau cepei din răsad. Ridichile de lună destinate consumului de toamnă se pot cultiva după culturile de vară care se recoltează mai devreme cum sînt castraveții, fasolea, varza ş.a. Din cele prezentate rezultă că ridichile de lună se cultivă mai frecvent succesiv, înainte sau după o cultură principală.

Citește și:   Cultura fasolei pentru pastai

Pregătirea terenului. Nivelarea. Se efectuează din toamnă cînd nivelarea solului se face pe toată suprafaţa rezervată culturilor de legume.

Fertilizarea de bază. Imediat după nivelare, pe porțiunea destinată culturii ridichilor de lună se aplică 12-15 g/m2 superfosfat (120-150 kg/ha) după gradul de fertilitate al solului.

Mobilizarea de toamnă. Se execută imediat după aplicarea superfosfatului, la adîncimea de 25-30 cm, avînd grijă ca îngrăşămîntul să fie încorporat cît mai bine iar mobilizarea să fie cît mai uniformă.

Fertilizarea înainte de semănat. Pe terenul rezervat pentru cultura ridichilor de lună, se mai aplică primăvara înainte de semănat o fertilizare cu: 10-15 g/m² azotat de amoniu (100-150 kg/ha) şi 10 g/m2 sare potasică (100 kg/ha) care se încorporează în sol cu grebla sau cu sapa după starea de afînare a solului, avînd grijă ca solul să rămînă bine mărunţit şi nivelat.

Semănatul. Ridichile de lună, avînd o perioadă de vegetaţie foarte scurtă, se cultivă pe sol nemodelat şi se seamănă primăvara cît mai devreme. În cei mai mulți ani semănatul ridichilor de lună se face în prima jumătate a lunii martie şi mai rar în februarie. Semanatul se repetă la interval de cca 15 zile pentru obţinerea unei producții cît mai eşalonate în timpul primăverii şi verii. Pentru culturile ce urmează să dea producţii în cursul toamnei, semănatul începe în ultima decadă a lunii august, iar recoltatul la finele lui septembrie. Ridichile de lună se seamănă în rînduri distanţate la 20 cm şi la adîncimea de cca 2 cm, folosindu-se norma de însămînţare de 8-10 kg/ha (cca 1 g/m²), (fig. 14). Ridichile de lună semănate la adîncimi mai mari cresc mici şi alungite.

Citește și:   Cultura Castravetilor

Pentru însămînțare, se marchează rîndurile cu un marcator, apoi se seamănă cu mîna, după care se acoperă seminţele prin nivelarea rîndurilor cu dosul greblei şi se presează ușor pămîntul deasupra seminţelor pentru a veni mai bine în contact cu acestea. Momentul semănatului se alege astfel încît solul să aibă suficientă umezeală care să asigure un răsad uniform dar să nu fie prea umed spre a nu se tasa în timpul efectuării lucrărilor de semănat. În cazul modelării sub formă de biloane, acestea se fac la distanța de 50 cm, iar semănatul se efectuează pe o parte şi alta a bilonului la nivelul treimii inferioare a versantului.

Întreținerea culturii. Irigatul. In caz de secetă, ridichile de lună se irigă de 1-2 ori cu norma de udare de 250-300 m³/ha (25-30 1/m2). Udarea se face printre rînduri cu stropitoarea fără sită în cazul însămînțării pe teren plan sau pe rigolă în cazul modelării solului sub formă de biloane.

Prăşitul. Se aplică după nevoie 1-2 prașile cu săpăliga. Recoltatul. Ridichile de lună se recoltează de mai multe ori în decurs de 10-15 zile pe măsură ce ajung la mărimea normală specifică soiului. Întârzierea recoltatului are ca urmare îmbătrînirea în care caz ridichile se lignifică, formează goluri în interior, pierd suculenta, devin spongioase şi fade la gust. În cazul că producţia obţinută depăşeşte nevoile familiei, ridichile se fac legături, se ambalează în coşuri sau lădițe și se duc urgent la piaţă ferite de vînt şi soare pentru a fi valorificate cît mai proaspete. Ridichile semănate pe sol fertil şi bine îngrijite dau 0,8-1 kg/m² (8-10 t/ha).

CULTURA INTERCALATA

În cazul culturilor intercalate, ridichile de lună se însămînţează în rînduri distanţate la 40 cm în cazul terenului plan. Pe mijlocul intervalului dintre 2 rînduri de ridichi se plantează un rînd de salată la 20 cm distanţă între plante, ceapă sau usturoi verde la 5-6 cm plantă de plantă sau se seamănă spanac. Aceste legume avînd perioadă de vegetaţie scurtă eliberează terenul odată cu ridichile de lună pentru a fi cultivat cu alte plante. Pe solurile modelate sub formă de biloane, se cultivă pe coama bilonului un rind din legumele menţionate.

Citește și:   Cultura Vinetelor

SOIURI CULTIVATE

Roşii cu vârful alb. Soi timpuriu cu perioada de vegetație de cca 30 zile. Rădăcinile partea comestibilă sînt globuloase, mari, de 7-9 g şi colorate în roșu pe cca 2/3 din suprafaţă. Pulpa este albă, suculentă, crocantă şi plăcută.

Rotunde timpurii. Perioada de vegetaţie de la răsărire pînă la prima recoltare este de cca 28 zile. Rădăcinile sînt mari de 8-12 g, de forma ovoidă şi de culoare roşie-zmeurie. Pulpa este albă, crocantă și suculentă. Se pretează ca și precedentul la cultura de răsadniță și de cîmp.

Tepuse de gheață. Are perioada de vegetaţie de 55-60 zile (semitimpuriu). Rădăcinile sînt alungite ca nişte turturi de ghiată, ajungând la 12-14 cm. Pulpa este albă, suculentă, crocantă şi gustoasă. Soi potrivit pentru cîmp. Acestea sînt soiurile cele mai frecvente în cultură. În producție se mai întîlnesc soiurile: Albe rotunde, Würtzburg (violete) ş.a.

BOLI ŞI DAUNĂTORI

Innegrirea rădăcinilor Această boală provoacă înnegrirea rădăcinilor comestibile degradîndu-le valoarea. Combaterea. Se aplică măsurile de igienă culturală.

Musca verzei (Chortophila brassicae). Este un dăunător care atacă plantele tinere aşa cum s-a arătat la daunătorii verzei. Atacă de asemenea rădăcinile comestibile care sînt degradate din punct de vedere comercial. Combaterea. Se procedează ca la cultura de varză. Puricii negrii de pămînt (Phyllotreta atra). Atacă frunzele plantelor la fel ca la varză. Combaterea. Se fac aceleaşi tratamente ca la cultura verzei. În lipsa substanţelor chimice se fac prăfuiri cu cenușă de lemne, de bete de floarea-soarelui etc. existentă în gospodărie.

Image by timolina on Freepik

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.