Cerinţele plantei faţă de clima şi sol
Temperatura. Morcovul este o plantă legumicolă puţin pretențioasă faţă de temperatură din care cauză semințele încep să germineze la 4-5°C. La această temperatură răsărirea plantelor are loc în 15-20 zile. La temperaturi mai ridicate, de 15-20°C, durata răsăririi se reduce la 8-10 zile. Temperatura optimă de germinare a semințelor de morcov este de 20°C. Pentru creștere și dezvoltare normală, temperatura optimă este cuprinsă între 20 şi 22°C. Temperaturile ce depăşesc 30°C mai ales pe timp secetos, provoacă stagnarea vegetației plantelor.
În faza cotiledonală, plantele de morcov suportă temperaturi de scurtă durată de -2°C pînă la -3°C. Toamna, plantele mature rezistă la temperaturi trecătoare de minus 3-4°C.
Deşi plantele de morcov cresc şi se dezvoltă bine şi la temperaturi ridicate, la temperaturi moderate rădăcinile acestora au cele mai puternice creșteri.
Lumina. La morcov, soiurile sînt de zi lungă sau de zi scurtă după zona de cultură din care provin, acestea avînd o mare putere de adaptare la condițiile locale. Soiurile de zi scurtă cultivate în condiții de zi lungă formează inflorescențe în primul an de cultură după care se adaptează treptat la condițiile existente. Trebuie de menționat că deși morcovul se dezvoltă mai bine în condiții de lumină bună, totuși culturile timpurii se pot asocia cu alte legume cu talie scundă şi cu durată scurtă de vegetaţie cum sînt: spanacul, salata, ridichile de lună, varza timpurie ș.a.
Umiditatea. Faţă de umiditatea din sol, morcovul este mai puțin pretențios dar producții mari și de calitate se obțin numai pe solurile irigate. Plantele de morcov au pretenții mai mari faţă de umiditate în faza de răsărire şi în faza de creştere intensă a rădăcinilor. Lipsa de apă din sol în faza de formare a rădăcinilor are ca efect stagnarea acestora din creștere și lignificarea tesuturilor. În această situație, ploaia sau irigația are ca urmare crăparea rădăcinilor care nu mai au elasticitatea necesară continuării creşterii.
Solul. Morcovul dă cele mai bune rezultate pe solurile cu textură uşoară sau mijlocie, profunde şi afînate, care să permită infiltrarea excesului de apă provenit din ploi sau irigare şi formarea unor rădăcini normale, tipice soiului cultivat. Solurile grele, umede, acide sau sărăturoase nu sînt corespunzătoare pentru cultura morcovului. În aceste soluri se obțin producții scăzute şi de calitate slabă, plantele formînd rădăcini mici, ramificate, decolorate mai puţin fragede. Reacția solului cea mai potrivită pentru cultura morcovului este cuprinsă între pH 6,5-7.
Pentru fertilizarea solului, gunoiul de grajd se administrează la planta premergatoare deoarece îngrășarea directă are ca urmare formarea unor rădăcini ramificate, cu creştere excesivă şi valoare comercială redusă.
TEHNOLOGIA CULTURII
Planta premergătoare. Morcovul trebuie să fie cultivat dupa plante care lasă terenul curat de buruieni deoarece avînd o răsărire greoaie şi o creştere înceată in prima fază de vegetatie, pe terenurile infestate de buruieni este uşor sufocat de acestea. Totodată trebuie să se ţină seama că morcovul nu suportă îngrășarea directă cu gunoi de grajd dar cere soluri bogate in substante organice. Cele mai indicate premergătoare pentru cultura morcovului sint: castraveţii, dovleceii, varza, tomatele, ardeii, vinetele ş.a. Nu se recomandă să urmeze după rădăcinoase mai devreme de 3-4 ani.
Pregătirea terenului. Nivelarea. Terenul pe care urmează să se cultive morcov se nivelează din toamnă înainte sau odată cu mobilizarea solului pentru evitarea posibilității de baltire a apei.
Fertilizarea de bază. Se aplică următoarele doze orientative care se pot modifica în funcţie de fertilitatea solului: 30-35 g/m2 superfosfat (300-350 kg/ha=cca 65 kg P2O5) şi 20 g/m2 sare potasică (200 kg/ha 80 kg K2O). Aceste îngrăşăminte chimice se distribuie mîna cît mai uniform. cu
Mobilizarea solului din toamnă. După terminarea lucrării de adiministrarea îngrăşămintelor se execută mobilizarea solului manual, la adîncimea de cel puțin 30 cm, astfel încît să se obţină o nivelare cît mai bună şi o încorporare cît mai uniformă a îngrăşămintelor. Semănatul. Morcovul se seamănă primăvara cît mai devreme, începînd din a doua jumătate a lunii februarie şi în tot cursul lunii martie, după condiţiile meteorologice anuale, ţinînd seama că semințele de morcov germinează la temperaturi destul de coborîte, de 4-5°C. Înainte de semănat solul se greblează uşor pentru nivelarea săpăturii din toamnă și afînare pe adîncimea de însămînțare de cca 2 cm. Semănatul se face cu semănătoarea de mînă în rînduri distanţate la 20 cm unul de altul sau prin deschidere de şanţulete cu săpăliga la aceleaşi distanţe şi distribuirea semințelor cu mîna la cca 1 cm sămînță de sămînță, folosindu-se norma de 0,4-0,5 g/m2 (4-5 kg/ha). După terminarea semănatului se acoperă semințele prin nivelarea şanţuletelor cu grebla şi se presează uşor pămîntul cu un tăvălug de mînă sau cu o scîndurică specială, pentru ca semințele să fie puse cît mai bine în contact cu pămîntul în vederea unei răsăriri uniforme şi fără întîrziere. La semănat se poate folosi ca plantă indicatoare salata care răsare înaintea morcovului şi din care se adaugă cca 20 g pentru fiecare kilogram de sămînță de morcov. Întreținerea culturii. Irigarea. Morcovul se udă de 4-6 ori în zonele din sudul țării şi de cca 2 ori în cele din nord, în funcţie de condițiile meteorologice anuale, cu norma de udare de 20-40 1/m² (200-400 m³/ha). Prima udare se face la începutul vegetației fie pentru grăbirea răsăririi, cînd este cazul, fie pentru impulsionarea creşterii plantelor. A doua udare se aplică după rărirea plantelor, iar celelalte în perioadele secetoase pentru menţinerea în sol a unui plafon de umiditate de 75-80% din capacitatea de cîmp pentru apă.
Prășitul. Cultura morcovului se prăşeşte de 3-4 ori după textura și gradul de îmburuienare al solului. În cazul cînd după însămînțare solul a prins crustă din cauza ploilor, prima praşilă se efectuează înainte de răsărirea morcovului, folosind ca ghid plantele de salată. Cînd plantele au circa 4 frunze adevărate, odată cu prășitul se aplică primul rărit al morcovului lăsîndu-se plantele la distanța de 3-4 cm una de alta. Al doilea rărit se începe în momentul cînd morcovii au grosimea unui creion și se pot valorifica prin consum propriu sau pe piață, lăsînd între plante distanța de 6-7 cm. Prin prașilele efectuate se urmăreşte menținerea solului cît mai afinat pentru formarea unor rădăcini corespunzatoare și distrugerea buruienilor care în prima fază de vegetaţie a morcovului pot să provoace compromiterea culturii.
Ingrăşarea fazială. Se aplică numai în caz de nevoie, în faza cînd rădăcinile sînt în plină creștere, distribuindu-se înaintea unei prașile 15-20 g/m² azotat de amoniu (150-200 kg/ha), 20 g/m² superfosfat (200 kg/ha) şi 10 g/m2 sare potasică (100 kg/ha).
Recoltarea. Morcovul se recoltează cînd rădăcinile au ajuns la dimensiunile specifice soiului cultivat. Morcovul provenit din răritură, care urmează să fie valorificat pe piață, se leagă în legături și se transportă urgent la locul de desfacere ambalat în lădițe, coşuri etc. Morcovul destinat consumului de iarnă se recoltează pe timp uscat prin smulgere, cu cazmaua, cu furca de scos sfeclă etc. După terminarea recoltatului sau paralel cu acesta se face eliminarea frunzelor la cca 1 cm de colet cu un cuţit şi se aleg numai rădăcinile sănătoase și nerănite în timpul recoltatului care se ambalează pentru piață sau se duc la locul de păstrare.
Pentru necesarul de consum al familiei, morcovul se recoltează în tot cursul vegetaţiei din momentul în care rădăcinile au ajuns la grosimea unui creion. De regulă, necesarul familiei în cursul verii se asigură îndeosebi din răritură. În grădinile familiale, necesarul de morcov atît pe timpul verii cît şi pe timpul iernii se poate produce în culturi intercalate.
In condițiile grădinii familiale se obțin cel puţin 2,5-3 kg/m2 (25-30 t/ha) morcovi de calitate bună.
CULTURA SUCCESIVA A MORCOVULUI
Planta premergătoare. În cultură succesivă se obţin producții de morcov de calitate foarte bună, fiind tineri, fragezi și suculenti. Morcovul din cultură succesivă urmează după culturile timpurii care eliberează terenul la timp ca de ex.: varză, castraveţi, mazăre, fasole ș.a. avînd în vedere să nu urmeze pe o solă care a fost cultivată cu rădăcinoase mai curînd de 2-3 ani.
Pregătirea terenului. Fertilizarea înainte de însămînfare. După ce terenul a fost eliberat de cultura premergătoare morcovului, acesta se curăţă de resturile de plante şi apoi se efectuează fertilizarea solului numai dacă este cazul. Astfel, dacă morcovul urmează după varză, castraveţi, conopidă, cartofi timpurii etc. care au fost îngrășate cu gunoi de grajd nu se mai fertilizează la însămînţare. De asemenea, nu se fertilizează după premergătoarele care au fost cultivate pe parcele care au primit gunoi de grajd în anul precedent. In cazul că morcovul urmează pe o parcelă care n-a fost fertilizată cu gunoi de grajd în anul anterior, se administrează solului o fertilizare cu următoarele doze orientative: cca 25 g/m2 superfosfat (250 kg/ha cca 45 kg P2O5), cca 30 g/m² azotat de amoniu (300 kg/ha=cca 100 kg N) şi cca 20 g/m2 sare potasică (200 kg/ha-80 kg K2O). Pe soluri mai sărace aceste doze pot fi mărite pînă la 50 g/m2 superfosfat, 35 g/m² azotat de amoniu, doza de sare potasică rămînînd aceeași.
Mobilizarea solului înainte de semănat. Imediat ce s-a terminat distribuirea îngrăşămintelor se efectuează mobilizarea solului cu sapa la adîncimea de 15-20 cm, astfel încît să se realizeze o încorporare uniformă a îngrăşămintelor şi o nivelare bună a solului. După terminarea lucrării de mobilizare, se retuşează nivelarea cu grebla și apoi se efectuează o tăvălugire cu tăvălugul manual pentru aşezarea pămîntului în vederea însămînţării la o adîncime cît mai uniformă.
Semănatul. Morcovul în cultură succesivă se însămînţează începînd din a doua jumătate a lunii iunie pînă la 15 iulie cel tîrziu. Tehnica însămîntării este aceeaşi ca la morcovul însămînțat primăvara.
Întreținerea culturii. Se efectuează aceleaşi lucrări de întreţinere ca la morcovul semănat în primăvară. Recoltarea. Se face la fel ca la morcovul din cultură de primăvară.
Păstrarea peste iarnă. Pentru nevoile familiale, morcovul se păstrează peste iarnă în pivniță sau în spații închise unde se stratifică cu nisip sau cu pămînt. În acest scop, rădăcinile de morcov alese așa cum s-a arătat la recoltarea morcovului semănat în primăvară, se aşază în silozuri late de 70-80 cm şi înalte de cca 70 cm. Se pune întîi un rind de nisip de cca 2 cm apoi un rind de morcovi la distanta de 1 cm între ei, care se acoperă cu un strat de nisip în grosime de 1-2 cm. Se continuă aşezarea în acest fel pînă se termină silozul. Lungimea silozului se face de 1-2 m şi chiar mai mult după cantitatea de morcovi ce se pune la păstrare şi dimensiunile pivnitei. In lipsa unei pivnite aceste silozuri se fac în alte spații închise în care caz peste ultimul rînd de morcovi şi peste marginile silozului se pune un strat de nisip sau pămînt gros de 10-20 cm şi chiar mai mult după temperatura din timpul iernii în spațiul respectiv. Nisipul sau pămîntul folosit la stratificare trebuie să fie puțin umed pentru a nu se face deshidratarea morcovului în care caz rezistenţa lor la păstrare ar fi mai mică. În timpul păstrării spațiul de păstrare trebuie să fie bine aerisit. Acelaşi nisip sau pămînt nu se folosește de mai multe ori la păstrarea rădăcinoaselor.
SOIURI CULTIVATE
Carotte de Paris. Soi timpuriu, de origine franceză, cu perioada de vegetatie de 50-55 zile. Rădăcina îngroșată este rotundă sau puțin ovală, cu greutatea de 30-40 g, suprafața netedă și culoarea portocalie. Rădăcina este fragedă şi suculentă dar cu cilindrul central mare. Se cultivă îndeosebi în sere și răsadnițe și produce cca 0,6-1 kg/m² (6-10 t/ha).
Nantes. Este un soi semitimpuriu, de origine franceză, cu perioada de vegetaţie de 115-120 zile de la răsărire. Rădăcina îngroşată este dreaptă, cilindrică, cu suprafaţa netedă, vîrful rotunjit caracteristic, cu lungimea de 14-18 cm, diametrul de 2,5-3,5 cm, de culoare cărămizie. Cilindrul central este redus, avînd diametrul de 3-6 mm si aceeasi culoare cu restul rädácinii. Rădăcinile sint de calitate superioară fiind foarte fragede, suculente, dulci și aromate. Se pot consuma la 65-80 zile.
Se cultivă în toată tara, produce cel putin 3 kg/m² (30 t/ha) şi se păstrează bine peste iarnă. Chantenay. Soi cu perioada de vegetatie de 120-130 zile, semitimpuriu, de origine franceză, cunoscut și sub numele de Cartel. Se poate consuma după 70-80 zile de la răsărire. Rădăcinile sînt lungi de 12-15 cm, cu diametrul la colet de 4-6 cm, de forma tronconică, vîrful bont de culoare galbenă-portocalie. Cilindrul central este dezvoltat avînd 2,5-2,8 cm. Produce peste 3 kg/m2 (peste 30 t/ha), se păstrează bine peste iarnă şi se cultivă în toată ţara..
Urias. Este un soi tardiv cu perioada de vegetaţie de 130-145 zile, de origine italiană și este cunoscut și sub denumirea de Gigante di Berlicum. Se poate consuma după 75-80 zile de la răsărire. Rădăcina este cilindrică, cu virful bont, portocalie, cu lungimea de 18-22 cm şi grosimea la colet de 4-5 cm. Produce peste 3 kg/m2 (peste 30 t/ha). Se păstrează bine peste iarnă.
BOLI ȘI DAUNATORI
BOLI
Mana (Plasmopora nivea). Atacă frunzele şi se combate cu zeamă bordeleză 1%, soluție de Zineb 0,30%, sau Dithane M-45 în concentrație de 0,200.
Alternarioza sau putregaiul negru (Alternaria radicina). Frunzele atacate se îngălbesec şi apoi se usucă. Rădăcinile putrezesc, în timpul păstrării. Ciuperca se găseşte în sol și infectează semințele şi rădăcinile.
Combaterea. Se iau măsuri fito-sanitare inclusiv rotatia, morcovul nerevenind pe aceeași parcelă mai devreme de 4 ani.
Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). Atacul se produce mai frecvent toamna pe rădăcini sub formă de pete galbene-brunii la început, care apoi mucegaiesc şi se transformă într-o masă moale. Combatere. Măsuri preventive fito-sanitare, rotație, eliminarea rădăcinilor bolnave de la păstrare etc. Putregaiul violet al rădăcinilor (Rhyzoctonia violacea). Atacă morcovul și alte rădăcinoase apărînd pe rădăcini pete cenuşii-violacee în mijlocul cărora se formează scleroții negri care influențează solul. Se combate ca precedenta.
DAUNATORI
Musca morcovului (Psila rosae). Larvele dăunătorului pătrund în rădăcini în care sapă galerii. Prima generație atacă morcovul tînăr iar a doua pe cel dezvoltat. Combaterea. Tratamente cu Folidol 500/% în concentrație de 0,06% sau Dimetoat (Rogos, Fosfotox) în concentrație de 0,15% (800 1 soluție/ha).
Cultura pătrunjelului şi a păstirnacului fiind foarte asemănătoare cu a morcovului, nu se mai prezintă în această lucrare.
Image by svklimkin from Pixabay
