Cerintele plantei faţă de climă şi sol
Temperatura. Mazărea este o plantă cu pretenţii reduse faţă de temperatură. Astfel la semințele de mazăre germinaţia începe la temperatura de 2-3°C. În cazul temperaturilor ce depăşesc 4,5°C, răsărirea are loc în circa 8 zile. Plantele tinere de mazăre au o rezistenţă mare la temperaturi scăzute. La soiurile cu bob neted plantele pot să suporte pînă la -8°C, iar la cele cu bob zbircit (zaharate) pînă la -3°C. Semințele neîncolțite rezistă pînă la -30°C. Temperatura optimă de creștere și dezvoltare a plantelor de mazăre este cuprinsă între 18 şi 24°C. În perioada înfloritului, temperaturile mai mari de 30°C provoacă avortarea florilor, nefiind favorabile fecundării.
Lumina. Mazărea este o plantă de zi lungă din care cauză dă rezultate mai bune în zonele nordice. În aceste zone temperaturile din cursul vegetaţiei corespund mai bine cerinţelor acestei plante care nu suportă temperaturile ridicate. Majoritatea soiurilor de mazăre au perioada de vegetaţie mai scurtă în zonele nordice. Faţă de intensitatea luminii, mazărea are pretenții foarte reduse putînd vegeta normal la intensitatea de 10002000 lucşi.
Umiditatea. Față de umiditate, mazărea are pretenții moderate. Mazărea are pretenții mai mari în prima parte a vegetației pentru răsărirea uniformă a plantelor şi a unei bune înrădăcinări. In cursul vegetatiei mazărea este mai puțin pretențioasă faţă de umiditate avînd o rădăcină pivotantă care absoarbe apa necesară de la adîncimea de cca 1 m. Totuşi în caz de secetă şi prelungirea insuficientei apei din sol pe un timp mai indelungat, plantele întîrzie din creştere, iar înfloritul, fecundarea şi formarea pästäilor nu se desfășoară normal. Excesul de umiditate poate provoca stagnarea vegetației, îmbolnăvirea şi chiar pieirea plantelor îndeosebi in perioada de răsărire şi în condiții de temperatură scăzută sub 4,5°C.
Insuficienta umiditatii atmosferice este resimțită de plante în faza de înflorire si formarea păstăilor mai ales cind aceasta coincide cu lipsa de umiditate în sol. In această situație, o parte din flori rămînind nefecundate sînt avortate şi astfel producţia este diminuată. Solul. Mazărea dă rezultate bune pe solurile cu textură mijlocie, bogate în humus, afinate, profunde şi calde. Pe solurile grele nu dă rezultate bune. Pentru culturile timpurii sint indicate solurile uşoare, fertile și bine însorite care grăbesc creșterea plantelor, înflorirea. şi formarea păstăilor.
În ce privește reacția solului, mazărea dă rezultate bune pe soluri neutre dar suportă o ușoară oscilație spre aciditate sau alcalinitate (pH 6,5-7,5). In cazul solurilor acide se face neutralizarea prin tratarea lor cu var.
TEHNOLOGIA CULTURII
Planta premergătoare. Mazărea reuşeşte bine după legumele bostanoase, solano-fructoase sau varzoase care au fost îngrășate cu gunoi de grajd în anul de cultură. Reuşeşte, de asemenea, după bulboase și rădăcinoase, dacă se administrează îngărşămintele necesare. Mazărea nu trebuie să urmeze după legume care fac parte din aceeași familie botanică avînd unele boli comune foarte păgubitoare, ca antracnoza, bacterioza etc. In rotaţie mazărea nu trebuie să revină pe aceeași solă mai devreme de 4 ani.
Pregătirea terenului. Nivelarea. Mazărea se irigă numai în perioadele secetoase din care cauză este mai puțin pretențioasă faţă de nivelare. Totuşi lucrarea de nivelare se execută şi în acest caz.
Fertilizarea de bază. Pentru mazăre se aplică din toamnă după nivelare, 30-50 g/m2 superfosfat, revenind la ha 300-500 kg (50-85 kg P2O5), care se distribuie cît mai uniform. Mobilizarea de toamnă. Se efectuează mecanic sau manual la adîncimea de 28-30 cm imediat după aplicarea superfosfatului.
Fertilizarea de primăvară. Fertilizarea solului se completează în primăvară înainte de semănat cu 15-30 g/m2 azotat de amoniu ceea ce echivalează cu 150-300 kg/ha (50-100 kg substanță activă) care se încorporează în sol cu sapa sau cu grebla.
Semănatul. Mazărea se seamănă pe sol nemodelat, imediat ce timpul permite. Calendaristic însămînţarea mazării se face în mod curent în jurul datei de 15 martie, iar uneori în primele zile ale lunii martie sau chiar în ferestrele din februarie. Pentru eşalonarea producţiei, prima însămînţare se face cu un soi timpuriu, iar a doua la interval de cca o săptămînă se însămînţează un soi semitimpuriu şi altul tardiv. Însămînţarea mazării se face în rînduri distanţate la 12,5 cm, care se deschid cu săpăliga (fig. 12). Sămînța se distribuie cu mîna la adîncimea de cca 5 cm şi la distanța de 5-6 cm bob de bob pentru realizarea unei densităţi de cca 120 plante la metrul patrat (1 200 000 plante/ha), ceea ce necesită o normă de însămînţare de 20-23 g/m2 (200-230 kg/ha) sămînţă.
Odată cu deschiderea rîndului următor se face acoperirea seminţelor din rîndul anterior. Însămînțarea la adîncimi mici, de 1-3 cm, nu dă rezultate bune deoarece de multe ori uscîndu-se stratul respectiv de pămînt, se obţine o răsărire neuniformă şi o densitate mică de plante, ceea ce diminuează producţia de păstăi și boabe verzi.
Întreţinerea culturii. Irigarea. Cultura de mazăre se udă de 2-3 ori în perioadele secetoase cu norma de cca 30 1/m² (300 m³/ha). In acest caz, prima udare se aplică după răsărirea plantelor, iar celelalte în faza de formarea păstăilor, evitîndu-se baltirea. Plivitul. Cultura se pliveşte o singură dată de buruienile care au crescut peste înălțimea plantelor de mazăre. Recoltatul. Mazărea se recoltează în mai multe serii, cînd păstăile formate au ajuns la mărimea normală corespunzătoare soiului cultivat, iar boabele sînt destul de suculente. În cazul că o parte din producție se valorifică pe piață, se ambalează în coșuri sau lădițe și se transportă urgent la locul de desfacere.
Recoltatul soiurilor timpurii începe în mod curent în prima parte a lunii mai și se termină în ultima decadă a aceleiași luni. Recoltarea soiurilor semitimpurii începe la sfîrșitul lunii mai, iar a celor tardive în jurul datei de 15 iunie, ultimele recoltări efectuîndu-se în prima jumătate a lunii iulie în judeţele mai nordice şi cele colinare unde vegetaţia este mai întîrziată.
CULTURI SUCCESIVE
După mazăre se cultivă succesiv legume de toamnă ca de exemplu: varză, conopidă, castraveţi, dovleci ş.a.
SOIURI CULTIVATE
Alasca. Soi timpuriu cu perioada de vegetaţie de cca 58 zile cu port semierect, înalt de 65-70 cm. Pǎstăile au 6-8 boabe mici şi dulci care sînt de culoare verzuie la maturitatea fiziologică. Produce peste 0,5 kg/m2 (5 t/ha) boabe fine corespunzătoare pentru consum în stare proaspătă şi conserve.
Bördi. Este un soi timpuriu cu perioada de vegetație de 58-60 zile. Plantele au port pitic, erect, înalt de 45-50 cm. Păstăile au 6-8 boabe mari, verzi şi dulci. Boabele mature sînt verzi şi zbîrcite. Boabele verzi se pretează la consum în stare proaspătă cât și pentru conserve.
D’Annonay. Este timpuriu cu perioada de vegetaţie de 58-60 zile. Port pitic, erect, înalt de 45-50 cm. Păstăile au 6-8 boabe de mărime mijlocie şi culoare galbenă-albicioasă la maturitate. Potrivit pentru consum şi conserve. În producţie mai sînt şi alte soiuri timpurii mai puțin răspîndite ca de exemplu: Pilot, Mingomark ş.a.
Fină verde. Soi semitimpuriu, cu perioada de vegetație cca 65 zile. Plantele au port de vigoare mijlocie, semierect, înalte de 50-60 cm, cu frunze de culoare verde-închis. Prima păstaie apare la cca 30 cm de la suprafaţa solului. Pastaia este ușor arcuită, lungă de cca 8 cm şi conţine 5-7 boabe mici, rotunde şi verzi la maturitatea fiziologică. Procentul de boabe este de 40% faţă de păstăi. Produce peste 0,5 kg/m² (5 t/ha) boabe verzi care sînt fine, dulci şi se păstrează bine pentru consum proaspăt şi conserve.
Conserva IHAR. Are perioada de vegetație de cca 65 zile fiind un soi semitimpuriu. Portul plantei este erect, înalt de cca 70 cm. Păstăile se formează aproape simultan şi conţin cîte 7-8 boabe mari. Produce 0,60,7 kg/m2 (6-7 t/ha) boabe verzi care sînt mari, dulci şi corespund atît pentru consumul proaspăt cît şi pentru conserve.
Gulivert. Este un soi tardiv cu perioada de vegetație peste 70 zile. Plantele au port erect și semiînalt. Păstăile sînt mici de 5-7 cm, curbate şi conţin 6-7 boabe. Produce cca 0,5 kg/m² (5 t/ha) boabe fine, bune atît pentru consum în stare proaspătă cît şi pentru conserve.
În cultură se mai întîlnesc soiurile semitimpurii: Desi, Lancet, Delicioasă etc. cu o răspîndire mult mai mică.
BOLI ȘI DAUNATORI
BOLI
Antracnoza (Ascochyta pisi). Este o boală frecventă la mazăre și atacă îndeosebi în anii ploioși. Atacă toate organele aeriene ale plantei pe care apar pete galbene-cenuşii cu marginile brune. Pe păstăi petele sînt adîncite şi uneori pătrund pînă la semințe care îşi pierd germinatia. Combaterea. Stropiri cu Ortocid-50 în concentratie de 0,20%. Semințele se dezinfectează cu Cryptodin 1,60 g/1 kg semințe. Se iau măsuri de igienă culturală şi îndeosebi arderea resturilor de plante. Mazărea nu trebuie să revină pe aceeași parcelă mai repede de 4 ani.
Rugina (Uromyces pisi). Atacă frunzele pe ambele părți îndeosebi în anii ploioși sub formă de pete galbene care mai târziu formează pustule mici ruginii, prăfoase. Atacul se extinde şi pe tulpini, petioluri și păstăi. Combaterea. Se iau măsurile fito-sanitare menționate la antracnoză.
DAUNATORI
Pentru mazărea verde sînt mai frecvenţi următorii dăunători:
Păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisi). Atacă frunzele în tot cursul vegetației plantelor. Atacurile intense provoacă oprirea plantelor din creștere și chiar uscarea lor. Combaterea. Se tratează cultura cu Carbetox 0,40% (4 kg/ha) care distruge şi alţi dăunători ai mazării.
Gărgăriţa cenuşie a frunzelor de mazăre (Sitona lineatus). Adulții distrug frunzele cu care se hrănesc, iar larvele atacă nodozitățile bacteriene de pe rădăcini. Acest dăunător poate să compromită cultura de mazăre dacă nu se iau măsurile necesare. Combaterea. Cultura atacată se prăfuieşte cu Lindatox, Duplitox, Heclotox ş.a.
