Cerinţele plantei faţă de climă şi sol
Temperatura. Fasolea este o plantă iubitoare de căldură din care cauză este pretențioasă faţă de acest factor de vegetatie. Pentru ca semințele de fasole să germineze, temperatura solului la adîncimea de 10 cm trebuie să fie de 8-10°C. În cazul temperaturilor de 12-15°C fasolea răsare în 7-10 zile. Pentru cresterea și dezvoltarea plantelor de fasole temperatura optimă este cuprinsă între 20 şi 25°C. Temperaturile mai mici de 10°C survenite în timpul vegetației au ca urmare stagnarea plantelor din creștere și sensibilizarea lor la atacul bolilor. Formarea şi fecundarea florilor în condiții normale are loc la temperatura de 16-18°C care este cea mai bună pentru perioada înfloritului. În condiții de temperaturi prea ridicate sau prea scăzute plantele de fasole pierd un mare număr de flori, acestea nefiind favorabile înfloritului și formării păstăilor. În cazul culturilor de vară cînd temperaturile din cursul zilei sînt foarte ridicate, polenizarea și fecundarea florilor are loc în cursul nopții cînd temperatura în culturile irigate se menține la cca 20°C.
Lumina. Față de lumină, plantele de fasole au pretenții mai reduse. Ca urmare fasolea se poate cultiva cu succes în asociație cu alte legume cu port mai înalt sau cu porumbul care o protejează împotriva insolației şi curenților reci de aer. Totodată în această cultură aerul are o umiditate mai mare şi favorizează procesul de formare şi fecundare a florilor. Urmare acestui specific al fasolei, culturile cu densitate mare (30-40 pl/m2), în care plantele se umbresc reciproc, dau producții mai mari datorită microclimatului ce se creează la nivelul înălțimii plantelor, care favorizează procesul de înflorire, polenizare şi formarea păstăilor. Fasolea este o plantă de zi scurtă din care cauză în condiții de zi lungă se prelungeşte ciclul biologic al plantelor.
Umiditatea. Fasolea are pretenții moderate faţă de umiditate în timpul creșterii plantelor. În faza de înflorire şi formarea păstăilor plantele de fasole sînt mult mai pretenţioase faţă de umiditate.
În această perioadă, insuficiența apei din sol duce la încetinirea procesului de înflorire și la pierderea unui număr mare de flori, acestea rămînînd nefecundate. Excesul de umiditate peste 800/% din capacitatea de cîmp a solului pentru apă este, de asemenea, dăunător avînd ca urmare ofilirea și uscarea plantelor.
Umiditatea atmosferică are o mare influență în perioada înfloritului plantelor de fasole. Astfel, în condiții de uscăciune atmosferică, stigmatele florilor îşi pierd umiditatea necesară din care cauză fecundarea nu mai are loc iar florile respective cad. Insuficienţa apei din sol și vînturile uscate măresc uscăciunea atmosferică şi accentuează fenomenul de căderea florilor. În culturile asociate, umiditatea atmosferică din spațiul de vegetaţie a plantelor fiind îmbunătățită, fecundarea florilor decurge mai bine şi se obţin producții de păstăi mai mari şi de calitate mai bună. În culturile compacte care acoperă bine solul iar plantele se umbresc reciproc, umiditatea din sol şi la înălțimea plantelor este mai constantă și astfel fecundarea florilor şi formarea păstăilor se desfășoară în condiții mai bune decât în culturile rare, cu plante mai expuse la insolație și cu umiditate insuficientă în sol şi atmosfera de vegetaţie a plantelor. Umiditatea în exces cauzată de ploi repetate, de asemenea, este dăunătoare, stînjenind fecundarea florilor prin spălarea polenului de pe stigmate şi favorizînd atacul bolilor.
Solul. Pentru cultura fasolei, solurile cu textură nisipo-argiloasă sau argilo-nisipoasă, afînate, calde, permeabile, fertile, bogate în calciu și cu reacție aproape de neutră (pH 5,8-6) sînt cele mai bune. Solurile grele, cu exces de umiditate, reci și cu aciditate accentuată nu sînt corespunzatoare. În aceste soluri care formează crustă, fasolea răsare neuniform, plantele cresc încet și au rezistență scăzută la boli. Totodată, pe aceste soluri, viata bacteriană din nodozitățile de pe rădăcinile plantelor este mult redusă. Pe solurile prea ușoare se obţin rezultate bune numai printr-o fertilizare puternică şi irigatii dese.
TEHNOLOGIA CULTURII
Planta premergătoare. Culturile care au primit îngrăşăminte organice în anul de cultură sînt cele mai bune premergatoare pentru fasole, ca de exemplu: varza, conopida, castraveţii, dovleceii, tomatele, ardei, vinete ș.a. Fasolea nu este indicat să urmeze după altă leguminoasă cu care are boli comune foarte păgubitoare, cum este antracnoza, bacterioza etc. În rotatie fasolea nu trebuie să revină pe aceeași parcelă mai repede de 4 ani.
Pregătirea terenului. Nivelarea. Fasolea fiind sensibilă la excesul de umiditate, solul se nivelează bine din toamnă pentru a se evita baltirea apei.
Fertilizarea de bază. În funcție de fertilitatea solului, se aplică 20-50 g/m² superfosfat (200-500 kg/ha =-50-85 kg P2O5) care se distribuie cu mîna cît mai uniform pe suprafața solului respectiv.
Mobilizarea de toamnă. Se efectuează imediat după fertilizarea de bază la adîncimea de 28-30 cm, urmarind ca lucrarea să se execute cît mai uniform pentru încorporarea omogenă a îngrășămîntului şi evitarea formării denivelărilor.
Fertilizarea înainte de semănat. În primăvară, cu 3 săptămîni înainte de semănat, parcela destinată culturii de fasole pentru păstăi se mai fertilizează cu 20-30 g/m² azotat de amoniu (200-300 kg/ha-67-105 kg N). Îngrăşămintele se distribuie uniform cu mîna şi se încorporează în sol cu grebla sau printr-o praşilă uşoară.
Semănatul. Sămînța de fasole se dezinfectează înainte de însămînţare cu 4 g Ortocid/1 kg fasole. Pentru o aderenţă mai bună se recomandă ca sămînța de fasole să fie umectată.
Pentru cultura timpurie se folosesc soiurile cele mai timpurii care se însămînțează cînd temperatura solului la adîncimea de 6-10 cm este de 8-10°C, ceea ce în zonele din sudul şi vestul țării are loc în jurul datei de 15 aprilie. Pentru cultura de vară se folosesc soiuri semitimpurii care se însămînțează în două serii. Prima serie se însămînţează la finele lunii aprilie, iar a doua la 15 mai. În acest mod se asigură producţie de păstăi eşalonată pînă la sfîrşitul lunii august.
Pentru cultura de toamnă, însămînţarea fasolei se efectuează la sfîrşitul lunii iunie, cel tîrziu pînă la 15 iulie în zonele de sud şi cu cca 10 zile mai devreme în celelalte zone. În acest caz fasolea se cultivă succesiv după legumele timpurii, ca de exemplu: castraveţi, dovlecei, varză ş.a. care lasă solul suficient de fertil. Solul eliberat de planta premergătoare se mobilizează înainte de semănat la adîncimea de 18-20 cm şi se nivelează bine.
Pentru cultura târzie protejată, însămînţarea se execută la sfîrşitul lunii iulie. În cultură succesivă, însămîntările întîrziate peste datele menționate, dau producții mici, perioada de recoltare fiind prea scurtă.
Fasolea se însămînțează în mod curent pe sol nemodelat în rînduri simple distantate la 30 cm unul de altul sau în cuiburi. Insămînțarea în rînduri se efectuează prin deschiderea unor şanţulete cu săpăliga pe care se seamănă fasolea cu mîna la distanța de cca 7 cm bob de bob. Semănînd în acest mod se realizează o densitate de 30-40 plante/m² (300 000-400 000 plante/ha) necesară pentru obţinerea unor producții mari şi se realizează acoperirea terenului de către plante. La însămînţarea în cuiburi, se recomandă distanţa de 40×40 cm cu 5-6 boabe la cuib în care caz se obține densitatea menționată mai înainte, plantele acoperă terenul iar între plantele din cuib se realizează un microclimat mai favorabil decît în cazul însămînțării în rînduri simple. În cazul însămînțării pe teren modelat, biloanele se efectuează la distanța de 60 cm, iar rîndurile se însămînțează de o parte şi alta a bilonului la nivelul treimii inferioare a versantului. Dacă pe solul modelat în acest mod se însămînțează în cuiburi, acestea se seamănă de o parte şi alta a bilonului la distanţa de 40 cm, cîte 3-4 boabe la cuib.
Pentru cultura tîrzie protejată semănatul se execută în benzi de cîte 2-3 rînduri depărtate la cca 30 cm unul de altul, distanța între benzi fiind de 60 cm. În cazul, că irigarea se face pe rigole, acestea se deschid cu sapa pe intervalul dintre benzi. Norma de însămînțare este de 8-10 g/m² (80-100 kg/ha) sămînță cu care se realizează densitatea necesară.
Întreținerea culturii. Irigarea. Cultura fasolei se udă de 4-5 ori cu norma de udare de 25-40 1/m² (250-400 m³/ha) în raport de faza de vegetaţie a plantelor. În prima parte a vegetației cînd plantele au un consum redus de apă, cultura se udă la 10-15 zile, iar mai târziu cînd plantele s-au mărit și temperatura atmosferică este ridicată, irigarea se efectuează la intervale mai scurte de 5-6 zile. Plantele de fasole fiind foarte sensibile la excesul de umiditate, în timpul irigării se evită cu strictete baltirea apei pe sol. Irigarea fasolei se conduce astfel încît în perioada înfloritului să se menţină în sol și în aer, pînă la înălțimea plantelor, o umiditate favorabilă formării florilor şi păstăilor. Insuficienţa umidității în această perioadă are ca urmare stagnarea vegetaţiei, avortarea unui număr mare de flori şi diminuarea producției şi calității ei, păstăile fiind mai mici, cu ate şi fără suculenţă.
Prășitul. Fasolea se prăşeşte de 3-4 ori pentru afînarea solului și distrugerea buruienilor, avînd grijă să nu se formeze denivelări în care să băltească apa din ploi sau de irigare. Prașilele se aplică după o ploaie sau după udare înainte de uscarea solului și formarea de crăpături.
În cazul culturilor tîrzii, protejate, se întinde folia de polietilenă direct peste plante sau pe arcuri de nuiele care se instalează peste benzile de fasole formate din 2-3 rînduri. Protejarea se face numai în nopțile cu pericol de brume pentru evitarea cheltuielilor inutile. Pericolul de brume tine de regulă 2-3 nopți în jurul datei de 5-10 octombrie după care dispare pînă aproape de 1 noiembrie.
Recoltatul. Producţia şi calitatea păstăilor de fasole este legată în mare parte şi de recoltare. Păstăile de fasole se recoltează la 2-3 zile, în momentul cînd acestea au ajuns la mărimea specifică soiului iar boabele au început să se formeze. Prin recoltare la timp, plantele degajate de păstăile formate, îşi folosesc rezerva de seva la accelerarea creşterii păstăilor care se găsesc la începutul acestui proces și la formarea de flori noi, ceea ce duce la obținerea unor producții mai mari și de calitate mai bună. Întârzierea recoltatului are ca rezultat irosirea sevei, încetinirea ritmului de formarea florilor, diminuarea producției şi apariția ațelor la păstăi. În condițiile grădinii familiale, de pe un metru patrat se obțin 0,5-1 kg păstăi de calitate și chiar mai mult (5-10 t/ha), pe soluri fertile, cu densitate mare de plante, la care s-a aplicat o agrotehnică superioară şi s-a recoltat la timp.
CULTURA INTERCALATA
Cultura fasolei dă rezultate mai bune cînd se intercalează cu porumb, obţinîndu-se sporuri de producție de 15-20%. Această cultură se realizează prin însămînţarea porumbului odată cu fasolea. În condițiile gospodăriilor familiale, rîndurile de porumb se pot apropia unul de altul pînă la cca 1 m, semănîndu-se pe rîndul de fasole la distanța de cca 30 cm sau între cuiburi, după caz, cîte 2-3 boabe de porumb. După răsărire, la a doua praşilă de exemplu se lasă la un loc numai cîte un fir de porumb, cel mai viguros. În acest mod se creează în cultura de fasole un sistem de perdele protectoare de porumb care îmbunătăţesc condițiile de vegetație la înălțimea plantelor şi îndeosebi umiditatea aerului. Ca urmare înfloritul şi formarea păstăilor vor decurge în condiții mai bune și astfel producţia de păstăi va creşte. Totodată se va realiza și o producție de porumb de cel puțin 0,3-0,5 kg/m² (3 000-5 000 kg/ha).
Această metodă se recomandă pentru culturile timpurii şi de vară care îşi desfășoară vegetaţia într-o perioadă cu vînturi reci la început şi cu uscăciune atmosferică mai târziu.
SOIURI CULTIVATE
Favorit. Soi timpuriu cu perioada de vegetaţie de 45-50 zile de la răsărire pînă la prima recoltare. Port scund, tufe viguroase bine înfrunzite. Păstăi grupate, cilindrice, drepte uşor curbate, lungi de 12-14 cm, verzi, fără ațe. Soi productiv dînd peste 1 kg păstăi la m² (peste 10 t/ha). Bun pentru consum în stare proaspătă sau conserve. Boabele mature sînt rotunde alungite, albe cu rețea fină roză.
Harvester. Este semitimpuriu avînd perioada de vegetație de 50-51 zile. Are port pitic, viguros, cu frunziş bogat. Păstăi grupate, lungi de 12-13 cm, cilindrice, drepte, verzi, fără ațe. Boabele sînt albe la maturitate. Este productiv ca şi Favorit şi se pretează pentru conserve şi consum ca păstăi proaspete.
Prelude. Semitimpuriu cu perioada de vegetaţie de 48-55 zile. Port pitic, viguros și bogat în frunze. Pastai grupate în ciorchine, lungi de 12-13 cm, cilindrice, puţin curbate spre vîrf, verzi, fără ațe, bune pentru conserve și consum în stare proaspătă. Produce cca 1 kg/m². Boabe albe.
Procesor. Semitimpuriu, perioada de vegetaţie fiind de 52-55 zile. Port scund de vigoare mijlocie. Păstăi de 8-12 cm, cilindrice, uşor curbate, verzi, fără aţe, corespunzătoare pentru conserve şi consum în stare proaspătă. Boabele sînt albe. Produce 0,8-1 kg/m² păstăi.
Nicos. Are perioada de vegetație de 52-58 zile fiind semitimpuriu. Portul este scund, de 38-45 cm. Păstăile sînt galbene, grase, de 12-14 cm, late de 1,5-1,6 cm, fără ațe, foarte bune pentru consum în stare proaspătă. Are boabe late, uşor alungite, maronii. Produce cca 1 kg/m² păstăi de calitate, fără aţe.
Galbenă untoasă. Perioada de vegetaţie este asemănătoare ca a soiului Nicos. Portul este de 35-40 cm, de vigoare mijlocie. Păstăile sînt drepte, de 8-9 cm, galbene, fără aţe. Boabele sînt albe şi mici. Produce 0,8-1 kg/m² păstăi bune pentru consum în stare proaspătă.
BOLI ŞI DAUNATORI
BOLI
Antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Este o boală frecventă şi păgubitoare care atacă îndeosebi în anii ploioși. Boala apare în tot cursul vegetaţiei, pe toate organele aeriene ale plantei. Cînd atacul se produce după răsărire, apar pete brune pe frunzele cotiledonale, iar rădăcinile putrezesc. În faze mai avansate, pe frunze apar pete galbene brune cufundate. Tesuturile atacate se necrozează și se rup din care cauză frunzele apar sfîșiate. Pe păstăi apar pete galbene care devin brune, adîncite şi care opresc formarea boabelor cînd atacul se produce la începutul formării păstăilor. Cînd atacul e mai tardiv boabele sînt pătate şi zbircite.
Combaterea. Prevenirea sau localizarea bolii se face prin aplicarea a 2 tratamente cu zeamă bordeleză în concentratie de 10% la 15-20 zile de la răsărire și la o săptămînă după înflorire sau cu Ortocid -50 (Captan) 0,2% (2 kg/ha). Se aplică măsuri de igienă fitosanitară şi se foloseşte sămînţă sănătoasă. Fasolea nu trebuie să revină pe aceeaşi solă mai devreme de 4 ani.
Bacterioza fasolei (Xanthomonas phaseoli). Boala apare de asemenea în anii ploioşi, atacă asemănător cu antracnoza cu deosebire că petele de pe frunze sînt colturoase, apoase sau grăsoase. Combaterea. Se folosește sămînță sănătoasă și se dezinfectează cu Cryptodin 2-2,5 kg/tonă sau prin expunere la soare 4-5 ore pe zi timp de o săptămînă.
Nu se fac lucrări după ploaie, se ard resturile de plante după lichidarea culturii, se aplică rotația ș.a. Rugina (Uromyces appendiculatus). Atacă toată partea aeriană a plantei în tot cursul vegetației. Boala atacă frunzele pe ambele părți sub formă de pete galbene pe care se formează apoi pustule mici ruginii, prăfoase. Boala se poate extinde pe toate organele aeriene și poate provoca ofilirea și chiar uscarea plantelor. Păstăile atacate mai târziu formează boabe dar acestea sînt zbîrcite. Ca şi bolile precedente, rugina atacă în anii ploioși.
Combaterea. Se iau măsurile fito-sanitare menționate la antracnoză.
DAUNATORI
Gărgărița fasolei (Acanthoscelides obsoletus). Atacă boabele de fasole în cîmp dar mai ales în timpul păstrării săpînd galerii în interiorul lor.
Combaterea. Cultura se tratează preventiv în cîmp în perioada formării păstăilor, cu Detox 250% sub formă de emulsie în concentrație de 1%, folosindu-se 400 l/ha. Păianjenul roşu şi păduchii de frunză. Atacul are loc pe partea inferioară a frunzelor. Combaterea. Se tratează plantele atacate cu produse de tipul Detoxului, sub formă de praf sau emulsie.
Image by Florentina-I from Pixabay
