Cerintele plantei faţă de clima şi sol
Pretențiile plantelor de dovlecei faţă de condițiile de mediu sînt foarte asemănătoare cu ale castraveţilor din care cauză nu vor mai fi prezentate la această cultură.
CULTURA DOVLECEILOR TIMPURII
Planta premergătoare. Cele mai bune premergătoare pentru dovleceii timpurii sînt: tomatele, ardeii, vinetele, varza, conopida ş.a. care au fost îngrășate cu gunoi de grajd. Lucerna și păstăioasele sînt, de asemenea, premergatoare bune. Printr-o fertilizare corespunzătoare se obțin rezultate bune și după rădăcinoase şi bulboase care lasă solul mai sărac în substanțe nutritive. Nu sînt indicate ca premergătoare: castraveţii, pepenii, dovleceii sau alte bostǎnoase mai devreme de 3 ani.
Pregătirea terenului. Nivelarea. Se execută manual din toamnă. Pe solurile modelate de la planta premergătoare se face întîi mobilizarea echivalentă cu arătura de toamnă şi după aceea nivelarea în timp ce pe solurile nemodelate se efectuează întîi nivelarea cu sapa şi grebla.
Fertilizarea de bază. Se aplică după nivelare în cazul solului nemodelat şi înainte de aceasta pe solul modelat, cu aceleaşi doze de îngrăşăminte menționate la cultura castraveţilor timpurii. Mobilizarea solului din toamnă. Se efectuează manual după distribuirea îngrăşămintelor, la adincimea de 28-30 cm. In cazul solurilor modelate de la cultura anterioară, mobilizarea se face astfel încât să se realizeze și o nivelare corespunzătoare care se mai îmbunătăţeşte cu grebla după terminarea lucrării de mobilizare. Fertilizarea inainte de plantare. Se administrează aceleasi doze ca la cultura castravetilor timpurii.
Plantarea. Dovleceii timpurii se plantează în ultima decadă a lunii aprilie, cînd temperatura solului a ajuns la 14°C și staționează sau tinde să se ridice.
Tehnologia plantării dovleceilor este aceeași ca la castraveţii timpurii, cu deosebirea că dovleceii se plantează la distanța de 70×70 cm (fig. 10) și nu se aplică ciupitul plantelor. Pentru un hectar de dovlecei timpurii sint necesare 20 000 plante repicate în ghivece. Intretinerea culturii. Se aplică aceleaşi lucrări ca la castraveţii timpurii mai puțin ciupitul care nu se efectuează la dovlecei.
Recoltarea. Dovleceii se recoltează „în floare” cînd corola florii încă nu s-a uscat complet sau mai mari, de regulă din 3 în 3 zile. Recoltarea dovleceilor se face cu multă atenție, aceştia rănindu-se la cele mai uşoare loviri. Fiecare dovlecel se recoltează cu o porțiune de peduncul lungă de 1-2 cm, cu ajutorul unui cutit.
Prima recoltă de dovlecei timpurii apare la sfîrșitul lunii mai sau la începutul lunii iunie şi se obţine cca 1 kg/m² (10 t/ha) cînd se recoltează în floare” şi peste 3 kg/m2 (30 t/ha) cînd se recoltează la maturitatea deplină.
CULTURA DOVLECEILOR DE VARĂ
Planta premergatoare şi lucrările de pregătirea terenului sînt aceleaşi ca și la cultura dovleceilor timpurii. Semănatul. Dovleceii de vară se seamănă în 2-3 serii pentru eşalonarea producţiei pe tot sezonul de vară. Prima serie se însămînţează în a doua jumătate a lunii aprilie cînd temperatura solului la adîncimea de 10 cm a ajuns la 14°C. Seriile următoare se însămîntează la interval de cca 15 zile între ele. Dovleceii de vară se însămînţează în rînduri distantate la 70 cm şi la adîncimea de 3-4 cm sau în cuiburi la 70×70 cm, punîndu-se cîte 2-3 seminţe la cuib. Pentru un hectar de dovlecei sînt necesare cca 5 kg sămînţă.
Intreţinerea culturii. Pentru dovleceii de vară se efectuează aceleaşi lucrări menţionate la castraveţii timpurii mai puțin ciupitul plantelor. La această cultură se aplică în plus răritul. In cazul semănatului în rînduri răritul se execută cînd a apărut prima frunză adevărată, la cca 70 cm plantă de plantă. Pentru semănatul în cuiburi răritul se efectuează în aceeaşi fază de creştere, lăsîndu-se la fiecare cuib cîte o plantă care este cea mai dezvoltată.
Recoltarea are loc începînd din prima decadă a lunii iulie pînă la sfîrşitul lunii august, obţinîndu-se producţii de 1-3 kg/m2 (10-30 t/ha) după mărimea la care se recoltează.
CULTURA DOVLECEILOR DE TOAMNA
Planta premergatoare şi lucrările de pregătirea terenului sînt aceleaşi ca la cultura castraveţilor de toamnă. Semănatul. Dovleceii de toamnă se însămînţează în prima jumătate a lunii iulie în zonele din sudul țării şi în ultima decadă a lunii iunie în celelalte zone, folosindu-se aceeaşi tehnologie de însămînţare ca la dovlecii de vară.
Întreținerea culturii. Irigarea. Dovleceii de toamnă se udă de 2-3 ori cu norma de 30-40 1/m² (300400 m³ apă la ha) urmărind să se menţină în sol o umiditate cit mai constantă mai ales în perioada de înflorire şi fructificare.
Prășitul. După fiecare udare se aplică o prașilă pentru afinarea solului, păstrarea umidității și distrugerea buruienilor. O dată cu prașilele se face o mușuroire ușoară pentru o susţinere mai bună a plantelor.
Ingrășarea fazială. La începutul înfloririi plantelor de dovlecei se aplică o îngrășare cu 10-12 g/m² (100120 kg/ha) azotat de amoniu, numai în situația cînd starea de vegetație necesită aceasta. Recoltatul. Această lucrare se execută ca la cultura timpurie, începînd din ultima decadă a lunii august pînă la căderea brumei.
CULTURA INTERCALATA
Între rîndurile de dovlecei se poate cultiva intercalat 1 rînd de salată, spanac sau ridichi de lună care eliberează terenul devreme, înainte ca plantele de dovlecei să acopere terenul. În cazul salatei, se folosesc răsaduri viguroase care se plantează la distanța de 20 cm între plante pe rînd.
SOIURI CULTIVATE
Dovlecelul fără vrej. Este un soi timpuriu a cărui perioadă de vegetație este de cca 65 zile. Planta formează o tufă cu înălțimea de cca 1 m, care este erectă şi are forma unui buchet. In condiții deosebit de favorabile, plantele se alungesc şi devin tîrîtoare. Fructul este cilindric, de culoare verde-albicios în faza de consum. La maturitatea botanică, fructul ajunge pînă la cca 50 cm lungime, 15-20 cm grosime, iar culoarea devine galbenă portocalie. Dovlecelul fără vrej este foarte apreciat de consumatorii din ţara noastră.
BOLI ŞI DAUNATORI
BOLI
Făinarea (Sphaerotheca humuli var. fuliginea şi Erysiphe cichoracearum f. cucurbitacearum). Boală frecventă la dovlecei care apare pe frunze ca o pîslă formată din micelii albicioase. Atacurile intense provoacă brunificarea și apoi veştejirea frunzelor.
Combaterea. De la primele simptome de atac, se aplică 2-3 stropiri cu Karathan 0,08-0,10% sau Morestan 0,04%. Tratamentele încetează cel puțin cu 7 zile înainte de recoltare. Se ard resturile de plante la lichidarea culturii.
Mana (Peronospora cubensis). Pe frunze apar pete galbene care mai târziu se brunifică. În dreptul acestor pete se formează pe partea inferioară a frunzelor o pîslă cenuşie de micelii. Atacurile puternice pot compromite cultura.
Combaterea. Se fac stropiri preventive și curative cu zeamă bordeleză 0,75%, Zineb 0,30%, Ortocid 0,2% ș.a. Dovleceii mai sînt atacați de aceeaşi antracnoză şi bacterioză care atacă şi plantele de castraveţi.
DAUNATORI
Păduchele frunzelor (Cerosipha gosipi). Atacă frunzele pe partea inferioară sub formă de colonii, înțepînd şi sugînd seva. Atacurile intense provoacă îngălbenirea, veştejirea și chiar uscarea frunzelor.
Combaterea. Se fac tratamente cu Carbetox 0,40% care are o remanenţă de 7 zile, sau cu alte produse care au acelaşi efect.
Image by Freepik
