Diferă de la autorii chinezi la cei japonezi de microsistemele menționate anterior prin faptul că nu este o posibilitate diagnostică, ci constituie doar utilizări terapeutice. Constă în aplicarea unor stimuli pe zone bine determinate ale pielii capului, iar indicațiile majore se referă la afecțiunile extremităților, toracelui, coloanei lombare, sistemului nervos central. Indicațiile de bază ale acestei metode sunt sechelele motorii consecutive accidentelor vasculare cerebrale și encefalitelor. Alte indicații sunt paresteziile, odontalgiile, nevralgiile faciale, parkinsonismul, sindromul Ménière, afazia motrice și senzorială, astmul, dispneea, tahicardia paroxistică și bolile mintale. Aceste microsisteme de acupunctură au apărut deci ca metode de completare sau chiar de înlocuire a acupuncturii somatice atât sub aspect diagnostic, cât și terapeutic. Ele pot fi practicate izolat sau în asociere, particularitatea lor fundamentală fiind reprezentarea topică a ansamblului organismului pe un teritoriu restrâns. Rezultatele în anestezie, ca și în analgezia la naștere, măresc interesul cu care aceste metode servesc ideea medicinei familiale.
