Îndeplinirea obligațiilor de soție sau mamă nu trebuie să ducă la abandonarea îngrijirii tenului și a corpului. Femeia are datoria să apară înaintea soțului și a copiilor sub un aspect care să constituie pentru ei un exemplu și, în plus, un motiv de admirație și respect.
Pielea obrazului, fiind de timpuriu și permanent expusă intemperiilor, variațiilor de temperatură, lipsei de aer curat, celulele își pierd din vitalitate și scad rezistența epidermei. De aceea, orice neglijență în această privință are repercusiuni în anii următori, când nu mai pot fi remediate urmele lăsate. Din păcate, prinse de obligațiile zilnice, multe femei cu activitate complexă, la serviciu și acasă, se neglijează și, mai târziu, după vârsta de 35–40 de ani, își dau seama că ar fi trebuit să-și îngrijească atât tenul, cât și corpul încă din primii ani ai căsătoriei pentru a le păstra atributele.
Iată de ce, îngrijirea tenului nu trebuie considerată ca o pornire ușuratică, ci ca o datorie față de noi înșine.
Aceasta nu constă, așa cum cred unele femei, numai în decorarea obrazului ci, în primul rând, în curățirea acestuia și în aplicarea unor preparate care hrănesc pielea, contribuind la menținerea sănătății, supleții și a tinereții acesteia. De aceea, îngrijirea tenului și folosirea rațională, fără ostentație a preparatelor cosmetice, ca și a machiajului, trebuie să intre în obișnuința zilnică a fiecărei femei.
Unele femei invocă însă lipsa de timp. Este adevărat că o bună și corectă îngrijire necesită un oarecare timp, dar dacă vor fi luate unele măsuri ,de organizare“ (de exemplu, pregătirea din vreme a preparatelor care vor fi folosite și așezarea lor în așa fel pe măsuța de toaletă încât să fie oricând la îndemână, se va crea o obișnuință, nu vor fi exagerate îngrijirile obrazului și se va reuși reducerea acestui timp numai la câteva minute pe zi, fără să fie deranjați nici ceilalți membri ai familiei.
Alte femei, în perioada gravidității și în primul an după aceasta, fac greșeala să abandoneze complet aceste preocupări, greșeală care se plătește uneori prin pierderea unei frumuseți naturale care nu mai poate fi recuperată.
Întrucât considerăm că sunteți de părere cu noi că soțul va fi încântat să vă vadă numai după ce v-ați scos masca cosmetică, vă recomandăm să faceți în așa fel, ca atât el, cât și copiii să vă vadă cât mai puțin unsă cu cremă sau cu această mască pe față. De altfel, aceasta a constituit o preocupare din cele mai vechi timpuri. Astfel, la romani, măștile cosmetice se numeau ,,vultus domesticus“ (fata de casă), iar francezii le numesc , le masque au mari” (masca pentru bărbați), tocmai pentru faptul că femeia apare în această postură numai acasă, în fața familiei, lucru care trebuie evitat.
Controlarea ținutei, a aspectului ei general, menținerea unei înfățișări cât mai corecte trebuie să preocupe pe femei nu numai în afara casei. Fără să devină „sclave” ale coaforului, vor căuta să aibă totdeauna o pieptănătură ordonată, modernă. Aceasta este realizabilă chiar dacă nu dispun de timp, însușindu-și câteva metode de folosire a bigudiurilor. Din aceleași considerente expuse anterior, nu putem fi însă de acord cu obiceiul unor femei de a-și pune bigudiurile imediat ce ajung acasă; dacă sunt obligate s-o facă (o vizită, un spectacol, imediat după masă), le vor ascunde cât mai bine sub o băsmăluță sau un fular.
Acordând un timp minim, dar permanent, îngrijirii tenului și gimnasticii, dând atenție îmbrăcămintei și ținutei se va completa prezența femeilor, atât de necesară în familie, prin grație și feminitate, atribute atât de apreciate și de necesare în fiecare cămin.
