Oamenii de știință au încercat să conceapă un vaccin împotriva virusului H5N1 încă de la prima apariție a bolii in Hong Kong, acum mai bine de zece ani. Vaccinurile antigripale sunt fabricate prin creșterea virusului în ouă, uciderea lui și, în final, extragerea proteinelor necesare vaccinului. Sistemul imunitar recunoaște aceste proteine și dezvoltă anticorpi neutralizatori, care ne protejează de infecțiile provocate de virus. Însă tulpina H5N1 s-a dovedit atât de letală, încât chiar și o cantitate minusculă de virus poate omorî ouăle în momentul injectării. Noile tehnici de creștere a virusului în culturi de celule par promițătoare, însă, până acum, nu s-a descoperit nici o formă eficientă de imunizare împotriva acestei tulpini mortale.
Cealaltă armă din arsenalul nostru este o clasă de medicamente pe nume inhibitori de neuraminidază (INA). Apărute pentru prima dată la sfârșitul anilor ’90, aceste medicamente funcționează prin blocarea proteinei N și împiedică virusul proaspăt multiplicat să părăsească celula infectată. Momentan există două medicamente INA pe piață: zanamivir (marca Relenza), o pulbere administrată prin inhalare, și oseltamivir (marca Tamiflu), sub formă de capsulă. Deși medicamentele de tip INA nu pot opri răspândirea gripei, pot reduce perioada de convalescență și riscul de a face complicații, precum pneumonia bacteriană.
În 2003, când a apărut noua tulpină a virusului HSN1 în Asia de Sud-Est, inhibatorii de neuraminidază se foloseau ca tratament, însă succesul lor era limitat. Criza a determinat guvernele din statele dezvoltate să se aprovizioneze cu medicamente (de cele mai multe ori oseltamivir, deoarece, fiind capsulă, este mai ușor de folosit) pentru a se proteja împotriva unei pandemii de gripă aviară. Însă proviziile sunt limitate și nu există nici o garanție că medicamentele vor funcționa.
Membrii principali ai OMS și guvernele din întreaga lume se află într-o continuă dezbatere privind modul în care vor fi distribuite aceste medicamente și țările care vor beneficia de tratament în cazul izbucnirii unei pandemii. Medicamentele ar trebui folosite pentru a-i trata pe cei bolnavi sau ar trebui să ajungă la personalul din spitale sau la alte persoane-cheie care vor contribui la tratarea bolii? Nu există un răspuns simplu la această întrebare complicată de etică, iar problema trebuie dezbătută și analizată temeinic înainte de a hotărî care dintre aceste planuri ar fi în folosul majorității.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, Rețeaua Globală de Supraveghere a Gripei a descoperit că tulpinile recente ale virusului gripal dezvoltau rezistență la oseltamivir. În 2008, cercetătorii din Danemarca au descoperit o mutație a tulpinii H1N1, care îi conferea rezistență la oseltamivir. De atunci, oamenii de știință au regăsit această mutație, manifestată într-o măsură mai mică sau mai mare, la toate virusurile din lume. Între 10 și 15% dintre tulpinile din America de Nord manifestau această trăsătură și aproape toate virusurile din America de Sud. Cunoscând remarcabila capacitate de a se adap ta a liderilor de seamă ai Microbilor, nici nu ar trebui să ne mire că aceste virusuri au descoperit deja modalități de a fenta medicamentul. Însă putem pune sub semnul îndoielii abilitatea noastră de a proteja populația lumii împotriva următoarei pandemii.
