Metodă modernă de tratament a bolii canceroase, chimioterapia a avut în ultimii zece ani o dezvoltare vertiginoasă, ducând la realizarea unui adevărat arsenal terapeutic prin varietatea substanțelor existente și prin modul lor diferit de a acționa asupra celulei tumorale.
Citostaticele (cito = celulă + statikos = care oprește) sunt medicamente care blochează creșterea celulară, intervenind fie în fazele de înmulțire celulară (fazele mitozei), fie în afara acestor faze, în diferite procese metabolice și enzimatice. Citostaticele afectează deci pe lingă țesuturile neoplazice și țesuturile din organism caracterizate prin proliferare rapidă (măduva oaselor, foliculul pilos, mucoasa intestinală etc.). Scopul chimioterapiei citostatice este să afecteze în primul rând tumoarea malignă, cu minimum de toxicitate pentru organismul gazdă.
Dezvoltarea chimioterapiei citostatice moderne are la bază cunoașterea amănunțită a drogurilor cu caracterele lor chimice de metabolism și toxicitate, aprofundarea proceselor de cinetică celulară și a proceselor creșterii tumorale, precum și studii imunologice asupra organismului care se apără de invazia tumorală. Ținând seama de toți acești factori (medicament, tumoare și gazdă), se face o utilizare rațională a agenților citostatici, cu maximum de eficiență asupra tumorilor și minimum de toxicitate pentru țesuturile sănătoase sensibile. Studiile de cinetică celulară și asocierile de citostatice în scheme combinate, au făcut din chimioterapie o metodă așezată pe baze științifice, oferind multiple posibilități de acțiuni asupra tumorilor maligne în diferitele lor faze de dezvoltare. Valoarea chimioterapiei consta în faptul că poate interveni nu numai asupra tumorii sau tumorilor clinic cunoscute, ci și după îndepărtarea chirurgicală a acestora, asupra posibilităților de dezvoltare și metastazare a bolii prin noi colonii de celule tumorale. Recent a fost descrisă așa – numita ,,boala minimă reziduală”, care persistă după intervenția chirurgicală. Chimioterapia citostatică are nu numai un rol curativ, ci și de prevenire a acestei boli minime reziduale, care este inaparentă clinic.
Asocierea după actul operator și eventual și după radioterapie locală a chimioterapiei ajutătoare postoperatorii, duce la creșterea semnificativă a rezultatelor terapeutice, cu prelungirea supraviețuirii în multe forme de tumori maligne.
Tratamentul hormonal urmărește aceleași scopuri ca și chimioterapia citostatică și anume creșterea eficienței terapeutice. Există tumori hormono-dependente, asupra cărora factorul endocrin are un rol deosebit (exemplu tumorile mamare și prostatice). În aceste cazuri asocierea tratamentului cu preparate hormonale sau cu medicamente care conțin un element citostatic și unul hormonal, duce la îmbunătățirea rezultatelor globale terapeutice.
Este prin excelență cazul cancerului mamar, la care asocierea actului chirurgical radical cu radioterapia pre- sau postoperatorie, cu chimioterapia post-operatorie și hormonoterapia cu substanțe antiestrogenice duce la creșterea cifrei de rezultate optime terapeutice.
O astfel de substanță antiestrogenică „Tanoneprinul” (similar Tanoxifen sau Nolvadex), cu deosebită valoare în tratamentul cancerului de sin, mai ales în stadii avansate, a fost sintetizată recent în țara noastră. S-a realizat astfel un progres remarcabil în tratamentul acestei localizări, atât de frecventă la femei în țara noastră, unde se știe că tumorile maligne mamare constituie în mediul urban, prima cauză de deces prin cancer.
În cadrul efortului de a realiza noi și variate medicamente de tratament pentru boala canceroasă, cele două institute oncologice din București și Cluj au sintetizat citostatice românești, unele analoage cu unele medicamente străine cunoscute prin eficiența lor și altele originale nou create în țara noastră. Toate acestea permit un tratament științific pe bazele cele mai moderne cu citostatice de foarte bună calitate și ușor de procurat.
Dezideratul înlăturării efectelor secundare nedorite (scăderea globulelor albe și a trombocitelor, căderea părului, toxicit digestivă) este în atenția celor care creează citostaticele și a clinicilor care le utilizează în diferite scheme combinate pentru diferite forme și tipuri de tumori. Un tratament cât mai specializat și mai potrivit, cu efecte secundare cât mai puține, oferă premize optimiste pentru viitor. Pauzele intercalate intre schemele de tratament citostatic combinat și supravegherea atentă a bolnavului în timpul chimioterapiei, permit scăderea efectelor secundare și refacerea organismului.
Cunoscând modul de acțiune și faptul că efectele secundare cele mai supărătoare (greața, vărsăturile, căderea părului, scăderea numărului globulelor sangvine) sunt toate trecătoare și reversibile după întreruperea tratamentului, se va risipi și teama și neîncrederea în aceste medicamente, teamă manifestată încă de unii bolnavi.
Chimioterapia în domeniul cancerului are perspective de dezvoltare în continuare, urmărind prepararea de medicamente din ce în ce mai selecționate și mai eficiente, care să țintească direct celula neoplazică.
