Sunt inflamații acute ale casei timpanului date de virusuri sau microbi, de obicei în cadrul unei infecții ce prinde și organele vecine (nas, gât, faringe).
Prezența vegetațiilor adenoide la copil, a cazurilor de cornete hipertrofice, a corpilor străini, a tumorilor nazale sau rinofaringiene favorizează apariția otitei. In for mele ușoare catarale, bolnavul acuză scăderea auzului, senzație de ureche înfundată, își aude vocea în urechea atinsă (autofonie), aude zgomote în ureche sub forma vâjâiturilor, dureri in ureche accentuate la tuse, strănut, suflatul nasului, la efort fizic. Administrarea de picături in nas (fedrocaină, colargol 2% cu efedrină 1%, mentorin sau oleu de eucalipt 2%) de 3-4 ori pe zi, asociată cu inhalații pe nas cu soluție de alcool mentolat 2% sau 4% (1 linguriță la 1 litru apă în clocot, vaporii fiind aspirați pe nas 5-10 minute cu o pâlnie, instilarea in ureche de picături calde de boramid, 10-15 picături de 3 ori pe zi), duc de cele mai multe ori la cedarea durerii in câteva zile, iar a surdității în circa 2 săptămâni. Persistența cauzelor, suprainfectarea cu un germen virulent poate duce la apariția unei otite medii acute supurate. Repetarea în timp a acestei otite ușoare (catar otic) se poate complica cu scăderea auzului prin scleroza ce interesează conținutul casei timpanului și urechea internă (timpano-labirinto-scleroză), cu pierderea definitivă a auzului.
În formele de otită medie acută supurată, bolnavul acuză dureri auriculare violente, pulsatile, cu iradiere în ceafă, dinți și creștetul capului, febră mare (39-40°), dureri de cap, surditate accentuată, vâjâituri in urechea afectată, amețeli, uneori vărsături și convulsii (in special la copil), insomnie, stare generală modificată (stare de slăbiciune, paloarea pielii, transpirații). Apăsarea cu degetul pe os înapoia urechii (presiune apofiză mastoida) provoacă dureri vii, iar la copil, apăsarea înaintea urechii, de asemenea, este foarte dureroasă.
După câteva zile, abcesul care s-a format in urechea medie perforează timpanul, moment in care simptomele acuzate de bolnav se mai liniștesc și apare o secreție purulentă în conductul auditiv extern ce pătează perna sau scufița la copil.
Durerea se liniștește, febra scade. In caz de evoluție favorabilă, aceasta diminuă progresiv, secreția auriculară se reduce și devine din purulentă, seromucoasă, pentru a dispărea in circa 2 săptămâni, perforația timpanului se închide și auzul revine încet spre normal (în circa o lună).
Alteori, în lipsa unui tratament corespunzător, din cauza terenului slăbit (diabet, sifilis, tuberculoză, bolnav tarat cu boli de ficat, rinichi, inimă, boli infecțioase) sau din cauza virulenței deosebite a microbilor, boala se poate complica sau croniciza (cronicizarea fiind ea însăși o complicație).
Complicațiile sunt date de propagarea infecției la grupele celulare mastoidiene (mastoidita acută), la labirint (labirintita acută), la venele mari din craniu (tromboflebita sinusului lateral), cu producerea unei septicemii cu abcese diseminate la distanță in alte organe, la meninge (meningita acută, localizată – închistată – sau generalizată), la nervul facial (paralizii faciale), la mușchii gâtului și împrejurul faringelui. Prevenirea bolii se face prin tratamentul corect al tuturor rinitelor și infecțiilor de vecinătate, ca și al leziunilor traumatice ale urechii medii, care se pot complica cu otită.
Tratamentul general se face cu antibiotice (penicilina, eritromicina fiind cele mai indicate).
Tratamentul local in faza preperforativă constă în instilarea de 10-15 picături din soluție boramid caldă (cât suportă dosul mâinii), de 3-4 ori pe zi, în conductul auditiv extern, comprese calde, săculeț cu sare sau nisip cald aplicate pe ureche, raze ultrascurte, infraroșii, solux, raze X in doze antiinflamatorii, cu scopul diminuării secreției din ureche, al favorizării resorbției lui, ca și calmării durerii. Concomitent se face dezinfecția nasului și faringelui cu fedrocaină, mentorin, colargol 2% cu efedrină 1%, ser fiziologic efedrinat 1-2% sau ser cu sulfatiazol, inhalații pe nas cu soluție de alcool mentolat 4% sau preparatul Inhalant (soluție sau tablete), totdeauna vaporii fiind colectați cu o pâlnie. Dacă fenomenele nu cedează, se apelează la medicul specialist, care face incizia timpanului (timpanotomie) și evacuează puroiul sub tensiune, ce face să bombeze timpanul. După perforarea timpanului (făcută de medic sau spontan) se fac băi auriculare cu ser fiziologic steril, călduț (la temperatura corpului), cu apă oxigenată simplă sau amestecată cu soluție de acid boric 3%, de 5-6 ori pe zi. O dată cu regresiunea fenomenelor inflamatorii și scăderea supurației, perforația se închide, spălăturile locale se opresc, continuându-se dezinfecția nazofaringiană.
Surditatea cedează treptat, o dată cu reluarea funcției tubei Eustachio, funcția auditivă recăpătându-se mai rapid prin practicarea de insuflații de aer în ureche făcute de medicul specialist (insuflații tubare), sau manevra
Valsalva făcută de bolnav (expirarea cu nasul și gura închisă, moment in care aerul pătrunde prin trompa Eustachio și ventilează casa timpanului).
Înlăturarea tuturor cauzelor favorizante: obstrucția nazală, focarele de infecție din vecinătate (amigdalite, rinosinuzite), tratarea corectă a tuturor infecțiilor acute în această regiune duce la prevenirea otitei medii acute supurate.
