Sunt inflamații ale tegumentului de înveliș al conductului auditiv extern (și timpanului) determinate de iritația prin scărpinat cu obiecte murdare (băț de chibrit, scobitori, ace, agrafe de cap etc.), persistența unor corpi străini auriculari, pătrunderea de substanțe iritante în conduct, a apei murdare cu ciuperci (din genul aspergillus) și microbi, prin scurgerile purulente din urechea medie (in otitele medii supurate cronice). Bolnavul acuză mâncărimi in ureche, senzație de tensiune și durere in conduct, exacerbată de mișcările de mestecare a alimentelor, senzație de căldură și zvâcnire locală, asociată uneori cu înfundarea auzului și scurgerea unui lichid seropurulent din ureche, uneori mirositor; adesea pielea de la deschiderea externă a conductului se îngroașă, se tumefiază, tracțiunea pe pavilion, este foarte dureroasă, ganglionii din jurul urechii sunt inflamați, măriți, dureroși.
Tratamentul constă în aplicarea locală de pansamente umede cu soluția Alibour 1%, 1-2 ore, schimbate des, făcute din comprese sterile, cu mina curată sau cu o pensetă, sub controlul vederii (pentru a nu leza in profunzime timpanul). Se aplică apoi pomezi cu precipitat galben de mercur (unguent oftalmic) de 2 ori pe zi, sau pomezi cu antibiotice (cloramfenicol, tetraciclină, kanamicină). Pe un bețișor se înfășoară puțină vată curată și se aplică pe el medicamentul cu care apoi se unge cu blândețe pereții conductului.
Dacă secreția este abundentă se recomandă băi auriculare cu acid boric sol. 3% (se instilează in ureche, bolnavul fiind culcat cu urechea bolnavă în sus, 1-2 pipete de soluție ce se lasă 5-10 minute in conduct, apoi bolnavul se întoarce cu urechea in jos cu vată la conduct, pentru a evacua soluția, manevra repetându-se de 2-8 ori pe zi). Se pot pulveriza diverse medicamente ca pulbere de acid boric simplu sau iodat 1%, pulberi de antibiotice (nebactin, nebasept) in funcție eventual de rezultatul antibiogramei culturii microbiene efectuată din secreția auriculară.
O atenție deosebită o necesită otita externă micotică (otomicoza) dată de obicei de ciuperci din genul Aspergillus niger, flavus sau fumigatus, care este favorizată de umezirea urechii prin scăldarea in apa unor lacuri, bazine sau la mare. Secreția este purulentă (galbenă) cu puncte negre sau galbene, in funcție de tipul de aspergillus in cauză, iar tratamentul de elecție, in afara preparatelor antimicotice specializate (Jadit) îl constituie instilarea in ureche de soluții alcoolice iodate (alcool iodat 1%, 10-15 picături de 2-3 ori pe zi) sau pensularea locală sub controlul vederii (de medicul specialist) cu soluție proaspătă de tinctură de iod.
Tratamentul trebuie continuat încă 3–4 zile, după dispariția simptomelor locale, urechea fiind permanent ferită de pătrunderea apei în ea.
