Globulele albe sau leucocitele sunt celule ale sistemului imunitar, care pot să aibă diferite forme. Numărul normal este de 5 000 – 8000 de leucocite pe milimetru cub.
De formă sferică, au deseori mici prelungiri protoplasmatice numite pseudopode, care le ajută să se mişte în mediul înconjurător și să înglobeze în protoplasmă microbi sau alte particule, pe care urmează să le digereze. Diametrul leucocitelor variază între 7 și 20 microni, în raport cu tipul lor, cele mai mici fiind limfocitele cele mai mari monocitele. Cu ajutorul pseudopodelor, leucocitele pot traversa peretele vascular în ţesuturile în care este nevoie de apărare împotriva microbilor. Această trecere poartă numele de diapedeză.
Leucocitele se împart, în funcţie de caracterele, originea lor și modul în care se colorează, în:
Granulocite (produse de măduva oaselor) neutrofile, eozinofile, bazofile.
Limfocite (produse de ganglionii limfatici).
Monocite (produse de măduva oaselor).
Granulocitele neutrofile sunt cele mai numeroase leucocite din sânge, însumând aproape 3/4 din totalul leucocitelor. Aceste celule au rolul de a înghiți (de a fagocita) microbii, formând astfel puroiul.
Granulocitele eozinofile sunt în proporţie de 1-3% din totalul leucocitelor și au rol în apărarea așa-zisă anafilactică a organismului.
Granulocitele bazofile, foarte rare (0,5-1% din totalul leucocitelor), au rol în împiedicarea coagulării intravasculare, prin secreția de heparină.
Limfocitele, produse de ganglionii limfatici și de splină, aproximativ 114 din totalul leucocitelor, au rol în combaterea unor infecții ca tuberculoza, sifilisul, tusea convulsivă.
Limfocitele, ca și plasmocitele, elemente derivate din limfocite, potrivit ultimilor cercetări sunt elemente care intervin direct și specific în reacțiile imune de apărare împotriva microorganismelor.
Limfocitele se diferențiază prin maturare în limfocite T timodependente și limfocite B bursodependente. Limfocitele T se transformă în limfocite mici, iar limfocitele B în plasmocite, secretoare de anticorpi.
Limfocitul mic este pionul apărării imunologice. Ambele populații de limfocite produc imunoglobuline de tip Ig.
După cum aglutininele sunt anticorpi antiaglutinogen hematic, tot așa anticorpii luptă împotriva tuturor agresiunilor bacteriene și virale pătrunse în organismul uman.
Suportul anticorpilor cu o strictă specificitate sunt imunoglobulinele.
Aceste proteine sunt secretate de limfocite și plasmocite. La om au fost identificate în sorul sangvin 5 clase de imunoglobuline: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE, puse în evidenta prin imunoelectroforeza calitativă și cantitativă. Se presupune cx IgE este responsabili de hipersensibilitatea anafilactică la om (alergie).
Monocitele (5-8% din leucocite) sunt produse de țesutul reticular al măduvei oaselor si au rol important în combaterea bolilor cronice și degenerative, În timpul digestiei există o creştere trecătoare a numărului de globule albe. Din aceasta cauza, numărarea lor nu poate fi făcută decât pe nemâncate.
Creşterea numărului de leucocite (leucocitoza) apare în cursul tuturor infecțiilor acute microbiene, în afară de febra tifoidă, în care numărul lor este scăzut.
Numărul lor este foarte crescut în leucemie (cancerul sângelui). Scăderea numărului de leucocite (leucopenia) sub cifrele normale se întâlneşte în bolile virotice, intoxicaţii ale măduvei oaselor (agranulocitoză), după tratamente cu raze Röntgen
Hemograma. Interpretarea hemogramei, în functie și de starea clinică a bolnavului poate stabili fie o anemie, fie o infecție în organism, fie alte stări patologice. Este bine ca bolnavul să nu se aventureze în a aprecia el însuşi dacă cifrele si procentele se încadrează sau nu în limite normale.
