Cianobacteriile, sau „algele albastre-verzi”, formează covorașe pe suprafața apei și pot produce toxine care sunt dăunătoare oamenilor și câinilor.
Cianobacteriile sunt un grup de bacterii găsite în întreaga lume.
Ele cresc în orice tip de apă (proaspătă, salmară sau marina) și sunt fotosintetice: folosesc lumina soarelui pentru a crea hrană și a supraviețui.
În mod normal, microscopice, cianobacteriile pot deveni clar vizibile în medii calde, bogate în nutrienți, ceea ce le permite să crească rapid și să „înflorească” în lacuri și alte corpuri de apă.
Aceste bacterii sunt cunoscute în mod obișnuit ca „alge albastre-verzi” datorită culorii, texturii și locației lor acvatice, dar nu sunt plante ca algele adevărate.
Înflorirea cianobacteriilor
Înflorirea cianobacteriilor – atunci când populația de cianobacterii explodează – apar de obicei în apă nemișcată sau cu mișcare lentă, cum ar fi lacuri, iazuri și pâraie slabe, când apa este caldă, primește multă lumină solară și este bogată în nutrienți precum fosfor și azot.
În Statele Unite, aceste înfloriri apar cel mai adesea vara și începutul toamnei, deși pot apărea în orice moment al anului, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).
Deoarece majoritatea speciilor de cianobacterie plutesc în apă, florile apar adesea sub formă de spumă, smoală sau rogojini pe suprafața apei și pot face ca apa limpede să devină tulbure.
Deși de obicei de culoare albastru-verde, cianobacteriile înfloresc pot fi, de asemenea, albastre, verde strălucitor, maro sau roșu, asemănând cu vopseaua care plutește pe apă.
În unele cazuri, înflorirea cianobacteriilor nu afectează aspectul apei, ceea ce face dificil să știi dacă are loc o înflorire.
La sfârșitul înfloririi, când cianobacteriile mor, apa poate mirosi urât.
Înfloririle de alge dăunătoare (HAB)
Cianobacteriile pot fi utile prin furnizarea de nutrienți plantelor, cum ar fi orezul și fasolea.
Cu toate acestea, înflorirea cianobacteriilor poate fi, de asemenea, periculoasă. Înflorirea algelor dăunătoare cianobacteriene – cunoscute sub numele de HAB sau CyanoHAB – pot consuma oxigenul din apă și pot bloca lumina soarelui de care plantele și animalele de apă dulce au nevoie pentru a supraviețui.
Unele cianobacterii produc, de asemenea, toxine puternice, numite cianotoxine, în timpul CyanoHAB.
În Statele Unite, cele mai comune soiuri producătoare de cianotoxine sunt Microcystis, Anabaena și Oscillatoria, care produc toxine din clasele de microcystin, cylindrospermopsin, anatoxin și saxitoxine, conform Agenției pentru Protecția Mediului (EPA).
Efectele cianotoxinelor asupra sănătății
Expunerea la cianotoxine, cauzată de băutul sau înotul în apă contaminată, sau respirația aerului care conține cianobacterii sau toxinele acestora, poate afecta pielea, sistemul nervos și ficatul.
O gamă largă de simptome pot apărea din expunerea la cianotoxine, inclusiv:
- Iritația pielii și erupții cutanate
- Crampe stomacale
- Greață și vărsături
- Diaree
- Febră
- Durere de cap
- Durere de gât
- Dureri musculare și articulare
- vezicule și ulcere bucale
- Răspunsuri alergice
- Probleme de respirație
- Arsuri sau furnicături la degete de la mâini și de la picioare
- Somnolenţă
- Vorbire neclară
- Salivație crescută
Leziunile hepatice care pun viața în pericol se pot dezvolta și la persoanele expuse la cianobacterii prin apa de dializă contaminată.
Câinii devin adesea victime ale înfloririi cianobacteriilor atunci când înoată sau beau apă contaminată.
