La început, omul n-a fost un cercetător pasionat de cunoașterea albinelor, ci, condus de instinctul de conservare, a descoperit că foamea lui se potolește cu fagurii găsiți în scorbură și din care mierea se prelinge îmbietoare.
Cu milioane de ani în urmă, străbunii noștri s-au luptat” cu albinele pentru a le deposeda de rodul muncii lor. Și astfel s-a format îndeletnicirea care a permis ca omul să se folosească de cele dintâi produse apicole: mierea și ceara. De fapt așa a început stupăritul primitiv; prin uciderea albinelor, cel dintâi stupar -a putut bucura de dulceața mierii și de binefacerile lecuitoare ale cerii. Bineînțeles că, o dată cu mierea din faguri consuma și păstura chiar și larvele și puietul pe care-l conțineau fagurii, ceea ce a determinat ca în acești ultimi ani să constituie o preocupare și noul triturat larvar denumit apilarnil.
Mult mai târziu, în stupăritul rațional, sistematic, practicat în epoca contemporană, au fost puse în valoare celelalte produse apicole: lăptișorul de matcă, propolisul, veninul de albine, polenul etc., ajungându-se la clasificarea lor actuală, în produse naturale directe și produse apicole derivate. – Mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, veninul de albine, lăptișorul de matcă și apilarnilul sunt produse apicole naturale directe. Hidromelul, oțetul de miere, turtele și prăjiturile din miere, cremele cosmetice cu ceară, lăptișor, apilarnil, polen și propolis, unguente, tincturi, drajeuri pe bază de produse apicole, preparatele vitaminizante, în compoziția cărora intră produsele apicole, sunt numai câteva din preparatele derivate, din care unele se folosesc cu rezultate bune în tratamentele medicale, de care se ocupă în mod special apiterapia.