Ce este Trichinella?

De la Salmonella din carne de pui și din ouă până la E. coli din carnea de vită și lactate și norovirusurile de pe vasele de croazieră, bacteriile și virusurile ne-au invadat resursele de alimente și apă. Haideți să vedem cum a evoluat și secția paraziților din cadrul companiei Microbii.

Trichinella

Parazitul Trichinella (sau trichina) este un bun punct de plecare în această discuție. Inițial, Trichinella spiralis era un parazit des întâlnit la porci. Dureroasa și de cele mai multe ori mortala trichinoză este direct asociată consumului de carne de porc nefăcută și conta minată. Deși această idee este controversată, au existat voci care au susținut că trichinoza (împreună cu tenia porcină) ar fi motivul din spatele interdicției consumului de carne și produse de porc din lumea islamică și iudaică. Bolile asociate cu consumul de carne de porc au fost consemnate vreme de secole, cu mult înaintea identificării microbilor ca principală cauză a acestora. Astăzi însă, acest parazit a fost eradicat din lumea occidentală, prin îmbunătățirea practicilor de creștere a animalelor.

Microbul a fost descoperit pentru prima dată în 1835, însă a durat mai mult de un deceniu până când omul de știință american Joseph Leidy a asociat boala provocată de acest parazit cu consumul de carne de porc nefăcută. Această asociere a fost acceptată de comunitatea științifică abia peste alte câteva decenii deoarece Trichinella poate provoca o multitudine de simptome, în special în faza inițială a bolii. Car nea contaminată prezintă chisturi. Odată ingerată, acidul din stomac dizolvă învelișul extern dur al chistului, eliberând viermii parazitari adulți. Viermii trec în intestinul subțire, unde ajung la maturitate și, în cele din urmă, depun larve. Acestea călătoresc apoi prin sistemul circulator, căutând mușchi în care să se poată ascunde ani la rândul.

În faza inițială a bolii apar simptome precum grețurile, dispepsia (tulburări stomacale) și diareea – aceleași simptome provocate de ne numărați alți microbi. După circa una sau două săptămâni, larvele pătrund în mușchi; de-acum, simptomele pot include dureri de cap, febră, frisoane, tuse, umflarea ochilor, dar și dureri musculare, mâncărimi și erupții cutanate. Numai un medic priceput poate asocia aceste simptome cu trichinoza – vânătorii noștri francezi se pot considera norocoși că doctorii și-au dat seama despre ce fel de infecție era vorba.

Cu numai câteva decenii în urmă, acest microb adaptabil provoca sute de cazuri de îmbolnăvire în țările dezvoltate, inclusiv în Statele Unite și Canada. Porcii nu sunt mofturoși la mâncare se pot hrăni cu aproape orice, de la ghinde și nuci, preferatele lor, până la excremente animale și umane. În ultimii treizeci de ani, majoritatea statelor dezvoltate au elaborat legi care interziceau hrănirea porcilor cu resturi crude, într-un efort de a combate trichinoza. Această practică, alături de informarea consumatorului cu privirea la necesitatea de a găti temeinic carnea de porc, a scăzut considerabil numărul de cazuri de trichinoză în multe regiuni ale lumii. În Statele Unite se înregistrează in medie douăsprezece cazuri de trichinoză anual, unele dintre acestea fiind asociate cu consumul de carne contaminată provenind din afara țării.

Însă Trichinella rămâne o mare problemă în nenumărate zone ale lumii, în special în statele cu produs intern brut mediu sau mic, în care nu au fost adoptate legi privind alimentația publică și siguranța alimentelor. Printre aceste regiuni se numără multe dintre statele din Asia de Sud-Est, Europa de Est și Mexic – țări în care peste 50% din porci sunt infestați cu Trichinella. Cei care călătoresc în aceste regi uni ale lumii trebuie să fie precauți și să se asigure că orice produs din carne de porc pe care îl consumă este bine gătit și a fost preparat conform normelor de siguranță.

În regiunile nordice ale Canadei, aproape 10% din populația de urși-polari și morse prezintă Trichinella, ambele specii constituind sur se tradiționale de hrană pentru populația inuită. Chiar dacă trichinoza este acum o boală rar întâlnită în cea mai mare parte a Canadei, rata îmbolnăvirilor în aceste comunități nordice este foarte ridicată, trichinoza afectând unsprezece dintr-o sută de mii de oameni. În 1999, treizeci și patru dintre cei șaizeci și doi de eschimoși de pe insula Baffin, care mâncau carne de morsă crudă, considerată o delicatesă, s-au îmbolnăvit de trichinoză. După izbucnirea acestor îmbolnăviri, s-a efectuat un studiu care a arătat că aproape 20% din cei cinci sute de membri ai comunității dezvoltaseră anticorpi împotriva trichinei. Apariția anticorpilor indică faptul că locuitorii acestor regiuni fuseseră expuși la efectele microbului într-un anumit moment al vieții lor. Prevenirea trichinozei în comunitățile nordice rămâne încă o dilemă: riscul redus, dar real al apariției bolii trebuie judecat în funcție de importanța resurselor tradiționale de hrană și de metodele de preparare. Acesta este un exemplu edificator al dezbaterilor culturale și politice, câteodată tensionate, care se pot isca pe tema alimentației, atunci când siguranța se confruntă cu tradiția.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here