Propolisul este o substanță elaborată de un grup de albine specializate din colonia de albine. Acestea adună diferiți produși biologici existenți pe mu gurii și ramurile tinere ale arborilor, precum și de pe codițele frunzelor. Albinele execută aceste operații în zilele calde cu temperatură peste 20°C și numai între orele 10 și 15 ale zilei. Compoziția chimică a propolisului este complexă înglobând substanțe aromate, balsamuri, flavone, substanțe minerale etc. Mulți constituenți din compoziția chimică a propolisului sunt încă neidentificați. În existența coloniilor de albine propolisul are importanță covârșitoare, asigurând perfect puritatea și igiena stupului sau a scorburei de copac unde se poate instala colonia. Efectele acestui produs pot fi deduse din următorul fapt: dacă pătrunde în stup un corp străin sau un dăunător (șoarecele de câmp sau șopârla) această viețuitoare este ucisă prin injectare de venin; cadavrul este învelit într-un giulgiu de propolis și apoi acoperit cu un strat de ceară.
Astfel îmbălsămat, cadavrul nu se descompune și putrefacția țesuturilor nu se produce timp de 5-6 ani. Rezultă din acest fapt (bine cunoscut de apicultori că propolisul are efecte antiproteolitice, bactericide și bacteriostatice de ne asemuit în rândul substanțelor naturale cu acțiune farmacodinamică cunoscută până în prezent.
Propolisul este unul din produsele apicole cele mai eficiente sub raportul principiilor active transmise de la plantă la om. Are ca sursă principală sub stanțele recoltate de pe muguri de plop sau în general de salicine. Materiei rășinoase brute, albina li adaugă secreții salivare, ceară. Până în prezent se cunose 19 substanțe de structură chimică diferită, din care cele din grupele așa-numitelor flavonoide, betulen și betulenol, izovanilină, rășini, acizi aromatici nesaturați, cafeic și ferulic se caracterizează prin activitate biologică. S-a constatat că menținând preponderența plopului, sursa materiilor prime vegetale pe care le folosesc albinele la pregătirea propolisului este mai variată. Totuși, substanțele chimice permanente, respectiv principiile active conținute deopotrivă în propolis și în exsudatele mugurilor sau ale scoarțelor de copac vizitate de albine sunt cvasiidentice. Cel mult diferă proporțiile de la o specie de sursă la alta. Astfel, flavonoidele din propolis (și din mugurii și scoarța de plop, mesteacăn, salcie etc.) sunt larg răspândite în regnul vegetal, în plantele superioare și mai ales în plantele vascularizate. Localizate mai cu seamă în sucul celular sub formă glicozidică, în boboci, frunzele tinere și fructele necoapte, flavonoidele joacă un rol cert în reproducere, prin culoarea pe care o imprimă florilor plantelor entomofile și ornitofile. Așadar, îndeplinindu-și misiunea multiplă față de plantă, față de sine și față de om, albina se înscrie și prin propolis în ciclul natural al biosferei.
Prin prezența a numeroase principii active în propolis prelevate din plantele de origine acțiunea și domeniile lui de utilizare terapeutică sunt deosebit de cuprinzătoare. Flavonoidele ca elemente componente preponderente -au nu mai puțin de 41 de acțiuni terapeutice. Efectele majore pentru care au intrat în terapeutică sânt acțiunea asupra sistemului capilar (bioflavonoide), asupra fragilității și permeabilității vaselor, asupra sistemului circulator în general, cu efect vasodilatator și hipotensiv. Alte acțiuni: diuretică, coleretică (creșterea producției de bilă), estrogenă și efecte asupra altor glande cu secreție internă ca timus, tiroidă, pancreas, suprarenale, efect antibacterian, antivirotic, antiparazitar, anticoagulant.
Acidul ferulic, prezent și el în propolis, are de asemenea unele acțiuni specifice, caracterizându-se mai ales prin efecte antibacteriene, grație cărora contribuie la acțiunea bactericidă și bacteriostatică a propolisului. În afară de aceasta, se manifestă într-un grad însemnat acțiunea sa aglutinantă, exploatată în tratamentul rănilor care se vindecă greu. Lista principiilor active conținute în propolis și plantele de origine nu se epuizează cu aceste exemple. În orice caz, proprietățile farmacodinamice ale propolisului se adresează unor variate domenii de utilizare: dermatoze și dermatite, infecții ale căilor urinare, afecțiuni ale prostatei, tratarea unor răni, afecțiuni endocrine, afecțiuni dentare, precum si în scopuri anestezice și altele.
Propolisul, considerat încă de unii produs ,,secundar” al stupului, este folosit de om ca și de albine – din cele mai vechi timpuri în scopuri sanitare. Cu proprietăți bactericide și bacteriostatice, datorită substanțelor pe care le conține și care omoară bacteriile din stup sau împiedică creșterea acestora, fără să le distrugă, propolisul deține un loc important printre remediile medicinii empirice, și mai recent, în practica științifică.
Propolisul este o substanță rășinoasă, de culoare verde-brună sau cafenie, cu o aromă plăcută de muguri de plop, miere, ceară și vanilie; prin ardere emană un miros de rășini aromatice. Adunat de albine de pe muguri și de pe unele plante ierboase, propolisul este materialul de cimentare” și dezinfectantul stupului, care își păstrează prin aceasta structura și igiena interioară. El conține aproximativ: 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri, 10% uleiuri eterice și 5% polen, majoritatea bogate în vitamine și microelemente. Nefiind o substanță definită, evident, propolisul nu are formulă chimică. Dar ca produs folosit pe baza practicii multimilenare, iar astăzi în măsură crescândă – pe baza experiențelor și cercetărilor efectuate de medici, bacteriologi și biologi cu renume, propolisul are multe aspecte tămăduitoare.
Prin însușirile antibacteriene, antibiotice și cicatrizante, ca și prin acțiunile imunologice și antiseptice variate, propolisul are deosebite calități terapeutice. Este folosit ca adjuvant în vindecarea de răni și plăgi, în unele afecțiuni ale căilor respiratorii și ale cavității bucale, precum și ale ochilor, în tratamentele preventive și curative ale bolilor prostatei etc. Efectul antiviral al propolisului se manifestă asupra virusurilor herpetic, virusului zonei Zoster și hepatitei B.
O acțiune remarcabilă a propolisului se manifestă asupra diferitelor afecțiuni ale colului uterin; din acestea amintim distrofii, eroziuni, care toate sunt considerate în prezent că au potențial de malignizare. Efecte bune ale propolisului au fost constatate în tratamentul local al trichomoniazei, în tratarea prostatitelor cronice, al afecțiunilor ano-rectale, în induratio penis plastica, hipoacuzie, diferite afecțiuni otorinolaringologice, afecțiuni ale aparatului digestiv și respirator, precum și în combaterea parazitilor intestinali, fiind activ față de Giardia (Lamblia), Trichomonas vaginalis, Trichomonas muris și unele amibe.
Nu putem considera propolisul un panaceu, ca de altfel, nici unul din produsele apicole, totuși trebuie să-i acordăm toată atenția cuvenită, deoarece are efecte salutare în multe afecțiuni în care metodele clasice de tratament se arată ineficace.
Firește, medicamente atotputernice nu există, iar cercetările asupra pro polisului sunt în plină desfășurare. De aceea, în fiecare caz este necesară consultarea medicului, a specialistului în cauză. Dar ceea ce este sigur, fără echivoc: propolisul este natura însăși care cunoscută în adâncime oferă alinare, vindecare omului ce râvnește la sănătate.
