Orice afecțiune al cărei principal mecanism de producere este unul sau mai multe din tipurile de reacții imunopatologice descrise anterior poate fi considerată o boală alergică.
Simplist, eticheta de alergie este pusă în practică numai pentru a caracteriza unele tipuri de afecțiuni ca: urticarie, rinite, astm bronșic, șoc anafilactic, edem angioneurotic, afecțiuni din grupa I a reacțiilor imune. În realitate numeroase alte afecțiuni se încadrează în bolile alergice, importanța fenomenelor de hipersensibilitate fiind pentru unele dintre ele majoră, cu urmări mult mai grave pentru organism, dacă natura bolii nu este sesizată și factorul sensibilizant nu este îndepărtat.
Tot manifestări de boală alergică survin și prin conflictul antigen-anticorpi serici din grupa IgG, IgM având drept consecință fenomene de toxicitate celulară și distrugere celulară care alcătuiesc tabloul caracteristic al unor anemii, leucopenii, trombocitopenii imune. Având un alt mod de producere, boala serului sau sindromul tip boala serului, astmul cu precipitine, alveolitele extrinseci sunt boli alergice cu evoluție particulară, a căror gravitate este dependentă de nerecunoașterea sensibilizării la un alergen, de persistența contactului. Aceste leziuni pot să se cronicizeze și să determine leziuni ireversibile, care să compromită în grade diferite funcțiile normale ale structuri afectate.
Pentru a putea ușura adresabilitatea la medic, redăm succint principalele elemente de diagnostic comune celor mai frecvente și zgomotoase tipuri de boli alergice.
