Anatomie și fiziologie
Laringele este un segment al căilor respiratorii situat la nivelul gâtului, sub piele, continuându-se inferior cu traheea și comunicând în sus cu faringele.
Este alcătuit dintr-un schelet cartilaginos format din mai multe piese: 3 cartilaje mari: tiroid, cricoid, epiglotă și 2 cartilaje aritenoide mici, plus alte două perechi de cartilaje și mai mici’ (corniculate și cuneiforme), unite intre ele prin articulații ce sunt puse în mișcare prin acțiunea mușchilor proprii.
În interiorul laringelui se găsesc corzile vocale și benzile ventriculare, situate deasupra lor, cu ventriculul laringian cuprins între ele, care, pe secțiunea făcută în plan vertical și transversal dau lumenului tubului cartilaginos rigid al laringelui aspectul unei clepsidre formată din două pâlnii unite la mijloc, in zona corzilor vocale. Pâlnia superioară este etajul superior al laringelui sau vestibulul laringian, conținând benzile ventriculare și ventriculele laringiene drept și stâng, iar pâlnia inferioară este etajul inferior al laringelui sau etajul subglotic, ce se continuă cu traheea. Etajul mijlociu sau etajul glotic este porțiunea cuprinsă între corzile vocale și cartilajele aritenoide. Glota are aspectul unei deschideri de formă triunghiulară cu vârful anterior, cu dimensiuni variabile in funcție de mișcarea corzilor vocale dată de deplasarea aritenoizilor sub acțiunea mușchilor constrictori și dilatatori ai glotei. Prin acțiunea acestor mușchi, se deschide glota, prin îndepărtarea corzilor vocale pătrunde aerul in arborele respirator, in inspirație, iar prin apropierea corzifor vocale, în expirație, se obține emisiunea sunetelor la nivelul laringelui (sunetele laringiene primitive), elementul de bază al limbajului articulat, mijloc esențial de comunicare intre oameni. Aceste mișcări ale aritenoizilor și corzilor vocale acționate de musculatura proprie a laringelui iau naștere sub influența impulsurilor nervoase transmise de la scoarța cerebrală și de la nucleii bulbari din trunchiul cerebral, pe calea nervilor recurenți, a căror integritate este esențială pentru o bună funcționare a laringelui. Lezarea nervilor recurenți duce la alterarea atât a respirației, cât și a emisiunii vocii (răgușeala).
Vibrația care ia naștere in laringe, ca urmare a vibrației corzilor vocale, sub influența presiunii aerului expirat, ca și a contracției musculaturii corzilor vocale sub impulsul comenzilor nervoase venite pe calea nervilor recurenți este modelată, amplificată și îmbogățită cu noi sunete (armonice) in cavitățile de rezonanță (faringe, nas, sinusuri), ca și la vălul palatin și dinți, dând aspectul final al vocii proprii fiecărui individ. In afară de asta, laringele are rol in apărarea căilor aeriene inferioare, prin contracția lui spastică, la contactul cu agenți nocivi, ca și declanșarea reflexelor de tuse și expulzarea eventualilor corpi străini și secrețiilor din arborele laringotraheobronșic.
Laringita acută
Este inflamația acută a mucoasei laringiene, favorizată de atmosfera poluată, expunerea la frig, umezeală, inhalarea unor vapori fierbinți sau substanțe toxice iritante, fumul de tutun, abuzul vocal (efort vocal prelungit), cauza determinantă fiind alteori o infecție virală sau mai rar microbiană.
Se manifestă prin răgușeală, senzație de uscăciune și arsură în gât, înțepături la înghițit, tuse seacă, uneori dureroasă, iritativă, persistentă. După o evoluție de câteva zile până la o săptămână, fenomenele cedează, răgușeala diminuă până la dispariție. La profesioniștii vocali (actori lirici sau dramatici, profesori, avocați, crainici) se recomandă repausul vocal obligatoriu și reluarea treptată a efortului vocal.
Tratamentul constă in repaus vocal complet, in cameră încălzită, aerul fiind umezit cu vapori de apă (prin introducerea unor surse de evaporare, cum ar fi un vas cu apă sau un prosop umed aplicat pe calorifer), regim alimentar ușor, cu evitarea condimentelor, a băuturilor alcoolice, alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul, se interzice pulverizarea de substanțe iritante, cum ar fi preparate de piretrină, sau dipterex, care agravează tulburările mucoasei laringiene. Local se recomandă instilații nazale cu fedrocaină, oleu eucaliptolat sau oleu gomenolat 2%, de 3-4 ori pe zi, aerosoli cu antibiotice și hidrocortizon, antitermice (aspirină, piramidon), sedative ale tusei (codenal), vitamine. Aplicarea de comprese calde in jurul gâtului este foarte utilă.
La copii, laringita acută îmbracă uneori o formă dramatică, cu tulburări respiratorii grave (copilul este agitat, respiră zgomotos, cu greutate), cu așa-zisul cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteză a aerului prin lumenul strâmtat al laringelui, datorită prezenței edemului din regiunea subglotică), mergând până la asfixie, forma de laringită subglotică edematoasă. Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun intervenția rapidă a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de prostrație, adinamia copilului epuizat ce luptă să învingă obstacolul respirator laringian completează tabloul acestei laringite dramatice. Internarea de urgență a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon (hemisuccinat intravenos), sedative, antispastice, aerosoli, oxigen. La nevoie, intubația nazofaringolaringotraheală sau operație de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vieții copilului până la cedarea leziunilor edematoase din zona subglotică.
Laringita cronică
Este o afecțiune caracterizată printr-o inflamație cronică a mucoasei laringelui, provocată de cauze diferite (infecții de vecinătate, rinosinusale sau faringoamigdaliene, eforturi vocale excesive la profesioniștii ali, auzul și abuzul de tutun, condimente și băuturi alcoolice concentrate, afecțiuni generale cum ar fi obezitatea, bolile de rinichi și bolile de ficat, atmosfera poluată cu pulberi și gaze iritante toxice etc.
Simptomul de bază este răgușeala, variabilă ca intensitate, de la o simplă voalare a vocii până la alterarea ei totală și dispariție (afonie), La examenul laringelui se constată aspecte variate, motiv pentru care acestei laringite cronice i se descriu mai multe forme. Astfel, se constată uneori prezența unor pete albicioase pe corzile vocale (așa-zisa leucoplazie laringiană), alteori o îngroșare neregulată a corzilor vocale, care sunt roșii, deformate (așa-zisa laringită cronică pahidermică), alteori corzile vocale sunt deformate de prezența unor pernițe albicioase, translucide (laringita cronică mixomatoasă) sau alteori totul se rezumă la o congestie difuză a mucoasei laringiene (laringita cronică catarală), însoțită uneori de diminuarea volumului corzilor vocale, care in timpul emisiunii sunetului nu se mai alătură, lăsând un spațiu ovalar între ele (așa-zisa laringită cronică atrofică sau cordita atrofică).
Tratamentul laringitelor cronice este complex și trebuie făcut cu deosebită perseverență, deoarece unele din ele (laringitele leucoplazice și pahidermiile laringiene) sunt leziuni precanceroase. Pentru aceste motive, orice răgușeală care nu cedează în trei săptămâni, impune un examen otorinolaringologic obligatoriu.
Repausul vocal prelungit, renunțarea la fumat, dozarea efortului vocal, excluderea alimentelor iritante (prea reci, prea fierbinți, condimente, băuturi alcoolice concentrate, băuturi sifonate) alături de evitarea respirării unui aer poluat, cura de slăbire, in cazul obezilor, cu atingerea valorilor ponderale normale, curele termale cu ape sulfuroase in spațiu cum ar fi Govora și Căciulata, alături de aerosoli cu substanțe antiinflamatorii, hidrocortizon, la nevoie antibiotice in tusele acute, sub o strictă supraveghere medicală, asigură vindecarea acestora și prevenirea apariției unui cancer laringian.
Tulburările vocale se pot ameliora printr-o medicație stimulantă (vitamine din grupul B, miostin, stricnină), alături de proceduri fizioterapice și folosirea dozată a organului vocal, cu evitarea folosirii excesive ca durată și ca intensitate a vocii.
