Acneea vulgară este o dermatoză cronică specifică vârstei tinere (13-25 ani), uneori prelungindu-se și după această vârstă. Se manifestă sub formă de comedoame (puncte negre situate la foliculii pilosebacei) proeminente sau noduli roș-violacei inflamatorii centrați de un mic abces. Locul de elecție este fața, spatele, umerii și uneori decolteul. Acneea este însoțită constant de seboree a feței și adesea a pielii capului, care are aceeași cauză ca acneea vulgară și anume modificări ale echilibrului dintre hormonii masculini și feminini, în care un rol important îl joacă predispoziția constituțională genetică.
Adesea, la creșterea secreției de sebum contribuie activarea unor germeni permanenți în foliculul pilosebaceu (corynebacterium agnes și stafilococul alb). Pentru mulți autori, acneea vulgară nu este o boală în sensul larg al cuvântului, fiind întâlnită la aproape o treime din tineret și având un caracter trecător. Prin aspectul și localizarea sa, ca și prin cicatricele pe care le poate lăsa, acneea duce la complexarea psihică a multor tineri.
Tratamentul acneei și seboreei este posibil și cu șanse de reușită, dacă este concomitent local și general. Medicamentele (antibiotice, uneori hormoni) și metodele fizioterapice (raze X cu raze ultraviolete), precum și loțiunile sau pastele aplicate vor fi prescrise numai de medicul specialist. Pentru igiena feței acneicilor se pot folosi săpunurile medicinale cu sulf, ihtiol, gudron și loțiuni cu alcool camforat. Pentru scoaterea comedoamelor se va putea recurge la „saloanele” de cosmetică. Este contraindicată aplicarea repetată a unguentelor cu cortizon (ultralan, fluocinolon, locacorten ș.a.) a căror folosire îndelungată poate să ducă la înroșirea permanentă a feței și la apariția părului pe față la femei.
Acneea rozacee este o dermatoză a feței destul de frecventă, a adulților de ambele sexe. În formarea ei există mai multe etape. Într-o primă fază simptomatologia constă în înroșiri (japrinderi“) trecătoare ale feței, care survin în anumite condiții cum sunt: stări emotive, enervări, expunerea feței la surse de căldură (plită, soare), după mese mai copioase și mai ales după ingerarea unei cantități (uneori chiar foarte mică) de băuturi alcoolice. La bărbați există adesea tulburări digestive cronice, iar la femei coincide cu instalarea menopauzei. Această fază are o durată variabilă de timp până la constituirea fazei următoare, care însă nu o urmează în mod obligatoriu pe prima. Numită și rozacee, a doua fază se caracterizează printr-o roșeață care devine permanentă, conturându-se mai evident pe mijlocul frunții, nas și bărbie, prinzând ulterior și obrajii. O varietate a acesteia este roșeața limitată la regiunea peribucală și bărbie (dermatita periorală). O condiție care se adaugă în ultimele decenii la cele anterior menționate, contribuind la instalarea unei rozacee, o constituie aplicarea excesivă, adesea luni și chiar ani, a unguentelor eu cortizon (ultralan, fluocinolon, locacorten, triamcinolon) pe față pentru diverse leziuni, uneori minime ca importanță (acnee, eczeme seboreice în șanțurile dintre nas și obraji etc.).
În sfârșit, o a treia fază care urmează acesteia în numeroase cazuri este acneea rozacee; pe suprafața roș-vie a feței încep să apară, înmulțindu-se progresiv, mici proeminențe roșii-inflamatorii simple sau cu puroi în vârful lor (papulo-pustule). Tratamentul rozaceii și acneei rozacee este complex și s-ar putea spune pretențios. Este necesară investigația aprofundată a cazului pentru a se depista factorii care au contribuit și care trebuie corectați sau indepărtați. Una din cauzele favorizante și agravante fiind aplicațiile prelungite ale unguentelor cu cortizon, renunțarea la acestea este o importantă masură profilactică.
