Cașul popii cu frunze mici (Malva vulgaris) – numit și bănuți, caș, colăcel, covrigel, nalbă-sălbatică, nalbă-rotundă, turtele – crește pe lingă garduri, margini de drum, ziduri vechi și grohotișuri de pantă, însă numai în imediata apropiere a unei regiuni populate. Dacă este găsit vreodată departe de orice așezare omenească, este sigur că acolo au fost odată o curte, o fermă sau o casă. Cașul-popii cu frunze mari (Malva grandifolia – M. silvestris) este general cunoscut sub numele de nalbă, eventual nalbă-albă, nalbă-de-câmp, nalbă-mică. Aceste plante, ca și alte varietăți de Malva, sunt răspândite prin grădinile de flori și zarzavat. Ele conțin în frunze, flori și tulpini substanțe mucilaginoase și tanante. Cașul-popii cu frunzele mici este o plantă târâtoare, puțin lemnoasă la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer lung, zimțate rotund și flori mici, de la violet la roz pal. Fructul rotunjor arată ca o roată de caș, de aceea numele de „cașul-popi”. Nu există probabil decât puțini copii crescuți la țară care n-au mâncat aceste rotițe de caș” sau nu s-au jucat cu ele. Florile, frunzele și tulpinile se culeg din iunie până în septembrie. Întrucât la uscat se pierd din substanțele mucilaginoase, planta ar trebui utilizată cât se poate de proaspătă. Dar și planta uscată mai are suficiente puteri tămăduitoare.
Nalba se dovedește benefică mai ales sub formă de ceai în inflamațiile mucoaselor din interiorul organismului, în gastrite, în inflamațiile mucoaselor vezicale (ale vezicii urinare), gastro-intestinale și ale cavității bucale, ca și În ulcerele gastrice (stomacale) și intestinale. În acest scop se poate prepara o supă din frunze amestecate cu orz. Întâi se lasă orzul să fiarbă, iar când s-a răcit, se adaugă frunzele de nalbă.
Nalba este indicată și în caz de secreție pulmonară abundentă, bronșită, tuse și răgușeală puternică (deci în laringită), amigdalită și gură uscată. Ca să nu se distrugă substanțele mucilaginoase, planta se lasă peste noapte în apă rece, pentru a se forma așa-numitul extract rece. Rația pentru o zi este de 2-3 cești călduțe, băute în înghițituri mici. Chiar și În cazul unui emfizem pulmonar rebel, considerat adesea incurabil, care provoacă grele insuficiențe respiratorii, nalba are un efect lecuitor. Se beau minimum 3 cești pe zi, după cum am menționat mai sus, iar frunzele și florile, zdrobite, strecurate și bine încălzite, se pun peste noapte sub formă de comprese În zona bronhiilor și pe piept.
Excelente se dovedesc băile de ochi și compresele la ochi făcute cu ceai de nalbă călduț, pentru cazurile rare când apare o secare a secreției lacrimale, care creează bolnavului o oarecare indispoziție și senzația de neajutorare.
Spălăturile cu nalbă călduță sunt benefice În alergiile tenului, care provoacă mâncărimi și usturimi faciale. Nalba este folosită, extern, pentru răni, abcese, picioare sau mâini umflate provenite de pe urma unor fracturi sau a unor flebite. În aceste cazuri se prescriu băi de picioare sau de mâini.
Aceste băi au dat în practica mea rezultatele cele mai bune. Ele sunt foarte indicate tocmai după o fractură la picior, când acesta este tot mereu suprasolicitat și se umflă.
În vecinătatea noastră locuia o femeie care-și rupsese cu niște ani în urmă glezna. Avea permanent probleme cu piciorul și într-o zi a trebuit să se interneze iarăși în spital. Am întâlnit-o după ce a fost externată, șchiopătând tare, iar piciorul era umflat până peste genunchi. Deși mergea cu baston, înainta într-un ritm de melc. Am luat împreună nalbe proaspete. A doua zi și-a început băile. Nu exagerez când povestesc că după o săptămână n-a mai avut nevoie de baston și piciorul arăta din nou normal. La fel a fost și cu o altă femeie care-și fracturase încheietura mâinii drepte și aceasta o jena tot mereu. Ce gospodină și mamă își poate menaja mâna dreaptă? În fiecare noapte, mâna îi zvâcnea și mult timp i s-a umflat zilnic. Întâlnind-o, am sfătuit-o să facă băi de nalbă. Și acest caz s-a ameliorat grabnic.
Un picior umflat cu ulcer varicos nu trebuie neglijat, nici chiar la bătrânețe. Și aici ajută băile de nalbă combinată cu frunze proaspete de pătlagină. Acestea din urmă se spală bine și se aplică umede pe rana deschisă. Rana se închide peste noapte și nu se mai deschide, chiar dacă era veche de 10-15 ani sau și mai mult. Dacă vă chinuiți cumva cu o astfel de rană deschisă, urmați-mi sfatul în legătură cu frunzele proaspete de pătlagină. Veți fi surprinși cât de repede se va închide leziunea. Și nu veți mai gândi, citind aceste rânduri: „Aici doamna Treben exagerează rău de tot!” Dacă afirm toate acestea, este în urma experienței adunate în ultimul timp.
Acum vreau să relatez o istorioară care, deși pare miraculoasă, corespunde totuși realității: Este realmente uimitor ce performante poate avea această micuță plantă medicinală care se târăște pe pământ. Ședeam într-o zi în Linz, singură la o masă a cazinoului teatrului, pentru a mânca de prânz. O doamnă s-a așezat la masa mea și, intrând în vorbă, am aflat că și face griji în legătură cu soțul ei care trebuie să se interneze periodic în spital, iar de curând și-a pierdut și vocea. Medicii tot evitau să răspundă la întrebările ei și îi era teamă să nu fie vorba despre un cancer laringian. „Nu fiți descurajată”, i-am spus. Încercați nalba care ajută în laringite. Se face cu ea gargară de mai multe ori pe zi, iar resturile plantelor din care s-a preparat ceaiul – amestecate cu făină de orz – se aplică peste noapte sub formă de comprese calde cu terci.” Aceasta s-a întâmplat într-o joi. La masă ne-am împrietenit și am făcut schimb de adrese. Săptămâna următoare, miercuri respectiva doamnă mi-a telefonat: Un înger păzitor v-a scos în calea mea și m-a trimis la masa dumneavoastră. Soțul meu este mai bine. Am făcut exact așa cum ați spus. Fiica noastră este medic la Viena. I-am comunicat intenția mea de a-l scoate pe tatăl ei din spital, ca să încerc să-l tratez cu plante medicinale. “Dacă aste te liniștește mamă, încearcă” mi-a spus. Apoi am vorbit cu doctorul nostru care n-are în principiu nimic împotriva plantelor medicinale. Deci mi-am luat soțul acasă; el făcea gargară, iar eu ii puneam compresele calde la gât. De câteva zile și-a recăpătat chiar și glasul.” După o săptămână a venit un al doilea telefon: Soțul meu e bine speră să-și poată relua curând orele și să-și țină cursurile. Aș vrea doar să vă mai comunic ce a zis medicul primar care-l consultă pe bărbatul meu, când i-am povestit totul: „Femeia aceasta merită o medalie de aur”.
Buna noastră nalbă nu este deci eficace doar în laringite, ci și în cancer laringian. În astfel de cazuri se prepară un extract rece, lăsând peste noapte cantitatea de plante necesară dozei pe o zi să stea la macerat în 2,5 litri de apă (1 linguriță cu vârf de plante la 1/4 litru de apă). Dimineața, maceratul se încălzește ușor și se ține într-un termos clătit în prealabil cu apă fierbinte. Se beau 4 cești pe parcursul zilei, încetul cu încetul, iar cu restul se face gargară. În cazul unei uscăciuni a gurii, gâtlejului și nasului, care stârnește deseori o puternică nervozitate a bolnavului, se face tot gargară și se clătește gura de mai multe ori pe zi cu ceai de nalbă. Și contra uscăciunii ochilor se folosesc cu succes băi și comprese cu același ceai.
Nalba, care crește mai ales pe lingă gospodăriile țărănești, este alungată tot mai mult în zilele noastre din aceste locuri. În strădania de a îndepărta umezeala și murdăria și de a da casei un aspect plăcut și în exterior, se toarnă deseori o fâșie de beton în jurul casei sau un pavaj pentru scurgerea apei de ploaie. Atunci i se ia însă nalbei locul ei moștenit de generații. Așa dispare tot mai mult acest mare ajutor al omenirii, pentru care n-avem cuvinte destule să-i mulțumim Domnului.
MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: Numai ca extract rece. Se pune 1 linguriță (cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă, se lasă să stea peste noapte la macerat, dimineața se încălzește ușor.
Băi de picioare și mâini: 2 mâini pline de nalbă se lasă peste noapte în apă rece, într-un recipient de 5 litri. A doua zi se încălzește totul atât cât suporta mâinile și picioarele. Durata băii – 20 minute. Apa, reîncălzită, poate fi folosită încă de 2 ori.
Comprese: Resturile de plante de după prepararea ceaiului se încălzesc ușor în puțină apă și se face un terci, amestecându-le cu făină de orz; terciul se întinde pe o bucată de pânză și se aplică local, cât e cald.
Sursa: Maria Treben – Sanatate din farmacia Domnului
Foto: Freepik
