Acasă Viața și alcătuirea corpului omenesc

Viața și alcătuirea corpului omenesc

Fiziologia aparatului excretor

Principalele organe care îndeplinesc funcţia de excreţie a substanţelor neutilizabile sau dăunătoare organismului sunt rinichiul şi pielea. Rolul principal al aparatului urinar este formarea şi eliminarea urinei. Formarea urinei are loc la nivelul rinichiului iar eliminarea se face prin căile urinare. Rinichiul este un organ parenchimatos pereche cu rol vital pentru organism; îndepărtarea celor...

Eliminarea urinii (micţiunea)

Actul de evacuare a vezicii urinare se numeşte micţiune şi este de natură reflexă. La nivelul papilelor renale, urina se adună în calice şi bazinet, iar de aici prin mişcări peristaltice este transportată în lungul uretrelor spre vezica urinară. Pe măsură ce în vezică se acumulează noi cantităţi de urină, pereţii acesteia se relaxează...

Formarea urinii

Urina se formează prin trei mecanisme: filtrarea glomerurală, reabsorbţia tubulară şi secreţia tubulară. Filtrarea glomerulară. Este un proces fizic pasiv care are loc la nivelul glomerurului Malpighi. Aici, endoteliul capilarelor glomerurale împreună cu foiţa viscerală a capsulei Bowman formează o membrană ultrafiltrantă (filtrul renal), cu pori de dimensiuni foarte mici. Prin filtrul renal trec toate componentele...

Reglarea respirației

Contracțiile musculaturii respiratorii sunt reglate printr-un mecanism foarte riguros în vederea menținerii ritmicității frecvenței și amplitudinii lor, în raport cu nevoile de oxigen ale organismului. Reglarea mișcărilor respiratorii se realizează simultan prin mecanisme nervoase și umorale. A.  Reglarea nervoasă. Reglarea nervoasă a mișcărilor respiratorii utilizează un mecanism reflex coordonat de către centrii respiratori, localizați în bulb...

Respirația celulară (internă)

Respirația celulară este reprezentată de ansamblul proceselor prin care oxigenul sangvin este cedat celulelor și utilizat în metabolism, iar CO2 rezultat este trecut în sânge. Din punct de vedere funcțional respirația internă cuprinde două procese: schimbul de gaze la nivel tisular și respirația celulară propriu-zisă.Schimbul de gaze tisular.Transferul oxigenului din sângele capilar către...

Transportul gazelor în sânge

TransportulOxigenul este transportat în sânge sub două forme: dizolvat în plasmă și legat de hemoglobină.- dizolvat în plasmă; deși în cantitate mică (0,3 mm O2 la 100 ml plasmă) oxigenul transportat sub această formă are un rol funcțional deosebit reprezentând forma intermediară obligatorie în transferul de oxigen între aerul alveolar și hemoglobina...

Respirația externă

Respirația externă pulmonară implică două fenomene: ventilația pulmonară și difuziunea sau schimbul de gaze la nivelul plămânilor.Ventilația pulmonară.Ventilația pulmonară este procesul prin care se realizează circulația alternativă a aerului între mediul ambiant și a alveolelor pulmonare, antrenând astfel pătrunderea aerului bogat în O2 în alveole și eliminarea CO2 către exterior. Organele respirației externe...

Reglarea circulației sângelui

Obiectivul principal al reglării circulației este menținerea unei presiuni sangvine constante care să asigure repartiția sângelui spre toate organele și țesuturile. Inima contribuie la menținerea valorilor presiunii arteriale prin variația debitului sistolic și a frecvenței cardiace. Sistemul vascular contribuie la menținerea valorii normale a tensiunii arteriale prin variația rezistenței periferice în funcție de calibrul...

Fiziologia sistemului vascular

Mișcarea sângelui în interiorul arborelui vascular se realizează prin două circuite distincte, ce pornesc de la inimă: mica circulație (circulația funcțională) ce are loc între ventriculul drept, plămân și atriul stâng și marea circulație (circulația nutritivă), produsă între ventriculul stâng, țesuturi, și atriul drept și este reprezentată de arterele și venele ce irigă țesuturile...

Fiziologia inimii

A.  Proprietățile funcționale ale miocardului. Funcția de pompă automată a inimii se datorește unor proprietăți funcționale fundamentale ale peretelui său muscular: automatismul, excitabilitatea, conductibilitatea și contractilitatea. a. Automatismul (funcția cronotropă). Este proprietatea inimii de a se autoexcita, de a elabora stimuli ritmici. Scoasă din corp, inima continuă să se contracte, dacă i se asigură irigarea cu lichid...

Viața și alcătuirea corpului omenesc

Fiziologia aparatului excretor

0
Principalele organe care îndeplinesc funcţia de excreţie a substanţelor neutilizabile sau dăunătoare organismului sunt rinichiul şi pielea. Rolul principal al aparatului urinar este formarea...

-Anunț-