Când ne adresăm psihiatrului?

Apărută mai târziu în ansamblul specialităților medicale, psihiatria și-a delimitat cu oarecare dificultate domeniul de acțiune, rămânând încă pentru publicul larg acoperită de nebulozitate și aparent mister.

Acest lucru se datorează in mare măsură felului in care societatea umană a privit de-a lungul timpului bolnavul psihic și boala mintală.

Antichitatea greacă dar nu numai ea, considera anumite boli psihice, unele chiar foarte grave, ca semne sau domenii ale zeilor. Oricum, creierul nu era considerat responsabil de manifestările bolilor psihice, „sufletul” aflindu-și tot felul de localizări, cea mai curentă fiind inima.

Epoca evului mediu aduce și întreține o viziune sumbră asupra bolnavului psihic, care era considerat ca posedat de diavol și duhuri și în consecință ostracizat, ba chiar pedepsit, pentru boala lui.

O dată cu începutul secolului trecut, boala psihică începe să fie considerată în limitele medicinii ca aparținând acesteia și în consecință etichetată ca o suferință ca oricare alta, pentru care s-au căutat remediile cele mai potrivite.

Din păcate există încă mulți oameni care se mai fac ecoul unor concepții sumbre asupra bolilor psihice sau le atribuie cauze absolut imaginare, fără nici o legătură cu realitatea. Deși acest lucru se mai întâmplă, este evident că progresul medicinii va oferi și în continuare răspunsurile așteptate pentru toate întrebările care se pun la ora actuală. Așa cum nimeni nu mai crede in prezent că o boală infecțioasă ca hepatita, pneumonia, meningita, luesul, gripa nu este decât rezultatul confruntării organismului cu agentul patologic – microbul sau virusul –, tot așa și în cazul tulburărilor mintale există o cauză care poate fi totdeauna precizată de medic.

Recurgerea la explicații fanteziste (deochiuri, descântece, vrăji) sau interpretarea ca patologică a unor evenimente obișnuite prin care trec cea mai mare parte a oamenilor (insuccese școlare și sentimentale, eșecuri sexuale, conflicte familiale) nu duc la ajutorarea celui în suferință, ci fac doar ca boala să i se prelungească și eventual să se complice in lipsa unui sprijin medical adecvat.

Recurgerea la ajutorul medicului psihiatru se poate face in numeroase probleme legate de sănătatea mintală, adică de viața psihică echilibrată și armonioasă in toate momentele existenței.

Așa cum spuneam, psihiatria și-a delimitat câmpul de acțiune ca fiind cel al psihismului, adică cel al trăirilor interioare și al rezultatelor lor in acțiunea imediată, al activității intelectuale și sufletești. Este diferită de neurologie, care studiază și tratează bolile legate de substratul anatomic al activității nervoase.

În ce împrejurări sau pentru ce fel de tulburări trebuie consultat medicul psihiatru?

In primul rând atunci când se observă o scădere a principalelor funcții psihice: atenția, memoria, capacitatea de a judeca și crea, scăderea randamentului și calității activității.

Alte tulburări care aduc pacientul la psihiatru sunt cele legate de starea afectivă (dispoziția): tristețea prelungită, gândurile cu caracter sumbru permanent, lipsa de elan, dar și veselia exagerată, nemotivată, sunt situații in care ajutorul psihiatrului se impune.

Tot in această categorie intră stările de neliniște fără motiv și teama de obiecte sau ființe inofensive prin ele însele in mod obișnuit, ca și nervozitatea deosebită.

Stările de oboseală exagerate, deseori însoțite de tulburări importante ale somnului și capacității de muncă vor face de asemenea obiectul consultului psihiatric.

Scăderea voinței, incapacitatea de autocontrol, dependența de alcool, ca și de alte droguri vor determina adresarea la medicul specialist.

Tulburările de sexualitate atât ale bărbatului (impotența, ejacularea precoce etc.), cit și ale femeii (dispareunia, frigiditatea, anorgania) pot beneficia cel mai adesea de contactul cu cabinetul psihiatric, ca și dificultățile de acomodare sexuală din cadrul cuplului familial.

Tulburările de comportament grave, stările de agitație, fugile fac de asemenea obiectul consultului psihiatric.

Nu in ultimul rând pot beneficia de ajutor psihiatric bolnavii cu ticuri, cei care se bâlbâie, copiii enuretici, sau cei cu somnambulism.

Unele boli cum ar fi ulcerul gastric și duodenal, cardiopatia ischemică, hipertiroidia, spasmofilia, HTA, obezitatea au o importantă etiologie psihică și pot primi in majoritatea cazurilor cel puțin o completare (dacă nu chiar un tratament complet) din partea psihiatrului.

Desigur, lista poate să continue și să devină foarte detaliată, dar nu asupra acestui aspect dorim să insistăm, ci asupra faptului că în momentul de față psihiatria contemporană dispune de o paletă extrem de largă de tehnici și mijloace de acțiune, care ajută la rezolvarea rapidă și eficientă a unui mare număr de boli și tulburări.

Cabinetul psihiatric nu poate fi nici ocolit nici neglijat ori de câte ori apare client, dar există recomandarea unui medic de altă specialitate sau a medicului de familie pentru un consult de acest fel.

Boala psihică este o boală ca oricare alta, nici mai rea și evident nici mai bună, necesitând totdeauna sprijin medical. Am văzut nu odată bolnavi care își agravează mult boala, încercând in afara oricărui sfat medical tot felul de tratamente nepotrivite, chiar contrarii celor care erau necesare, încercând să-și domine tulburările prin voință” sau diferite tehnici greu de urmat și uneori nocive chiar și pentru sănătos (diete absurde, Yoga, Zen…).