1 linguriță rasă de rădăcini de obligeană este lăsată peste noapte cu 1/4 litru de apă rece, dimineața se încălzește și se strecoară. Din acest lichid se ia câte 1 înghițitură chiar înainte și imediat după fiecare masă – adică 6 înghițituri pe zi, nu mai mult!
În afară de aceasta, este necesar următorul amestec de ceaiuri: 300 grame de filimici, 100 grame de coada-șoricelului și 100 grame de urzici (amestecate bine). Se ia de-aici pentru prepararea ceaiului 1 linguriță cu vârf la 1/4 litru de apă. Rația pentru o zi este de 11/2-2 litri de infuzie. Bolnavul bea exact după ceas la fiecare sfert de oră sau o dată la 20 minute câte 1 înghițitură; în acest mod, ceaiul este bine acceptat de către stomac. Experiența arată că datorită acestui ceai inapetența bolnavului este înlăturată rapid.
Mai departe, se scoate din rația zilnică de ceai câte 1/2 ceașcă dimineața, la prânz și seara înainte de fiecare masă, se adaugă câte 1 lingură de bitter suedez și se bea această cantitate de fiecare dată pe jumătate, înghițitură cu înghițitură, 1/2 oră înainte și 1/2 oră după fiecare masă. Dacă bolnavul nu suportă cantitatea de bitter suedez, adaosul se poate reduce la câte 1 linguriță de bitter suedez.
Ceaiul trebuie păstrat cald într-un termos. In afară de aceasta, se pun comprese cu ierburi suedeze pe tot abdomenul. In acest scop, se ia o bucată mare de vată, care se umezește cu picături; ea se întinde în strat subțire peste burtă. Și compresele cu aburi de coada-calului ușurează durerile. De aceea trebuie aplicate cât se poate de des, eventual câte 2 ore dimineața și după-amiaza în pat și apoi peste noapte (a se vedea pentru ambele comprese „Partea generală”).
La 1 octombrie 1979 a venit la mine din Hamburg cuplul Helmut și Berta E. să-mi mulțumească pentru ajutorul primit prin broșura mea „Sănătate din farmacia Domnului”. Doamnei Berta E., în vârstă acum de 53 de ani, i s-a format, după o cădere pe scară, o tumoare pelviană, însoțită de dureri puternice. În ianuarie 1977 a fost supusă într-o clinică hamburgheză unei operații, al cărei diagnostic a sunat așa: Tumoare inoperabilă din cauza excrescențelor mari! După 7 săptămâni de spital și o cădere totală a părului, a fost externată în februarie 1977. În acel moment, doamna B. știa deja că este bolnavă de cancer. În noiembrie 1978, bolnava s-a internat din nou în același spital pentru tratament. De data aceasta s-a efectuat o tăietură abdominală partea dreaptă. Iarăși a fost tratată șapte săptămâni în spital. La un tratament ulterior, în februarie 1979, s-a constatat în partea stângă abdominală superioară o tumoare chistică mare cât un cap de copil. La 20 martie 1979, femeia a fost operată din nou. Medical s-au constatat, fără nici un dubiu, metastaze. Pacienta a fost hrănită artificial timp de 5 săptămâni, dar nu s-a înregistrat nici o ameliorare a stării ei. Chiar și hrana pasată era vărsată după scurt timp.
În această perioadă, medicii i-au comunicat soțului că situația soției sale era fără scăpare. Scăderea rapidă a greutății de la 80 la 62 kilograme era și ea concludentă. În acest moment, domnul E. a primit cadou broșura mea „Sănătate din farmacia Domnului”. Și-a făcut rost urgent de câțiva litri de bitter suedez, de ceai de filimică, de urzică și de coada-șoricelului, ca și de rădăcini de obligeană dintr-o farmacie hamburgheză. Cu acordul medicilor care o tratau în spitalul din Hamburg, bitterul suedez a fost aplicat sub formă de comprese pe întregul abdomen, așa cum este descris în broșură. Doamna Berta E. a băut ceaiurile de plante ca și cele 6 înghițituri de ceai din rădăcini de obligeană.
În decursul a 48 de ore după folosirea curentă a celor de mai sus, a survenit o schimbare în bine pe care n-o mai spera nimeni și care a surprins extraordinar întregul corp medical și pe toți cei implicați. După 10 zile, la 24 aprilie 1979, pacienta a fost externată pentru a fi tratată în continuare ambulatoriu, fiind considerată de medici într-o „stare a sănătății relativ bună”. Doamna E. a fost însă după externare atât de slăbită, încât timp de câteva săptămâni a trebuit să stea la pat. Tratamentul fitoterapeutic a fost continuat cu conștiinciozitate. Starea generală i s-a îmbunătățit din săptămână în săptămână. Pofta ei de mâncare putea fi din nou considerată drept bună, iar creșterea în greutate progresa continuu. Domnul Helmut E. a relatat mai târziu într-o scrisoare din 8 august 1979 că acest „miracol” s-a înfăptuit doar de către mâna binecuvântată a Domnului. Mulți dintre prietenii, cunoscuții și rudele lor au devenit prietenii plantelor medicinale din cauza acestei întâmplări. Heimut E. scrie în final, printre altele: Soția mea și cu mine autorizăm în mod expres publicarea <<cazului nostru>>, pentru a reda astfel speranța oamenilor care caută ajutor.”