Etiologie
Cancerul căilor aero-digestive superioare este în prezent a doua cauză de mortalitate la bărbați; în 40% din cazuri sediul este bucal; la bărbații peste 60 de ani este frecvent cancerul bucal de tipul epitelioamelor (98%), restul de 2% fiind sarcoame sau melanoame.
Statistica O.M.S. arată că 5% din decesele înregistrate anual la populația din Europa se datoresc cancerului bucal.
Care sunt cauzele acestei afecțiuni?
Studiile epidemiologice întreprinse de O.M.S. în legătură cu cancerul bucal au arătat că există 4 factori de risc mai importanți incriminați în pro ducerea cancerului bucal și anume:
- fumatul a peste 5 000 de țigări pe an sau a 5 kg de tutun pe o perioadă de 15-20 de ani, determină cancer aerodigestiv superior la 98% din cazuri, din care 40% au cancer bucal;
- consumul de alcool (peste 1 litru de vin de 11°) asociat fumatului, de termină cancer aero-digestiv superior, inclusiv cel bucal în 80% din bolnavii cu neoplasme în această regiune;
- muncitorii din medii toxice (poluate cu produse arsenicale, clorură de vinil, nichel, cobalt, carbonyl) fac mai frecvent cancer aero-digestiv superior, comparativ cu oamenii care se protejează contra acestor produse poluate prin folosirea dușurilor bucale personale la ieșirea din tura de lucru sau înainte de ora mesei;
- 70% din bolnavii cu cancer aero-digestiv superior au o igienă bucală deficitară, tartru dentar, gingivită marginală sau periodontită de diferite forme clinice.
Un factor favorizant în producerea cancerului bucal în constituie și celulele epiteliale ,,restante”, care derivă din mugurii dentari, maxilarele fiind singurele oase în care se află resturi epiteliale ce se pot multiplica exagerat, atipic, dând cunoscutele cancere bucale, epitelioamele.
Există, fără îndoială, și o predispoziție genetică, ereditară, familială în producerea cancerului bucal. Xeroderma pigmentosum, nevii mucoasei bucale, melanoamele sunt formații precanceroase care se transmit ereditar; transformarea acestora în cancer bucal se face în condițiile fumatului, alcoolismului, igienei buco-dertare defectuoase și oricăror iritații cronice date de cârlige sau proteze defectuoase. Teama de a avea cancer bucal face ca bolnavii cu leziuni precanceroase să nu se ducă la medicul stomatolog pentru control.
Rolul cancerigen al tutunului
În fumul de țigară se află unele hidrocarburi aromatice policiclice, sub stanțe care, metabolizate în celulele organismului nostru produc niște compuși cancerigeni, compuși ce se elimină în gură prin salivă.”
Orice întârziere în stabilirea diagnosticului presupune și întârzierea tratamentului preventiv. Orice cancer bucal tratat corect la apariția primelor semne, stabilite de stomatologul specialist, vindecă bolnavul în timpul cel mai scurt posibil. Bolnavii avertizați vor trebui să-și îngrijească dinții printr-o igienă buco-dentară foarte corectă, îndrumată și testată de un medic stomatolog specialist; se pare că 50% din bolnavii cu cancer bucal nu l-ar fi făcut dacă n-ar fi folosit exagerat tutunul și alcoolul și dacă ar fi făcut o igienă buco-dentară corectă. Se mai adaugă aici și purtarea unor proteze corespunzătoare, care să se integreze perfect în gură și să nu provoace nici un fel de iritație sau traumatism.
Orice bărbat de 50-70 de ani trebuie să fie atent, să observe cea mai ne Însemnată leziune din gură, pe care trebuie să o trateze corespunzător, cit mai urgent. Dacă o ulcerație a mucoasei bucale nu se vindecă în 3 săptămâni cu tratamentul antiinflamator aplicat, bolnavul trebuie să consulte medicul specialist, pentru a stabili diagnosticul și a institui tratamentul necesar. Pentru a preveni aceste neplăcute leziuni precanceroase, ,,orice bărbat ar trebui să se gândească bine că fumatul a peste 5 000 de țigări pe an, a peste 13 țigări pe zi, folosirea zilnică a peste un litru de alcool de 11° sau corespunzătorul în grade și neglijarea igienei bucale, testată printr-un indice de placă mai mare de 10%, trebuie să se considere o victimă viitoare a cancerului bucal”.
