Campylobacter sau „,campy”, denumirea sa colocvială, este o bacterie care se dezvoltă în multe dintre alimentele care găzduiesc și Salmonella, în special în pui, ouă și lapte crud. Campy provoacă o boa lă asemănătoare cu Salmonella, având simptome precum crampele musculare, febra și diareea, care pot dura de la câteva zile până la o săptămână. Timp de mulți ani, această bacterie a întrecut Salmonella ca principală cauză a intoxicațiilor alimentare. Însă bolile provocate de contaminarea cu campy nu au fost studiate cu atâta atenție ca alte boli cauzate de bacteriile din alimente. În plus, Campylobacter acționează adesea în asociere cu alte bacterii. Un exemplu clasic a fost epidemia gravă din Walkerton, Ontario, din 2002. Între lunile mai și iunie ale acelui an, mai mult de două mii trei sute de persoane din această comunitate restrânsă s-au îmbolnăvit de gastroenterită acută (diaree, vărsături și crampe abdominale). Șaizeci și cinci de persoane au fost internate, douăzeci și șapte au luat virusul letal SHU, iar șapte au murit.
O investigație efectuată de o echipă de epidemiologi a descoperit sursa infecției în sistemul municipal de alimentare cu apă, conta minat cu E. coli 0151:H7 și Campylobacter. Specialiștii au întocmit scheme detaliate, depistând momentul, locul și persoanele care se îmbolnăviseră și analizând zonele din jurul celor șase puțuri care alimentau orașul cu apă potabilă. Munca lor se baza pe cercetările efectuate de John Snow la Londra, în jurul anului 1850.
Specialiștii au descoperit o serie de factori care contribuiseră la contaminarea apei. În primul rând, începuturile orașului erau săpate la nivelul pânzei de apă freatică de pe câmpurile din jurul orașului, folosite în cea mai mare parte pentru creșterea vitelor. În zilele ce au precedat epidemia, plouase puternic. Bălegarul pătrunsese în zonele din jurul a două dintre aceste puțuri. Mai târziu, specialiștii au descoperit că aceleași specii de Campylobacter și E. coli, prezente în excrementele vitelor, se infiltraseră în apa potabilă a orașului. Sistemul de alimentare era supravegheat de doi frați care lucrau pentru serviciile publice ale orașului. Nici unul dintre aceștia nu fusese instruit așa cum trebuia și nu avertizase autoritățile în momentul în care testele de contaminare ieșiseră pozitive. În plus, sistemul de tratare cu clor, care contribuia la protejarea apei de asemenea boli, nu funcționa de câteva zile.
Această înșiruire tristă de evenimente a atras după sine cea de-a doua mare epidemie provocată de contaminarea surselor de apă, punând în pericol sănătatea și viața a mii de oameni. Însă tragedia a atras din nou atenția guvernelor asupra necesității îmbunătățirii și intensificării reglementărilor privind sistemele de apă potabilă – reglementări care deveniseră mult prea permisive de când se realiza seră progrese semnificative în domeniul sănătății, cu mai bine de un secol înainte.
Campylobacter nu provoacă numai diaree, febră și crampe, dar este și una dintre puținele bacterii care poate afecta organismul pe termen lung, chiar și după ce dispar simptomele gastroenteritei. În unele cazuri, microbul poate provoca o boală paralitică, sindromul Guillan-Barré. Alți pacienți suferă multă vreme de probleme la nivelul încheieturilor, ce pot degenera mai târziu în artrită. Campylobacter este o bacterie care trăiește în intestinele mai multor animale, inclusiv animale de companie și chiar și păsări, și provoacă adesea îmbolnăviri sporadice dacă alimentele, apa sau băuturile au fost contaminate cu fecalele animalelor. Erupția bolii este asociată cu alimente precum laptele sau sucul nepasteurizat, ouăle sau puiul nefiert și brânzeturile din lapte nefiert. Factorul-cheie al prevenirii este să evităm să bem lapte sau suc nepasteurizat și să gătim bine ouăle și puiul. Și nu uitați să vă spălați întotdeauna pe mâini după ce ați atins carnea crudă!
