Bolile pleurei

Inflamarea pleurei survine la orice vârstă și este determinată de infectarea pleurei, direct de la focarele apropiate de pleură sau de la distanţă, pe cale sangvină sau limfatică. Tuberculoza, virusuri, mai rar reumatismul, bolile de inimă, pneumoniile, bacterii (streptococ, stafilococ, pneumococ, meningococ), ciuperci, chistul hidatic, tumori (ale pleurei, aproape de aceasta sau metastaze de la alte organe), infecții din exterior, pătrunse prin traumatizarea cu perforare a toracelui (glonţ, schije, armă albă) sau ruperea unei bule de emfizem sunt tot atâtea cauze care pot să determine afectarea pleurei. Se poate întâlni o pleurită uscată (fără lichid în cavitatea pleurală) și pleurezie, formă în care pleura fabrică un lichid, care fiind aşezat între cele două foițe pleurale, împinge și turtește plămânul, pe care-l desprinde de peretele toracic, desolidarizându-l de acesta în mișcările pe care le face.

Simptome ca junghiul, febra, dispneea, tusea uscată (pe lângă lipsa poftei de mâncare și senzația de oboseală) pot să orienteze diagnosticul spre o atingere pleurală. La început, dispneea este dată de durere, care obligă pe bolnav la o atitudine de contractură musculară și să stea culcat pe partea sănătoasă.

Ulterior, când s-a constituit lichidul și acesta comprimă plămânul, bolnavul stă culcat pe partea afectată, ca să poată respira în voie cu plămânul sănătos.

Examenul radiologic, dar mai ales puncția pleurală confirmă existenţa lichidului, care poate fi limpede ca zeama de lămâie (pleurezia scrofibrinoasă din tuberculoză, viroze și reumatism), tulbure sau net purulent (în infecția cu germeni), limpede ca apa de izvor (în echinococoză) sau hemoragic (în tumori maligne).

Până la intervenţia medicului se recomandă calmante ale febrei, ale durerilor și ale tusei. Tratamentul va ţine seama de boala cauzală, de comprimarea plămânului (evacuarea lichidului), infecţie (antibiotice); vor fi aplicate tratamente locale (spălături, aspirații) și chirurgicale în caz de complicaţii purulente.

Hidrotoraxul. Spre deosebire de lichidul pleural de origine inflamator iritativă (exsudat), în cavitatea pleurală se poate acumula un transsudat, care este manifestarea unei tulburări circulatorii generale (stază cardiacă cu creşterea presiunii sangvine în vase). Cel mai adesea bilateral, hidrotoraxul nu este însoțit de febră și recidivează după puncția evacuatoare; nu mai apare însă dacă se ajunge la compensarea bolii de inimă. Când este datorit creşterii presiunii sangvine consecutive unei compresiuni printr-o tumoare în zona hilului pulmonar, numai ablația tumorii poate rezolva hidrotoraxul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here