Bolile oculare mai frecvente

Viciile de refracție oculară. Ochiul are aceleași însușiri ca un veritabil aparat optic, fiind astfel cel mai răspândit aparat optic.

Retina este asemuită cu o placă fotografică sensibilă, căci pe ea se formează imaginea ca într-un aparat fotografic, datorită existenței unui sistem dioptric in ochi. Imaginea pe retină se formează inversată și micșorată, în comparație cu obiectul pe care-l privim.

Dioptrii oculari sunt formați din corneea transparentă, umoarea apoasă cristalinul și corpul vitros. Acest ansamblu de dioptri are valoarea unei lentile convergente cu distanța focală de 23 mm, exact cât este lungimea axului antero-posterior al ochiului. Focarul posterior al acestei lentile la un ochi considerat normal (emetrop) in stare de repaus, se găsește pe retină în regiunea maculară. Refracția oculară este în ansamblu dată de devierile pe care le produc dioptrii oculari razelor luminoase, care le străbat și care vin de la obiectele fixate cu privirea.

Starea normală a unui ochi numită emetropie, se realizează printr-o corelare armonioasă a acestor dioptri (cornee, umoare apoasă, cristalin și corp vitros), astfel că raza ajunge in centrul retinei, pe maculă și imaginea se face normal.

Ochii cu defecte optice denumiți ametropi, sunt cei în care razele paralele plecate de la o sursă luminoasă (obiect) situată la infinit, nu-și formează focarul principal pe retină, ci înaintea sau înapoia ei.

Ametropiile au fost împărțite in: defect de corelație, și defect de structură genetică a dioptrilor.

Ametropiile de corelație survin la ochii în care diferitele componente ale aparatului dioptric sunt cele întâlnite în ochiul normal (emetrop), dar intre care nu se face o corelație armonioasă ca în mod normal.

Defectele (ametropiile) de structură apar prin existența unor anomalii de structură ale diferitelor elemente care formează dioptrul ocular.

În anomaliile de corelatie este vorba de variante biologice ale dioptrilor, pe când in cele de structură există modificări în conformația lor, determinate genetic. In raport cu felul in care se formează imaginile pe retină, defectele de optică sau ametropiile se împart in: ametropii stigmice sau focale și ametropii astigmice.

Ametropiile stigmice sunt hipermetropia și miopia, iar din cele astigmice sunt astigmatismele.

Condițiile de mediu, distanta de la care citim, iluminarea, caracterul literelor etc., pot să determine in unele cazuri ametropii de valoare mai mică și îndeosebi miopia.

Mărimea ametropiilor adică excesul sau deficitul de refracție în raport cu ochiul emetrop, se determină in dioptrii.

  1. a) Hipermetropia este deficitul optic ocular (ametropia) in care focarul se formează nu pe retină, ci in spatele acesteia. Poate fi consecința unei dezvoltări insuficiente a diametrului antero-posterior al globului ocular (hipermetropia axială) sau unei insuficiente de curbură a dioptrilor oculari (hipermetropie de curbură) sau unei modificări, adică scăderii indicelui de refracție a dioptrilor (hipermetropie de indice de refracție, care duce la deficit de refracție).

Fasciculul de raze paralele care vin de la obiectul fixat și pătrund in ochiul hipermetrop in stare de repaus, își va forma focarul înapoia retinei, care va percepe o pată difuză circulară. Hipermetropia este ametropia cea mai frecventă.

In mod constant este întâlnită în copilărie, când ochiul nu este complet dezvoltat. Hipermetropia poate rămâne multă vreme nedescoperită. Când există, apar semne de oboseală oculară (astenopie de acomodare) cu dureri de cap (cefalee) după o lectură prelungită, dureri și congestii oculare după eforturi oculare, care ne fac să o bănuim. Aceste simptome oculare se datoresc faptului că hipermetropul face eforturi de acomodație (de punere la punct a imaginii clare) și când privește la distanță și când privește aproape, încercând prin aceasta să corecteze o parte sau întregul defect de refracție. Hipermetropia are in majoritatea cazurilor mărimi sub +5 dioptrii, excepțional este + 15 dioptrii (in deficitele de conformație de tipul microftalmiei).

Medicul specialist oculist va determina gradul de hipermetropie in mod obiectiv și va indica corecția necesară cu ochelari cu lentile convergente adică de „plus“ necesare in raport cu vârsta și gradul ametropiei, pentru fiecare caz în parte.

La persoanele tinere vor fi prescriși ochelari care se poartă permanent, iar la cei peste 45 de ani două perechi de ochelari, una pentru distanță și altă pereche pentru vederea de aproape, adică de la 35 cm.

Purtarea ochelarilor face să dispară toate fenomenele de oboseală oculară, să dea o imagine clară, odihnitoare și un echilibru al întregului organism,

  1. b) Miopia este ametropia caracterizată printr-un exces de refringență a dioptrilor oculari, care determină formarea imaginii obiectelor situate la infinit, într-un focar în fața retinei. Retina este astfel stimulată de prelungirea razelor încrucișate într-un focar înaintea ei și imaginea apare sub forma unor cercuri de difuziune, deci o imagine neclară.

În mod frecvent miopia este dată de alungirea axului antero-posterior al globului ocular, și mai rar de o creștere a refringenței dioptrilor oculari.

Miopia poate fi împărțită în mică, ce nu depășește minus 6 dioptrii și este o ametropie de corelație, care nu progresează și o miopie boală, care depinde de structura globului ocular, putând să atingă minus 20, minus 30 dioptrii, numită și miopie progresivă. Aceasta din urmă este determinată de o degenerare a fibrelor elastice și colagene sclerale, printr-un defect genetic.

Din punctul de vedere al simptomelor, în miopia mică există numai o scădere a vederii pentru distanță, iar pentru aproape vederea este bună. În miopiile mari vederea este diminuată atât pentru departe, cât și pentru aproape.

Pentru tratament trebuie consultat un medic specialist oftalmolog, care va indica ochelarii necesari în raport cu gradul miopiei și purtarea unei perechi de ochelari permanent sau două perechi: una pentru distanță și una pentru aproape, in raport cu vârsta.

De asemenea, se va indica o alimentație bogată in proteine și vitamine, evitarea eforturilor, precum și o igienă a cititului, păstrându-se distanta de la carte de 35 cm, iar lumina să nu fie orbitoare, ci să vină din partea stingă și puțin din spate.

Băncile și masa de scris vor fi ușor oblice (distanța negativă) și corespunzătoare cu talia copiilor.

  1. c) Astigmatismul este o altă ametropie, caracterizată prin existența unor diferențe de refracție între diferitele meridiane ale globului ocular. Vederea este mult redusă atât pentru aproape, cât și pentru departe, se instalează frecvent oboseala oculară, iar obiectele pot să apară alungite.

Medicul specialist oftalmolog va indica ochelarii necesari in raport cu gradul și forma clinică de astigmatisrn (astigmatism miopic sau hipermetropic și chiar mixt).

  1. d) Exista și o altă stare de modificare optică, nurnită presbiopia, care se manifestă prin scăderea vederii de aproape (la citit), ce obligă la depărtarea cărții sau ziarului pentru a putea citi. Presbiopia apare după vârsta de 45 de ani și este determinată de o scădere a elasticității capsulei cristaliniene, care nu mai permite modificarea refracției necesare la citit. In mod normal pentru a citi la 35 cm este nevoie de o creștere a refringenței cristalinului cu +4 dioptrii (amplitudine acomodativă). De la 45 de ani această amplitudine acomodativă scade cu +0,5 dioptrii din aproximativ 3 in 3 ani, astfel că la 70 de ani a dispărut complet. Vor fi purtați ochelari pentru citit și lucrul de aproape, care vor fi schimbați aproximativ la 3 ani. Medicul va stabili puterea ochelarilor în raport cu refracția ochilor și vârsta pacientului.

În afară de aceste vicii de refracție, pot să apară unele modificări patologice ale anexelor ochiului.

Frecvent putem întâlni la pleoape procese inflamatorii acute sau cronice.

Astfel, putem întâlni orgeletul (hordeolum) sau ulciorul, care apare ca un punct dureros pe pleoapă, congestionat și proeminent. Se însoțește de edem al pleoapei, care uneori face imposibilă deschiderea fantei palpebrale. Apare un punct galben, care crește și care se poate deschide, eliminând un puroi galben cremos.

Această infecție stafilococică se localizează la glandele pilo-sebacee Zeiss, aflate in jurul genelor (orgelet extern) sau la glandele Meibomius din tars (orgelet intern).

Tratamentul se va face sub indicația medicului oftalmolog, in raport cu forma clinică de evoluție. In faza incipientă se poate încerca regresiunea, pe când in faza de colectare se va facilita deschiderea spontană prin comprese calde sau chirurgicală.

Se va instila in sacul conjunctival un colir antiseptic preparat cu un antibiotic și în nici un caz nu se va încerca evacuarea puroiului prin presiune (comprimare cu mina), deoarece infecția poate difuza pe sistemul venos până in craniu, dând o complicație foarte gravă, tromboza sinusului cavernos.

Este o urgență oculară, care trebuie să fie tratată sub supravegherea medicală.

La pleoape mai pot fi întâlnite blefaritele, inflamații ale marginilor palpebrale, ce se pot manifesta prin înroșirea lor (blefarita eritematoasă), prin apariția de scuame (mătreață, blefarită scuamoasă) sau ulcerații (blefarită ulcerată). Necesită tratament de specialitate, indicat de medic, în raport cu forma și uneori purtarea ochelarilor, deoarece apare la ochii cu vicii de refracție (hipermetropia).

Eczemele pleoapelor sunt determinate în general de procese alergice la diferiți alergeni și se însoțesc de placarde uscate eritematoase pruriginoase (cu mâncărime) sau placarde veziculoase umede. Vor fi eliminați de urgență factorii alergizanți (alimente, farduri etc.), iar medicul specialist va indica tratamentul după testări alergologice.

Traumatismele care au loc la pleoape vor fi îngrijite până la prezentare la medic, prin respectarea unei igiene locale cât mai perfectă, pentru a preveni suprainfectarea. De asemenea, arsurile cu diverse substanțe chimice vor fi îngrijite cât mai atent până la prezentarea la dispensarul medical, îndepărtând causticul cu tampoane de vată curată (sterilă), spălarea cu infuzie (ceai) de mușețel și protejare cu pansament până la indicațiile și tratamentul medical.

Pe conjunctivă putem întâlni frecvent corpi străini de diferite structuri: piatră, lemn, plastic, metale. Aceștia dau senzație dureroasă accentuată, cu fotofobie (imposibilitate de a te uita la lumină) și lăcrimare.

Necesită o anestezie locală prin instilarea de 1-2 picături de soluție xilină 1-2% de 3-4 ori la interval de 1 minut.

Apoi, cu un mic tampon de vată curată plasat pe o baghetă de sticla se îndepărtează fin, fără să se brutalizeze ochiul.

În cazul când corpul străin este situat in spatele pleoapei, este necesară întoarcerea pleoapei, pe care o face medicul specialist. Pacientului, in primul rând trebuie să i se dea un calmant (algocalmin, bromoval, fenobarbital) pentru a reduce sau suprima durerea care este foarte accentuată, apoi se va aplica un colir cu antibiotic și nu se va pansa ochiul dacă nu a fost lezată corneea.

Conjunctiva poate fi afectată și de inflamații care se numesc conjunctivite.

Conjunctivitele sunt foarte frecvente și se manifestă prin simptome specifice.

Congestia ochiului este de un roșu aprins, uneori se însoțesc și de modificări de relief (se tumefiază) și apare ceea ce este caracteristic, secreția conjunctivală, care poate fi seroasă transparentă, mucoasă, muco-fibrinoasă sau purulentă.

Caracterul secreției este dat de tipul de microb care o provoacă. Bolnavul vede bine, la fel cum a văzut la începutul bolii. Până la medic se vor face spălături cu infuzie de mușețel sau apă fiartă și răcită, se va instila un colir antiseptic (fie cu antibiotic) și se va păstra igiena individuală prosop, pernă, batistă personale, mâini spălate, vata folosită să fie cu grijă îndepărtată, să nu se umble cu obiecte care au folosit pentru nas, gură, organe genitale etc.

Medicul va indica examenul bacteriologic al secreției conjunctivale și antibiograma și va face tratamentul prin nitratare și cu colirul indicat de antibiogramă.

Aparatul lacrimal poate să sufere atât la copil (chiar nou-născut), cât și la adult, diferite obstrucții ale căilor lacrimale. Se manifestă prin lăcrimare și uneori apariția de secreție purulentă la comprimarea sacului lacrimal. In aceste cazuri, până la prezentarea la medic, se vor face spălături oculare cu infuzie de mușețel sau soc, după ce s-a comprimat ușor cu degetul mic pe unghiul intern al pleoapelor spre nas, pentru evacuarea conținutului purulent din sacul lacrimal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here