Scarlatina este o boală infecțioasă endemo-epidemică determinată de streptococii hemolitici din grupa A și caracterizată clinic prin angină, febră și vărsături, urmate de apariția unei erupții caracteristice (eritem punctat) și ulterior de descuamație și de variate complicații.
Agentul cauzal, streptococul beta-hemolitic (cu peste 60 de tipuri) este capabil să producă o toxină puternică, responsabilă de erupție și fenomenele toxice ale scarlatinei.
Sursa de infecție este omul (bolnavii și purtătorii de streptococ beta-hemolitic).
Boala începe după o incubație scurtă (3-6 zile) în mod brusc, cu febră mare, dureri în gât, vărsături și dureri de cap. După 1-2 zile apare erupția, constând din micropapule (ca niște puncte) roșii, pe un fond roșu al pielii.
Erupția este mai intensă pe trunchi și fața internă a membrelor. Fața arată obraji roșii și o paloare în jurul gurii (aspect „pălmuit“). Limba are un aspect „zmeuriu”. Angina este roșie sau cu depozite albe. Bolnavul este agitat și nu are apetit.
După 3 – 7 zile febra scade, erupția pălește, fiind urmată de descuamația pielii. Netratată la timp, scarlatina se însoțește de complicații septice, leziuni renale (nefrite cu risc de cronicizare) și reumatism cu afectare cardiacă.
Tratată la timp, scarlatina se vindecă repede și fără complicații. Scarlatina actuală are o evoluție predominant benignă.
Antibioticul de elecție este penicilina (timp de 10 zile): la început injectabilă, apoi penicilina V pe gură și se încheie cu penicilină depozit (Moldamin), care se poate repeta. Pentru cei care nu suportă penicilina se va administra eritromicina (pe cale bucală).
Scarlatina lasă imunitate (care poate să nu fie absolută). Necesită supravegherea vindecării (atenție la inimă, articulații, rinichi).
Angina cu streptococ hemolitic. Aceleași tipuri de streptococ beta-hemolitic care determină scarlatina, provoacă și inflamația istmului faringian: angine, care pot fi roșii, ori cu depozite albe sau cu ulcerații. Anginele au aceleași riscuri ca și scarlatina din punct de vedere al complicațiilor septice (adenite, flegmon, septicemii) și alergice (reumatism articular acut, glomerulo-nefrite).
Anginele cu SH (streptococ hemolitic) trebuie tratate cu aceeași grijă ca și scarlatina și cu aceeași durată de tratament.
Alte angine. În afară de angina cu streptococ hemolitic există numeroase alte angine, provocate de alte bacterii, de virusuri sau de ciuperci. Deoarece evoluția este foarte variată, în funcție de agentul infecțios, existând angine foarte simple (ca cele virale), dar și foarte severe, ca angina difterică sau angina din mononucleoza infecțioasă, este indicat să consultăm totdeauna medicul curant într-un caz de angină, pentru a stabili agentul infecțios și conduita de tratament (ceea ce necesită adesea și analize de laborator).
Este important să se diferențieze o faringită banală de etiologie virotică, care nu necesită antibiotice, de o angină bacteriană, cu riscuri de complicații septice.
Diagnosticul se lămurește cu un examen bacteriologic (frotiu și culturi din gât), o leucogramă și un examen de urină.
Tratamentul într-o angină banală, virală, necesită doar gargară cu mușețel, comprese la gât, aspirină și tablete antiseptice de supt (faringosept).
Anginele bacteriene necesită tratament cu penicilină sau cu eritromicină.
Este foarte greșit să se recurgă în tratamentul unei angine la tetraciclină sau ampicilină : ambele sunt ineficiente și provoacă reacții neplăcute (intoleranță, erupții, micoze).
Rujeola (pojarul). Rujeola, una din bolile eruptive foarte contagioase ale copilăriei, este dată de un virus, are o evoluție de regulă grea, iar la copii mici ori subnutriți chiar foarte gravă. Din fericire, rujeola este în prezent menită să dispară, ca de exemplu în țara noastră, datorită vaccinării antirujeolice, care după cum se vede din tabelul cu calendarul vaccinărilor, se aplică de la vârsta de 9 luni, dând o imunitate durabilă. În primele luni de viață sugarul este protejat prin imunitatea pasivă, moștenită transplacentar de la mamă.
Boala începe după o perioadă de incubație de 10 – 11 zile, după care urmează perioada prodremală de 3-4 zile cu febră, catar oculo-nazal și traheo-bronșic și puncte albe pe mucoasa bucală (semnul Koplik). Urmează apariția erupției, care începe de la față și gât și se generalizează pe tot corpul și pe membre în 3 zile. După aceea febra scade treptat, erupția pălește și urmează o descuamație fină.
Rujeola este foarte anergizantă (debilitantă), din care cauză pot apărea multiple complicații bacteriene (bronhopneumonii, otite, encefalite etc.), și chiar redeșteptări ale infecției tuberculoase.
După vindecare rămâne o imunitate pentru toată viața.
În formele simple rujeola se tratează la domiciliu, sub supraveghere medicală. Formele severe și complicate se internează în spital. O mențiune importantă: nutriția foarte bună și controlul convalescenței.
Profilaxia bolii se face prin vaccinarea antirujeolică, care dă o imunitate durabilă. Contacții receptivi (nevaccinați) pot fi protejați cu gammaglobuline.
Rubeola. Rubeola, boală infecțioasă dată de un virus limfotrop, se manifestă prin adenopatii (ganglionii limfatici măriți), un discret catar respirator și o erupție constituită din pete roz, pasageră și o evoluție benignă. Boala apare la copii, dar și la multe persoane tinere. Deși boala are o evoluție ușoară, fiind considerată mai mult o neplăcere decât o boală, rubeola are o importanță deosebită dacă apare la o femeie gravidă, în primul trimestru de sarcină, când determină malformații grave la copilul născut. Pentru acest motiv gravidele trebuie să evite orice contact cu cazurile de rubeolă, iar în caz că se suspectează că au făcut boala, vor fi internate în spitalul de boli infecțioase pentru precizarea diagnozei. În caz de rubeolă apărută în primul trimestru de sarcină este permisă întreruperea legală a sarcinii (pentru a se evita nașterea unui copil malformat).
Incubația rubeolei este de 16-18 zile.
Boala nu apare totdeauna în forma sa tipică cu erupție rozeoliformă.
În circa 50% din cazuri boa la evoluează fără erupție, numai cu tumefacția ganglionilor, fiind mai greu de recunoscut.
Daca nu survine la gravide, rubeola se izolează 5-7 zile la domiciliu și se tratează prin repaus la pat și medicații antitermice (aspirină, algocalmin).
Prognosticul este favorabil.
Boala lasă imunitate.
În unele țări se efectuează: vaccinarea fetițelor cu vaccin antirubeolic, pentru a deveni imune.
Varicela (vărsat de vint). Boala infecțioasă și extrem de contagioasă, varicela este provocată de un virus și se manifestă cu simptome generale ușoare și o erupție veziculoasă, care se vindecă fără să lase urme (cicatrice).
Varicela este o boală a copilăriei, cu evoluție de regulă ușoară, necesitând o izolare de 10-14 zile. Forme severe apar numai la copiii și adulții cu rezistență scăzută (prin corticoterapie prelungită, boli debilitante).
Sursa de infecție este omul bolnav.
Agentul cauzal este virusul varicelic, denumit și virusul varicelo-zosterian, deoarece la adulți, același virus determină zona-Zoster, o boală caracterizată tot printr-o erupție veziculoasă, dar circumscrisă la zona tegumentară a unui nerv, fiind însoțită de dureri greu suportabile.
Un bolnav cu sona-Zoster, ajuns în contact cu copii receptivi, poate să le transmită virusul, care va determina varicela.
Perioada de incubație este de 14-15 zile.
Varicela începe cu o perioadă predremală, cu febră moderată și catar nazo-faringian, după care apare erupția, formată din pete, care devin papule și apoi vezicule, așezate pe piele ca ,o picătură de rouă”. Elementele eruptive se usucă apoi și crustele cad, lăsând cicatrice numai dacă s-au suprainfectat cu microbi piogeni.
Evoluția este de regulă favorabilă. Complicațiile sunt rare (pneumonii, infecții ale pielii, foarte rar encefalite). Evoluția este gravă la persoanele cu rezistență scăzută (convalescenți de alte boli, boli de sânge, tratamente prelungite cu cortizonice).
Izolarea și tratamentul se fac la domiciliu, timp de circa 14 zile și constau în repaus la pat, igiena pielii și a mucoaselor (pentru a nu se rupe veziculele, care se pot infecta). Tegumentul cu erupție se pudrează cu alcool mentolat sau talc mentolat. Baia generală este permisă numai după căderea crustelor.
La spital se trimit numai cazurile severe sau complicate. Gravidele copiii cu rezistență scăzută vor fi feriți de contactul cu bolnavii de varicelă.
Gripa. Gripa, boală infecțioasă determinată de un virus cu mai multe gerotipuri, se manifestă printr-o febră cu debut brusc și o durată de 4-5 zile, cu dureri de cap și musculare, catar respirator supărător, care favorizează pneumonii și alte complicații.
Gripa este cea mai importantă din virozele respiratorii, atât printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, extinse uneori la întregul glob), cât și prin gravitatea îmbolnăvirilor. Epidemiile de gripă însoțite de multe complicații, în special pneumonii, sunt responsabile de „excesul de mortalitate” în anii epidemici.
Agentul cauzal este virusul gripal, care are proprietatea interesantă de a-și schimba frecvent structura antigenică, făcând să apară, la intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populația neimunizată contra noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, și C. Serotipul A creează epidemii mari și are numeroase subtipuri și variante, care circulă pe toată suprafața globului, trecând peste orice frontieră. Subtipurile circulante actuale sunt A/HAN, și AH.N.
Izvorul de infecție este omul. Sunt suspectate însă și unele animale, la care s-au izolat virusuri gripale (porcine, cabaline).
Perioada de incubație este scurtă: 1-3 zile.
Simptomatologia: debut brusc cu febră și frison, mialgii, cefalee, astenie intensă, care obligă bolnavul să zacă la pat. Febra durează 3-5 zile și se însoțește de dureri de cap și în globii oculari, dureri musculare, astenie intensă, catar respirator (laringită, traheită, bronșită).
Boala lasă o imunitate strict specifică, dar numai pentru tipul epidemic de virus în cauză.
Tratamentul gripei simple se face la domiciliu („la gura sobei“), cu repaus în casă circa 7 zile, aspirină, algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, fricții.
Antibioticele sunt fără efect și indezirabile. Vor fi prescrise de medic numai pentru complicațiile bacteriene (bronșite purulente, pneumonii, sinuzite, otite).
Formele severe de gripă cu colaps, lipotimie, stare toxică, catar sufocant sau cu complicații se internează la spital.
Atenție mare trebuie acordată persoanelor cu risc” (de a face forme grave): gravide, copii mici, bătrâni, bolnavi cronici (pulmonari, cardiaci, diabetici).
Profilactic există vaccinuri antigripale, care trebuie făcute din timp (înainte de sezonul epidemic).
Alte viroze respiratorii. În afară de gripa alte viroze respiratorii, date de peste 150 de virusuri cu tropism pentru aparatul respirator. În acest mod ne explicăm faptul că – așa cum sa demonstrat – un copil face, în medie 6-7 viroze respiratorii în cursul unui an, iar un adult 2-4 viroze respiratori pe an.
Implicațiile pentru sănătatea oamenilor și pierderile de zile de lucru pentru tonomie sunt evidente (15-30% din zilele de incapacitate de munca). Aceste viroze sunt:
– Guturaiul (răceala comună), dată de rinovirusuri (peste 80 de serotipuri). Boala este caracterizată prin subfebra, rinită cu scurgeri nazale, semoose apoi purulente, indispoziție și râse de complicații bacteriene (mai ales la bătrâni). Tratamentul: batiste, curățirea mucoasei nazale, dezinfectante nazale soare, aspirină, antialergice.
Adamurozile sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, de diferite manifestări: rinită, faringită, laringită, bronșită (uneori de tip spastic, asemănătoare tusei convulsive), pneumoni, conjunctivite, etc. Tratamentul: ca si în alte viroze respiratorii.
Virozele paragripale (4 serotipuri) se manifestă cu rinită (guturai), laringită sufocantă (crup), bronșită, pneumonii.
– Viroza cu virusul sincițial respirator este gravă când apare la sugar e te blocul clinic de bronșiolită acută (catar sufocant) boală adesea mortală.
– Alte viroze respiratorii sunt date de: reovirusuri, oncornavirusuri, precum și de unele serotipuri ale enterovirusurilor.
Oreionul. Oreionul, boală infecțioasă acută dată de virusul urlian, afectează glandele salivare, precum și alte glande ca: pancreasul, testiculul, ovarul și sistemul nervos (meningite și encefalite). Deși are o evoluție ușoară, boala creează unele riscuri pentru sănătate (meningite, pancreatite, orhite).
Agentul cauzal este virusul urlian (un paramixovirus).
Izvorul de infecție este numai omul (bolnav sau cu forme inaparente).
Perioada de incubație: 14-21 zile.
Boala se manifestă cu tumefacția glandelor parotide și adesea și a glandelor submaxilare și sublinguale, însoțită de o ușoară durere și salivație dificilă. Afectarea pancreasului se manifestă cu greață, vărsături și dureri epigastrice, iar a testiculelor cu febră mare și tumefacție dureroasă a acestora.
Prinderea meningelor se anunță cu cefalee puternică, agitație și vărsături.
Encefalita este rară.
Pacientul se reface repede, în 10-14 zile.
Tratamentul în oreionul simplu se face la domiciliu, cu repaus și izolare timp de 14 zile. Regim alimentar ușor. Antitermice. Prișnițe pentru glandele tumefiate,
Cazurile complicate cu meningită, ori cu orhită se internează în spital (tratament scurt cu cortizonice). Orhita, chiar bilaterală, tratată corect și precoce, se vindecă fără urmări.
Tusea convulsivă (pertusis). Boală infecțioasă și contagioasă dată de un cocobacil, afectează arborele traheo-bronșic, provocând accese paroxistice de tuse spasmodică, caracteristice, cu o durată de câteva săptămâni.
Boala este greu suportabilă și severă la sugar și copil mic. Copiii vaccinați corect antipertusis sunt rezistenți la îmbolnăviri.
Agentul cauzal: Bordetella pertussis.
Sursa de infecție este omul bolnav.
Perioada de incubație: 7-10 zile.
Tabloul clinic începe cu o perioadă necaracteristică (stadiul cataral), asemănătoare unei boli respiratorii, dar cu tuse predominant nocturnă, spasmodică și rezistentă la calmantele tusei. În stadiul convulsiv apar accesele tipice de tuse convulsivă (măgărească). Boala netratată are o evoluție lungă:
4-6 săptămâni. Riscuri: complicații pulmonare, eralizem, encefalită, sechele respiratorii și psihice.
Tratamentul se face cât mai precoce, cu ampicilină (sau eritromicina, ori cotrimoxazol), calmante ale tusei și sedative nervoase. Formele severe și complicate se tratează la spital. În formele comune se prefera tratamentul bolnavilor afară (în aer liber).
Vaccinarea făcută la tiraj previne îmbolnăvirea de tuse convulsivă și da o imunitate durabilă.
Difteria. Boala infecțioasă acută, este provocată de bacilul difteric, care rămâne cantonat și se multiplică la poarta de intrare (amigdale ori laringe) de unde secreta în organism toxine foarte puternic, cu efect toxic pe mai multe organe, ceea ce da gravitatea bolii.
Difteria este practic eradicata în tara noastră, în urma aplicării coazee veate ai generalizate a vaccinării antidifterice. Sau mai semnalat, anual, doar câteva cazuri sporadice, la copii rămași nevaccinați.
Agentul cauzal este bacilul difteric, posesor al unei toxine foarte puternice.
Sura de infecție este omul bolnav și purtătorii sănătoși.
Perioada de incubație: 2-6 zile.
Infecția difterică se manifestă sub mai multe forme clinice, cele mai frecvente fiind:
a) Angina difterică, boală caracterizată prin prezența de false membrane, albe, în faringe, edem, hemoragii, stare toxică intensă.
b) Crupul difteric: laringită cu caracter sufocant și stare toxică.
Nerecunoscută și netratată la timp boala determină o mortalitate ridicată.
Orice caz suspect de difterie se spitalizează cu cea mai mare urgență (fiecare oră de întârziere putând fi fatală).
Tratamentul se face în spital cu ser antidifteric, antibiotice și supraveghere atentă.
Vaccinarea cu anatoxină difterică dă o imunitate durabilă.
Mononucleoza infecțioasă. Boală infecțioasă dată de un virus, se manifestă printr-o febră neregulată, angină, tumefacții ganglionare, splină mărită și o leucogramă caracteristică (cu predominanța mononuclearelor).
Importanța bolii: are manifestări multiple, iar forma clinică cu angină este confundată clinic cu alte angine, fiind tratată inutil și fără efect cu antibiotice.
Agentul cauzal este un virus (Epstein-Barr).
Sursa de infecție: numai omul (bolnav și cu infecții inaparente).
Incubația: 10-14 zile.
Simptomatologia bolii: boala începe de regulă cu febră și cu angină, cu exsudat bogat albicios pe amigdale, amintind falsele membrane din angina difterica. Splenomegalie si hepatomegalie. Erupții variate. Modificările leucogramei sunt caracteristice (Intre 50 -80% mononucleare).
Evoluția este uneori dificilă. Complicații meningiene și cardiace sunt posibile.
Tratament: repaus 10 -14 zile, igieno a cavității bucale, antitermice și antiinflamatorii. Antibioticele nu sunt eficace. Ampicilina este interzisă (În 90% din cazuri provoacă erupții). Formate severe, cu angină pronunțată si edem se tratează la spital (cu cortizonice).
Meningita moningococicx. Această meningită, provocată de meningococ, este una din cele moi grave meningite bacteriene. Se apreciază că este boala infecțioasă care ucide cel mai repede; în câteva ore de la debutul meningitei copilul ponte intra în comă, fiind dus direct de la scoală la spital!
Adesea meningita se însoțește de o erupție hemoragică pe corp (septicemie au manifestări cutanate),
Tratamentul care se face numai în spital, trebuie instituit cât mai rapid și cu antibiotice (penicilină) în doze mari. Repetăm: diagnosticul si trimiterea la spitalul de boli infecțioase se face în astfel de cazuri cu cea mai mare urgenta, folosind cel mai rapid mijloc de transport (fără să se aștepte vreun vehicul care întârzie).
Alte meningite. Exista numeroase forme de meningite (purulente, și cu lichid cefalo-rahidian clor) provocate de variate bacterii si virusuri,
Orice caz suspect de meningita se trimite urgent la spitalul de boli infecțioase, cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Suspiciunea de meningita se va baza pe: debut bruse cu durere de cap puternic, vărsături, febră, alterarea cunoștinței, agitație și fotofobie (nu suporta lumina),
Tratamentul se face numai în spital; trebuie aplicat precoce, cu antibiotice și alte medicamente; se obțin vindecări spectaculoase și fără sechele.
Encefalitele. Boli caracterizate prin inflamația creierului, determinată de variați agenți infecțioși (virusuri, bacterii, fungi etc.) se manifestă printr-o simptomatologie alarmantă, cu afectarea funcțiilor cerebrale.
Debutul este brusc, cu febră mare, cefalee intensă, vărsături, amețeli urmate de stare confuzională, delir, agitație, apatie, comă.
Orice caz cu o astfel de simptomatologie va fi spitalizat urgent pentru tratament de specialitate.
Este posibil, în prezent cu posibilitățile terapeutice actuale, să se obțină și în cazul encefalitelor vindecări frecvente și fără defecte psihice ulterioare.
