Bolile globulelor roșii

În raport cu creșterea sau scăderea numărului globulelor roşii, bolile care afectează seria roșie se împart în eritremii și anemii.

Eritremiile sunt boli grave ale seriei roșii. În cadrul lor s-au descris: policitemia, eritroblastozele cronice și eritroblastozele acute.

  • Policitemia sau poliglobulia se caracterizează printr-un sânge vâscos cu peste 6 000 000 globule roșii pe mm”, dar care nu sânt încărcate suficient cu hemoglobină. Boala se asociază cu creşterea volumului ficatului și splinei, datorită faptului că aceste organe devin la rândul lor producătoare de hematii, alături de măduva oaselor. Boala durează în medie 10 ani și este gravă dacă nu se aplică tratamentul.
  • Eritroblastozele sunt, de asemenea, boli de sânge grave, care se caracterizează prin apariţia în sângele circulant a elementelor tinere nucleare ale seriei roşii. Boala este asemănătoare cancerului seriei albe (leucemie). Forma cronică a eritroblastozei duce la anemie gravă, mortală (hematiile normale sunt înlocuite treptat cu celule tinere, care nu pot satisface nevoile respiratorii ale organismului).

Anemiile sunt cele mai frecvente boli de sânge.

O trăsătură caracteristică a tuturor anemiilor este scăderea în proportii variabile a numărului globulelor roșii, fenomen asociat cu modificări în forma, structura și compoziția chimică a hematiei.

  • Anemiile posthemoragice se caracterizează prin scăderea masivă a numărului de globulo, precum și a cantității de hemoglobină. O formă gravă a anemici acute posthemoragice este însoțită de șoc sau colaps cardiovascular.

Forma cronică apare după pierderi mici, dar repetate, de sânge, prelungite deseori timp de luni și ani, ducând la epuizarea măduvei oaselor și a rezervelor de fier ale organismului. Această situație apare în caz de ulcer duodenal sângerând, hemoroizi, colită ulceroasă, cancer gastric sau intestinal, metroragii, hematurii. Tratamentul acestor anemii constă în înlăturarea cauzei care le-a declanșat, medicamente (produse de fier, vitamina B12) și transfuzii cu sânge total sau masă eritrocitară.

  • Anemia feriprivă se caracterizează prin încărcarea redusă cu hemoglobină a hematiillor și apare la persoanele care primesc prin alimentație cantități insuficiente de fier, la cele cu absorbție defectuoasă de fier prin intestin sau la cele la care consumul de fier este crescut (gravide, fete la pubertate etc.), precum și în utilizarea defectuoasă a fierului, în tumorile maligne și infecţii.

Tratamentul constă în administrarea pe gură sau prin injecţii a preparatelor de fier, îmbunătățirca alimentației cu alimente cât mai bogate în proteine și fier.

  • Anemia pernicioasă (Biermer) se caracterizează prin lipsa de maturizare a globulelor roșii, datorită lipsei sau insuficientei sinteze a factorului antianemic (Castle) în mucoasa gastrică. Prin tratamentul cu vitamină B, se constată o maturizare rapidă a tuturor globulelor roșii. Bolnavii cu tulburări gastrice cronice pot preveni această boală, prezentându-se cu regularitate la controlul medical periodic, în cadrul dispensarizării.
  • Anemiile hemolitice apar în urma unei distrugeri exagerate a globulelor roşii, datorită fie calității defectuoase a hematiei, fie anticorpilor din plasma sangvină, fie, în sfârsit, distrugerii într-un ritm prea accelerat a globulelor roşii de către splină. Factorii chimici care pot declanşa anemi hemolitice sânt cloratul de potasiu, benzenul, plumbul, fosforul, sulfamidele, fenacetina și chinina, toxinele unor microbi (streptococi, stafilococi), toxinele unor paraziți (hematozoarul palustru), precum și unele toxine provenite din ciuperci sau veninuri de şarpe și păianjen. Factorii imunologici sau anticorpii hemolizei apar datorită incompatibilităţii dintre aglutinogenul aflat pe hematiile sângelui administrat prin transfuzie și aglutininele din sângele bolnavului. Aceşti anticorpi distrug hematiile introduse și provoacă o stare gravă, numită şoc hemolitic posttransfuzional. O boală similară însă apărută în mod ,fiziologie” este boala hemolitică a nou-născutului, care apare după cu am văzut prin conflict serologic, în special în sistemul sangvin Rh. În acest caz, tatăl fiind Rh pozitiv, transmite fătului acest caracter al globulelor roșii. În timpul sarcinii, globulele roşii Rh-pozitive ale fătului trec prin placentă în corpul mamei, producând în sângele acesteia anticorpi specifici anti-Rh. Trecând din nou prin plancentă în corpul fătului anticorpii anti-Rh distrug hematiile acestuia, determinind apariţia boli hemolitice.

Caracteristica tuturor anemiilor hemolitice este scăderea marcată a numărului de eritrocite, care poate atinge valori severe, sub 1 000 000 globule roșii pe milimetru cub. Din cauza efortului la care este supusă, în unele cazuri maduva onselor nu mai poate compensa pierderile. Această fază gravă a bolii poartă numele de panmieloftisie. Urina este colorată în roşu, datorită eliminarii resturilor provenite din cantitatea mare de hemoglobină pusă în libertate prin distrugerea globulară.

  • Anemiile prin defect de generare a eritrocitelor, numite hipoplastice sau aplastice, sunt datorite incapacităţii măduvei oaselor de a produce hematii.

Aceste anemii care apar în special în timpul bolilor maligne ale sistemului hematopoietic (leucemii acute și cronice, reticuloză), sânt asociate și cu o scădere a numărului de trombocite, din care cauză, alături de anemie, la bolnavi survin și hemoragii. Forma gravă a anemiilor hipoplastice și aplastice se confundă cu panmieloftizia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here