Bolile globulelor albe

0
Bolile globulelor albe Leucopenia, Limfocitoza, Mononucleoza, Leucemia mieloidă cronică, Leucemia limfatică cronică, Leucemia acută

Bolile globulelor albe sunt stările morbide în care numărul sau calitatea leucocitelor diferă de normal.

  • Leucopenia, care constă în scăderea leucocitelor sub cifra normală de 5000-8 000 elemente pe milimetru sub, apare ca un simptom în cursul bolilor date de virusuri, precum și în febra tifoidă. Cifrele înregistrate nu scad în aceste cazuri mult sub normal (2000 – 4000 pe mm). În intoxicațiile măduvei oaselor apare o formă foarte gravă de leucopenie, denumită agranulocitoză. Spre deosebire de leucopenie, în care numărul global de globule albe este scăzut, în agranulocitoză scăderea generală a leucocitelor este însoțită de o scădere mare sau dispariţia selectivă a granulocitelor (polinucleare), fie din cauza neputinţei măduvei de a le produce, fie prin distrugerea lor masivă în circulație. Apar ulcerații necrotice pe mucoase. Boala survine în intoxicaţia organismului cu substanțe chimice (benzen) sau medicamente (pyran, atofan, chinină, fenacetină, penicilină, barbiturice, cloramfenicol), precum și în cazul administrării unor doze mari de raze Röntgen.

Tratamentul constă în primul rând în îndepărtarea cauzelor toxice care au determinat apariţia bolii. Lucrătorii din industria chimică de sinteză, în care se utilizează substanțele care dau agranulocitoză, sânt obligați să respecte în modul cel mai strict măsurile de protecție. Bolnavii care utilizează medicamente ce pot determina apariția agranulocitozei au obligația să se conformeze întocmai prescripţiei „medicale.

  • Limfocitoza se caracterizează printr-o creștere a proporţiei de limfocite peste 25% (cât reprezintă acestea faţă de celelalte globule albe). Acest simptom hematologic este caracteristic anumitor stări de apărare a organismului, limfocitul considerându-se astăzi ca sediul de formare a anticorpilor.

În limfocitoza infecțioasă, o viroză limfatică acută caracterizată prin leucocitoză cu limfocitoză, numărul de globule albe poate să crească la 40 000-50 000 elemente pe mm, din care 50-80% sunt limfocite. Boala nu este gravă, evoluând de cele mai multe ori benign.

  • Mononucleoza infecțioasă este de asemenea o boală a sistemului limfatic, dată de un virus. Clinic se caracterizează prin: amigdalită, febră, umflarea ganglionilor și a splinei, creşterea importantă a leucocitelor, cu predominanța monocitelor. Boala nu este gravă. Fiind o boală infectioasă, poate fi prevenită prin măsurile generale de profilaxie a contagiunii, în primul rând prin evitarea contactului cu persoanele bolnave.
  • Leucemia mieloidă cronică se caracterizează prin creşterea masivă a leucocitelor (50 000 – 200 000 pe mm), predominind elementele granulocitare adulte și tinere. Pe măsură ce procesul canceros invadează întreaga măduvă, sunt prinse și celelalte serii de celule: roșie și trombocitară. Apare o anemie gravă, insoţită de hemoragii, prin scăderea numărului de trombocite. În formele avansate se constată că și alte organe hematopoietice, care în mod normal nu produc granulocite, devin sedii suplimentare de producţie a acestor elemente sanguine (splina). Tratamentul leucemiei mieloide cronice rămâne încă bazat pe chimioterapie și medicație simptomatică, având scopul să prelungească viața bolnavului.
  • Leucemia limfatică cronică este localizată pe organele limfatice. Este o leucemie mai benignă decât cea mieloidă. Boala se manifestă asemănător cu leucemia mieloidă, cu deosebirea că elementele care predomină în formula leucocitară sunt limfocitele.
  • Leucemia acută este cea mai gravă formă a leucemiilor, putând evolua mortal în 2-3 săptămâni. În circulația sangvină, globulele albe sânt înlocuite aproape în totalitate de un singur tip de celule tinere, fără funcțiile pe care le au de obicei globulele albe. Datorită chimioterapiei moderne, leucemia acută are astăzi o perioadă de evoluţie mai lungă ca în trecut, putându-se transforma în formă cronică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here