Boală datorată spasmului bronșic determinat de contracția musculaturii bronşice, edemului și hipersecreției mucoasei bronșice, astmul bronșic ne caracterizează prin greutate în expirație, cu bronșita de diverse grade, adesea cu respiraţie şuierătoare, tuse, cianoza, fenomene care cedează de la sine sau în urma intervenției terapeutice. Accesul de asta poate sa apara brusc, de obicei spre mijlocul nopții. Poate să apară și treptat, fiind precedat de o umflare a plămânilor, de o senzație de tensiune în torace, de ,, torace plin”, de congestia mucoasei nasului și de accese de tuse. O senzație de cerc de fier în jurul torecelui” și de lipsa de aer trezesc bolnavul din somn, obligându-l să stea ,,În 503“ sprijinindu-și brațele pe masă sau pe spătarul unui scaun, ca musculatura abdominală să poată fi pusă mai ușor în acțiune în sprijinul musculaturii renpiratorii a toracelui. În primul timp al accesului de contracta puternic mușchii inspiratori, ceea ce îngreuiaza inspirația; urmează o expirație prelungita si grea, însoţită de fluierături ce se aud în torace. Prelungirea expiratiei reduce la 8-12 frecventa respiratiilor pe minut. Bolnavul, panicat, este înspăimântat de ideea morții prin asfixie. În cazurile mai severe extremitățile si fața sunt cianozate, aripile nasului ,,bat” în același ritm cu respirația (care se face cu gura deschisă), iar pielea este acoperită cu o transpiratie rece și vâscoasă, Vorbirea și tusea se fac cu greutate, iar sputa mucoasa si aderentă este eliminată greu spre sfârșitul accesului, ducând la uşurarea bolnavului.
În afară de criza izolată descrisă, există si forme cu crize prelungite, cu crize repetate la intervale scurte, o adevărată stare de rău astmatic, cu dispnee continuă, pe fondul căreia survin accese paroxistice, uneori prea putin influenţate de substantele bronhodilatatoare.
Printre factorii determinanți și predispozanti menţionăm:
alergia: sensibilizarea mucoasei bronşice la antigene externe , vegetale: polen, resturi de plante, burnbac, ciuperci mici sau microscopice;
animale: peri, lină, pene, fulgi; microbi, insecte, paraziti; materii sintetice, detergenți, coloranți, medicamente: penicilină, analgetice;
profesionale: pulberi; alimentare: carne, albuș de ou, pește, crustacee, lapte).
Testele intradermice pot pune în evidenţă care este alergenul cauzal:
- infecția bronşică poate să declanseze, dar și să întrețină bronhospasmul;
- factori iritanti fizici și chimici;
- factori genetici, ereditari pot să intervină uneori;
- factori psihici: emotii, traumatisme psihice la copii, hipersensibili, agitati;
- factori meteorologici (trecerea bruscă de la aer cald la aer rece);
- efortul violent (alergare, ascensiune, sport de performanță) a fost uneori semnalat în geneza astmului bronşic.
În timpul accesului acut (până la venirea medicului, care va fi chemat imediat), vor fi date bolnavului aspirină, antispastice (papaverină), dilatatoare ale bronhiilor (eufilină, miofilina, lizadon, tablete de efedrină, asmofug, 15 – 20 de picături de tinctură de beladonă sau novodrin, asmopent, alupent, berotec în inhalaţii).
Tratamentul de fond cuprinde măsuri antialergice (vaccinări, desensibilizări, substante antialergice), tratarea infecţiei bronşice (medicul va decide ce antibiotice se impun si în ce doze). Tot medicul va fi cel care indică substantele antiinflamatoare (fenilbutazon, cortizon), antispasticele (bronhodilatatoare), fluidificantele secreției bronşice, măsurile fizice (educarea tusei, drenaj prin pozitie în infecțiile cu supurație) și chimioterapia. Între crize medicul va recomanda: inlăturarea eventualei cauze care a determinat alergia, viaţă liniştită, în aer uscat, evitarea agenţilor iritanți pentru mucoasa respiratorie, gimnastică respiratorie, hidroterapie călduţă, calmante.
De asemenea, vor fi trataţi și înlăturaţi factorii care întrețin și agravează astmul: polipi, sinuzite, amigdalite, Tocarea infectioase dentare, tulburări la menopauză), boli digestive și de nutritie (litiaze biliară sau renală, paraziti intestinali, colite, obezitate, gută etc.) Criteriile care stabilesc granitele broreșitei cronice, emfizemului pulmonar și astmului bronşic nefiind satisfăcătoare, nu se poate face o separare netă între aceste boli; aspectele clinice și anatomice ale acestor boli se întrepătrund. Şcoala engleză a propus să se folosească un termen generic pentru cuprinderea acestor trei afecţiuni. Astfel, în ultimii ani s-a încetățenit termenul de bronhopneumopatii nespecifice, cel mai adesea obstructive.
