Astmul bronșic alergic

Nu orice afecțiune care se manifestă cu accese de dispnee asociată cu respirație șuierătoare, rară (bradipnec) și forțată este de natură alergică. Sindromul de obstrucție bronșică datorat unor cauze numeroase este caracteristic bolii astmatice numai într-un anume context. Pe o constituție predispusă (componentă ereditară), în urma expunerii la factori care induc eliberare specifică și nesp de mediatori chimici, apare tabloul bronhospastic cu caracteristicile amintite. Din punct de vedere clinic astmul bronșic evoluează paroxistic sau în accese, continuu sau cu dispnee permanentă și sub forma răului astmatic, cu accose subintrante, repetate.

Factorii inductori ai tabloului astmatic sunt foarte numeroși, împărțindu-se în specifici (alergici) și nespecifici (infecțioși, emoționali, iritanți, fizici, medicamentoși, efort).

Tot în cadrul factorilor nespecifici putem menționa unele substanțe cu acțiune farmacodinamică cum sunt: histamina, acetilcolina și propranololul, care servesc și în probele do provocare bronșică.

Analizând marea varietate de factori etiologici se constată că rareori aceștia acționează izolat; adesea se întrepătrund, uneori în proporții variabile în timp la același individ.

Pe 150 de cazuri s-a remarcat prevalența în proporții relativ egale a alergiei și infecției în formele pure și totodată posibila intricare intre cele două etiologii.

Multitudinea formelor de astm a impus variate clasificări.

În unele forme de astm alergenii sunt antigenobanele da mediu. În alte forme alergenii sunt diferite tipuri de mucegaiuri ce parazitează mediile umede (sere, grădini, magazii, spatii cu aer condiționat umezit, lemne, unele alimente, blănuri de animale, finul și chiar locuința).

În sfârsit există forme de astm ca astmul aspergilar, dezvoltat la indivizi sensibilizați mixt și la alți alergeni, ca praful de casă, pene, polen, ca și la mucegaiul aspergilus.

Pe 175 de cazuri personale analiza alergenilor întâlniți arată următoarea incidență: praf de casă 97 cazuri, pene 55, mucegaiuri 16, peri de animale 4, polen 2, daphnii un caz.

Enumerarea are un caracter orientativ și nu constituie o certitudine statistică convertibilă în procente, deoarece evaluează un instantaneu în studiul pe un anumit interval de timp al unui anume lot studiat. Valorile citate sunt susceptibile de variații în funcție de numeroși parametri.

Pe statistici actuale constată creșterea incidenței unor alergeni anterior neglijabili cum sunt medicamentele, daphniile, perii de animale, în special pentru populația urbană, faptul fiind datorat uzului și mai ales abuzului de medicamente, începând cu vârsta copilăriei sau unor obiceiuri de viață, printre care creșterea peștilor în acvariu și animalelor de apartament s-a extins mult în ultimul timp.

Analizarea gradului sensibilizării atrage atenția asupra posibilității implicării mai multor alergeni cauzali concomitenți, fapt real în astmul alergic atopic. Evoluția este marcată în special de unul din alergeni numit alergen dominant.

Din graficul următor se remarcă gradul sensibilizării la diferiți alergeni și totodată faptul că la peste 50% din cazuri determină anamnestic și prin investigație mai mulți alergeni (grafic).

Din anamneză, ca și din investigații (dozarea IgE specifice) se poate deduce rolul alergenului dominant.

Elucidarea diagnosticului și etiologiei bolii nu decurge totdeauna linear.

În perioadele de acalmie clinică sau intre accese, însuși astmul bronșic nu este ușor de recunoscut și mai ales de acceptat, chiar atunci când descripția crizelor este clasică. Pentru elucidarea diagnosticului medicul are datoria să cerceteze bolnavul fie în perioada evolutivă, fie în intervalele dintre accese prin probe de provocare a reacției bronhospastice. Odată astmul recunoscut și etichetat, se verifică argumentele cu care se precizează etiologia alergică.

Astfel, se investighează aspectul sputei (eliminată adesea la sfirșitul chintei de tuse, cu dificultate) care este mucoasă, purulentă în forma alergică pură.

Sputa tipică pentru astmul alergic conține eozinofile și elemente caracteristice ea spiralele Curshman și cristalele Charcot-Leyden, vizibile la examenul microscopic și care reprezintă indicatorii etiologici.

Mai specifice, testele cutanate pozitive orientează către diagnosticul de teren alergie (confirmat eventual prin dozări de IgE totale), fără să precizeze rolul alergenului cauzal, în special pentru cazurile cu teste cutanate pozitive multiple.

Alergenul dominant, cu rol declanșator sau agravant al evoluției, se depistează fie prin probe inhalatorii de provocare al alergenului bănuit, fie în mediul bolnavului în așa-zisa probă naturală de provocare și la testarea cutanată, ca și la provocarea bronșică se notează eventuala reacție-sindrom sau reproducerea crizei după testare, ceea ce conferă acesteia o certă valoare diagnostică. Pe un lot de 256 de bolnavi cu teste cutanate pozitive am întâlnit reacția-sindrom la 41 de bolnavi, adică la 16,01% din cazuri. Proporția reacției sindrom a crescut simțitor după probele de provocare bronșică: la numai 109 probe de provocare bronșică, 41 de cazuri (37,6%) au făcut reacție sindrom, demonstrând specificitatea mai mare a probei bronșice de provocare la alergeni în comparație cu testele cutanate (grafic).

Analizându-se etiologia astmului, s-a demonstrat că debutul aparent al suferinței alergice nu are totdeauna loc în urma unui contact cu alergeni.

Adesea alți factori ca infecția bronșică, efortul ventilator, factorii meteorologici, iritanți inhalați, medicamente, factori psihici sunt cei ce ,deschid porțile alergiei, pe care o pun astfel în valoare. Cel mai important prin irelevanță și consecințe este infecția bronșică (virotică sau microbiană), a cărei prezență poate distrage atenția de la substratul alergic.

Aceiași factori semnalați ca având un rol în declanșarea (debutul) alergiei sunt și factori favorizanți sau agravanți ai crizelor de astm.

Marea gamă de factori posibili etiologici, numeroasele intricări între ei, diversitatea formelor clinice impun ca investigarea astmului bronșic să fie cât mai amplă și astfel cât mai completă, prin corelarea datelor de laborator cu elementele anamnestice și examenul fizic al bolnavului.

Nu intenționăm să prezentăm un îndreptar terapeutic în astm pentru că astmul în criză, ca și starea de rău astmatic sunt urgente medicale, în care chiar medicul trebuie să fie circumspect în ierarhizarea mijloacelor și metodelor terapeutice. Semnalăm doar că medicația bronhodilatatorie foarte eficientă din grupa betamimeticelor, ca și miofilinul și cortizonicele supradozate pot să aibă efecte nedorite, opuse celor scontate, cu riscuri mari pentru viața bolnavului. De aceea, planul terapeutic se alcătuiește sub indicația medicală, respectându-se dozele, modul și căile de administrare, fără ca bolnavul să intervină cu corective în funcție de anxietatea care il alarmează.

Orice impas de tratament se soluționează numai într-un cabinet medical (ambulatoriu sau prin spitalizare).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here