Artropatii metabolice (Guta, Condrocalcinoza articulară)

0
-Anunț-

Guta

Este o boală metabolică legată de acumularea de acid uric în umori și țesuturi (indeosebi în articulații).

Acidul uric este produsul terminal al degradării purinelor (sau bazelor purinice) care provin:

– printr-o sinteză în organism, plecată de la corpi foarte simpli (glicocol, de exemplu);

prin degradarea în organism a constituenților esențiali ai nucleilor celulelor (acizi nucleici);

– în fine, alimentația aduce în mod egal acizi nucleici, deci baze purinice.

Acidul uric format se elimină în parte în urină (uraturia normală variază între 200 și 600 mg/zi).

Organismul conține în total 1 200 mg acid uric.

Nivelul sangvin normal (uricemie) este de 50-70 mg/ sau 300 -420 umol/l); este mai crescut la bărbat decât la femeie.

La gutoși există o supraincărcare urică:

– cantitatea globală a acidului uric în organism este considerabil crescută: de 5-20 de ori valorile normale (ceea ce poate fi explicat numai prin aportul alimentar exagerat al acidului nucleic);

uricemia este crescută peste 70 mg/l;

– uraturia este variabilă, de la caz la caz.

Etiologia gutei, Guta primară este cea mai frecventă. Cercetări recente au permis precizarea mecanismului de producere: excesul sintezei bazelor purinice în organism.

Guta primitivă, boală ereditară, atinge bărbații peste 40 de ani, mai rar femeile, totdeauna după menopauză. Alimentatia abundentă, foarte bogată în carne sau grăsimi, alcoolismul, favorizează sau agravează guta.

Guta secundară, mai rară, are ca mecanisme de producere:

– degradarea excesivă a celulelor în cursul unor boli ale singelui (leucemii) sau în cursul tratamentelor anticanceroase (substantele citostatice distrugind celulele canceroase, eliberează acizii nucleici pe care-i conțin);

– diminuarea eliminării urinare a acidului uric, prin boli renale (insu ficiență renală cronică) sau sub influența unor medicamente (diuretice).

Citește și:   Demineralizarea osoasă

Semnele clinice ale crizei de gută pot să apară fără vreo cauză aparentă, dar de obicei sunt declanșate de erori de alimentatie sau surmenaj psihic, traumatism, intervenție chirurgicală, unele tratamente (diuretice).

Semne premergătoare (sau prodromale) preced uneori cu câteva ore accesul de gută acută: jenă dureroasă vagă articulară la palpare, senzatii de greutate Intr-un membru inferior, nervozitate, insomnie, tulburări digestive.

Criza de gută propriu-zisă are sediul tipic la degetul mare al piciorulur (haluce) și anume la articulația metatarsofalangiană, unde apare o artrită.

Durerea are debut foarte brutal, de obicei apare nocturn, crește rapid în intensitate, pentru a deveni atroce la câteva ore de la inceputul ei.

Local există semne inflamatorii foarte nete, degetul mare este tumefiat, roșu, lucios, cald. Temperatura, mai mult sau mai puțin crescută insoteste intreg contextul clinic.

În absența tratamentului, criza dureroasă persistă câteva zile (5 -10) cu recrudescență nocturnă, dar semnele inflamatorii locale dispar, de asemenea durerea. Funcția articulației nu este alterată.

Sub influența colchicinei, medicament cvasispecific al gutei acute, semnele dispar mai rapid (în câteva ore), veritabil test diagnostic.

În cazurile mai rare, prima criză atinge alte articulații în afara degetului mare al piciorului (genunchi, gleznă, mină etc.), sau mai multe articulații simultan; durata accesului acut poate fi mai lungă, câteva săptămini în guta zisă „subintrantă“. În afara articulațiilor guta mai poate interesa tendoanele, în special tendonul lui Achille.

Biologic: creșterea uricemiei este practic constantă, superioară cifrei de 70 mg/l la bărbat și 60 mg/l la femei.

Dacă diagnosticul rămine incert, funcția articulației permite să se pună în evidență cristalele de acid uric în lichidul sinovial.

Evoluție: în unele cazuri accesul gutos survine la o singură articulație, În alte cazuri guta se cronicizează și apar complicații. Astfel, tofii sunt consecintele depozitării acidului uric în țesuturi. Apar după 5-10 ani de la debutul bolii, sunt tumefacții albicioase, dure, de volum variabil, vizibile, palpa bile la marginea liberă a pavilionului urechii, pe fața posterioară a cotului, pe partea anterioară a cotului, pe fața dorsală a miinilor; uneori se pot ulcera lăsînd să se scurgă o materie albicioasă, formată din cristale de acid uric.

Citește și:   Artropatii inflamatorii acute

Artropatia gutoasă este dată de depunerile de acid uric în interiorul articulațiilor și în vecinătatea lor imediată. Artropatiile uratice se cons tituie destul de tardiv, ca și tofii. În regiunile în care articulațiile atinse sînt deformate, tumefiate și dureroase radiografiile arată lacune, eroziuni destul de caracteristice localizate mai ales la epifize. Sediul artropatiilor uratice este același ca cel al accesului gutos acut (picior, genunchi etc.).

Complicații renale. Litiaza renală constituită de cristale de urat, se manifestă prin crize de colică nefretică și necesită o urografie pentru a fi pusă în evidență.

Nefropatia interstițială se manifestă printr-o proteinurie (albuminurie), care poate fi izolată, dar care poate insoți o insuficiență renală cu sau fără hipertensiune arterială.

Menționăm că există frecvent aciditate urinară la gutoși (măsurată prin pH urinar), care favorizează formarea cristalelor de urat în căile urinare, de unde aparitia litiazei.

Tratamentul gutei. Scopul tratamentului antigutos este de a vindeca rapid accesul, de a preveni reapariția acestuia și de a contracara consecintele hiperuricemiei (artropatia, toful, complicațiile renale).

Tratamentul crizei gutei. Colchicina administrată peroral sub formă de comprimate de 1 mg, dată în prize fractionate (fiecare comprimat la 3-4 ore), 3-4 mg în prima zi, apoi descrescind cele 5 zile următoare. Această medicație eficace poate însă antrena tulburări digestive și mai ales diaree, care poate fi atenuată prin diminuarea dozelor.

Antiinflamatoarele nesteroidiene, medicamente nespecifice în caz de intoleranță digestivă la colchicină, pot fi utilizate.

Corticosteroizii pot fi evitati în tratamentul gutei (oprirea lor poate avea drept consecință o recrudescentă a crizelor.)

Tratamentul de fond permite prevenirea reaparitiei accesului gutos acut sau a complicațiilor. Regimul alimentar cuprinde:

Citește și:   Totul despre artrită

– restrictie calorică globală în caz de obezitate;

– o restricție a alimentelor generatoare de hiperuricemie; interdictie pentru carne, măruntaie de carne, grăsimi, sardele, crustacee, icre, ciuperci, legume seci. Suprimarea alcoolului este obligatorie.

Trebuie asigurată o diureză abundentă prin ingerarea a 1-2 litri pe zi de apă minerală și alcalină pentru creșterea pH urinar (Caciulata).

Medicamente: colchicina administrată continuu 1 mg/zi, previne crizele acute, dar nu impiedică depunerile de urati în organism și nu previne complicatiile.

Uricosuricele (benziodaronă sau amplivix) scad uricemia, crescind eliminarea urinară de acid uric, dar acești produși, foarte eficaci, riscă să provoace crizele de colică nefretică, astfel incit trebuie evitate în caz de nefropatii. Tratamentul trebuie completat cu cura de diureză.

Inhibitorii sintezei de acid uric (alopurinol sau zyloric) diminuă forma rea de acid uric în organism, neavind inconvenientele uricosuricelor.

Oricare ar fi tratamentul de fond, bolnavii sunt obligați să țină regimul alimentar, să nu intrerupă medicamentele fără aviz medical și să ducă în general o viață cumpătată și ordonată.

Condrocalcinoza articulară

Printre alte reumatisme metabolice, condrocalcinoza articulară sau pseudoguta calcară, dă un tablou clinic vecin celui de gută; este determinată de precipitarea microcristalelor de pirofosfat de calciu în articulații (pe radio grafii se pune în evidență o caleificare a cartilajelor articulare sub forma unei liziere fine).

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.