În mod normal inima are o activitate ritmică, continuă și regulată de 70 bătăi pe minut în repaus. Din motive diverse, ritmul cardiac se poate accelera (tahicardie) sau poate deveni mai rar (bradicardie); alteori devine neregulat în diverse aritmii; bolnavul își simte bătăile inimii sub forma așa-ziselor palpitații, iar când au o frecvență mare, aritmiile paroxistice se însotesc de o senzație de rău, mergând uneori până la pierderea cunoștinței.
Cel mai des, bolnavii își simt mai puternic bătăile inimii după prânzuri copioase, în cazuri de surmenaj, anxietate, tahicardia se însoţeşte uneori de miei întreruperi „rateuri ale inimii“, care devin mai perceptibile în poziția culcată, de o stare de teamă, transpirații. De cele mai multe ori aceste tulburări nu prezintă nici un pericol pentru bolnav, fiind expresia unor stimulări ale centrilor nervoși din creier și ale centrilor cardioacceleratori (stimularea sistemului neurovegetativ simpatie). Stările de hiperemotivitate, abuzul de cafea, sau ceai, fumatul, prânzurile abundente, aerocolia sunt cauzele frecvent întâlnite. Mai rar, accesele survin brusc (tahicardia paroxistică, fibrilația atrială paroxistică) sau se instalează progresiv (fibriloflutter, fibrilația atrială cronică). Asemenea cazuri traduc tulburări de irigație parțială a țesutului specific din miocard, expresie a unei cardiopatii ischemice. Foarte rar, ritmul cardiac poate scădea sub 40-50 de bătăi pe minut, cu pierderea cunoștinței când ajunge la 20-30 de bătăi pe minut.
Incontestabil, precizarea diagnosticului și a tratamentului revine medicului; totuşi, o bună analiză a aritmiei paroxistice permite un diagnostic retrospectiv în cazul când la examenul medical nu se constată nici o anomalie de ritm. În cazul aritmiilor paroxistice care de regulă sânt trecătoare, este foarte util ca bolnavul sau cineva din apropierea sa să poată să aprecieze frecvenţa și în ce măsură ritmul este sau nu regulat. De asemenea, se recomandă cit mai mult cu putință stăpânirea nervozității, deoarece o emotivitate crescută întreține aritmia, iar o anxietate mai mare oferă o imagine falsă de aparentă gravitate. De obicei, medicațiile antiaritmice influenţează favorabil evoluția aritmiilor; totuși, nu trebuie neglijată fibrilația atrială care sub digitală are o evoluție bună, pentru că în cazul ignorării se poate ajunge la insuficienţă cardiacă.
