Ce este o anomalie dento-maxilară?
Anomalie înseamnă abatere de la normal; anomalie dento-maxilară înseamnă o deviație de la dezvoltarea, poziționarea și înclinarea normală a maxilarelor, alveolelor sau dinților, raportată la baza craniului, platforma care unește și desparte craniul neural de cel visceral.
Cele 6 elemente ale aparatului dento-maxilar (2 maxilare, 2 procese alveolare și 2 arcade dentare) au un program genetic de dezvoltare propriu. Orice tulburare în reglarea dezvoltării acestor elemente dereglează dezvoltarea proporțională a acestora. La această dereglare participă programul genetic, metabolismul celulelor și sistemul neuroendocrin, care reacționează la factorii nocivi din mediul exterior (climă, concentrația O₂ în atmosferă, prezența în exces a razelor ultraviolete, infraroșii) și a diverselor produse poluante derivate în mare parte din deșeurile ființelor viețuitoare și ale fabricilor. De asemenea, factorii disfuncționali, cum ar fi obiceiurile vicioase, respirația bucală, masticația leneșă, deglutiția anormală, ticurile faciale etc., favorizează dezvoltarea neproporțională a celor 6 elemente dento-alveolo-maxilare, determinînd anomalii de poziție, de inclinare sau de rotație. Factorii locali nocivi, cum ar fi cariile netratate, urmate de distrucții dentare sau pierderi precoce ale dinților, determină și ei înclinări sau deplasări anormale ale dinților, care duc în final la anomalii dento-maxilare.
Simptomele și semnele unei anomalii dento-maxilare
Cum este surprinsă o anomalie dento-maxilară? De obicei copilul cu anomalie este dus de părinți la specialistul ortodont pentru că micuțul pacient are dinții ieșiți înafară (motivație estetică, fizionomică) sau are dinții înghesuiți și nu se pot curăți prin periaj (motivație estetică) sau ,,mușcă” anormal, dinții inferiori ,călcând” înaintea dinților superiori și nu poate mesteca bine (motivație funcțională). Există copii care nu pronunță bine cuvintele și con sultă foniatrul; acesta în îndrumă adesea la ortodont, deoarece există unele forme clinice care dau tulburări de vorbire; în cazuri mai mari copiii cu anomalii dento-maxilare sunt ,,malformati”, cu fata asimetrică, cu maxilarul inferior (mandibula) foarte mult retras, cu profil de „pasăre” sau dimpotrivă cu mandibulă extrem de dezvoltată (se spune că li plouă” în gură); în aceste forme clinice grave, motivul consultării medicului este estetic, funcțional și ocluzal. Consultat de ortodont, pacientul copil, tânăr sau adult este examinat clinic pentru analiza conturului sau profilului feții, pentru a vedea ,,mușcătura” (ocluzia) și modul în care aparatul dento-maxilar iși indeplinește cele 3 funcții biologice (respirația, masticația, deglutiția) și cele două funcții psiho-sociale (vorbirea și expresivitatea feții).
Ortodontul se interesează, de asemenea, în anamneză dacă părinții sau rude mai îndepărtate au avut anomalii asemănătoare, dacă nașterea a fost normală (eutocică), dacă s-a alimentat la sin sau cu biberonul, dacă doarme cu capul pe multe perne sau fără pernă, sau cu mina sub obraz, dacă respiră pe gură când stă la masă sau umblă sau când doarme; dacă înghite cu limba așezată între dinții din față (frontali) și o mulțime de alte obiceiuri vicioase, care dacă sunt asociate dau anomalii dento-maxilare numite ereditare (transmise de la părinți) sau disfuncționale.
Ortodontul ia apoi amprentele arcadelor dento-alveolare pentru a studia modelele în gips; aici analizează poziția, deplasarea, înclinarea, rotația dinților și tulburările de ocluzie, care pentru medici constituie un reper de diagnostic și de tratament.
În formele mai grave, unde apare motivația estetică a bolnavului, se fac în continuare investigații antropologice (măsurători ale fetei), fotografice (fotografii ale feței și arcadelor dentare) și radiografii dentare și craniene, pentru a vedea poziția maxilarului pe baza craniului, poziția alveolelor pe baza maxilarelor și poziția dinților în alveolă.
Diagnosticul și planul de tratament
Pe baza acestor analize clinice și complementare (acolo unde sunt indicate), se stabilește un diagnostic și un plan de tratament. Diagnosticul aparține specialistului, care stabilește tulburarea de dezvoltare a 1-6 din cele 6 elemente ale aparatului dento-maxilar care strică armonia facială și dento-alveolo-maxilară.
Planul de tratament cuprinde etape medicale generale, în care intervine pediatrul (rahitism) sau endocrinologul (nanism hipofizar, mixedem, pubertate precoce etc.) sau neuropsihiatrul (bruxism, ticuri faciale, pareze sau paralizii faciale, miopatii etc.).
Când anomalia dento-maxilară a fost depistată precoce, se poate stabili și un tratament precoce, foarte valoros, reușind în puțin timp, cu mijloace simple, cu participarea directă a pacientului la propria lui vindecare. Aceasta este terapia ortodontică preventivă sau interceptivă, pentru că se pune intre cauza disfuncțională și dezvoltarea planificată genetic normală a elementelor aparatului dento-maxilar.
Când anomalia dento-maxilară este evidentă clinic prin tulburări estetice și funcționale sau ocluzale, se va face un plan de tratament ortodontic, ortodontic-chirurgical sau ortodontic-protetic, în funcție de forma clinică a anomaliei, de stadiul ei evolutiv și de vârsta pacientului, ceea ce constituie tratamentul curativ ortodontic, chirurgical sau protetic.
Există cazuri grave, în care deformările feței sau ale arcadelor alveole dentare predomină, cazuri în care tratamentele ortodontice au eșuat fie din cauza pacientului care n-a purtat aparatele ortodontice, fie din cauza efectuării unui tratament ineficace; în aceste cazuri sunt necesare intervenții chirurgicale restauratoare, plastice la față sau la maxilare, proteze speciale, conformatoare, care obligă bolnavii să stea în spital timp de 3-4 săptămâni de 4-5 ori pe an, timp de 4-6 ani. Aceasta este terapia recuperatoare sau de reabilitare dento-alveolară si ocluzală.
Obligațiile pacientului și medicului ortodont
Tratamentul ortodontic, oricare ar fi el, preventiv, curativ sau recupera tiv nu se poate face decât cu o colaborare strânsă și perfectă între medic și bol nav; oricât de bun ar fi planul de tratament al medicului ortodont, vindecarea anomaliei nu se poate face decât dacă bolnavul îndeplinește indicațiile pre scrise. Prima obligație a acestuia este să învețe să se spele corect pe dinți, de minimum trei ori pe zi, deoarece aplicarea unui tratament ortodontic, mai ales fix, poate mări virulența microbilor din cavitatea bucală și poate determina carii dentare, periodontite sau stomatite. Controlul riguros al igienei buco-dentare și un test bun pentru ortodont, care arată dacă bolnavul este disciplinat, educabil și dacă va purta aparatul ortodontic la vindecarea completă. Majoritatea clinicilor de ortodonție din alte țări nu iau în tratament decât copiii cu o perfectă igienă buco-dentară, considerând că cei care nu o respectă, nu vor respecta nici îndrumările ortodontice și în consecință nu se vor vindeca. Această metodă ar trebui introdusă și în țara noastră, deoarece 50% din copiii care se prezintă la ortodont nu poartă aparatele, le pierd sau le distrug; sute de mii de lei ar putea fi astfel economisiți de statul nostru, eliminând din tratament copiii needucabili, nedisciplinați și necontrolați de părinți.
În a doua etapă se explică părinților și copiilor cu anomalii dento-maxilare, ce înseamnă această anomalie, unde poate să ducă și cum s-ar putea vin deca dacă… va purta aparatul, în va îngriji, în va păstra în cutiuță specială ca să nu se spargă sau să se infesteze și dacă se va dezobișnui să mai sugă degetul sau să mestece grăbit la masă numai alimente moi etc. etc.
Aceasta faza de conștientizare a copilului bolnav, foarte importantă în vindecarea unei anomalii dentomaxilare.
În etapa a III-a, etapa de tratament propriu-zis, examinarea bolnavului periodic, la intervalul stabilit de medic, este tot atât de importantă; întîrzierea cu câteva zile la activarea” aparatului poate readuce bolnavul la faza inițială de tratament, deoarece considerarea poziționării corecte a unui dinte se face în minimum 6 luni, în condițiile în care obiceiurile vicioase au fost excluse din obișnuința copilului. Întirzierea de la control poate agrava anomalia, deplasind prea mult dintele în malpoziție. Mai mult de 50% din copiii care vin la policlinică nu se mai prezintă la control după aplicarea aparatului și se duc la un alt ortodont, care le face alt aparat, tot gratuit. Pentru evitarea colecționării de aparate ortodontice, este bine să nu fie primit nici un copil din alt sector la tratament, decât cu recoman darea medicului ortodont curant, în cazul că acesta nu poate să rezolve cazul. Ortodontul este obligat să urmărească tratamentul unui copil până la obținerea unei ocluzii funcționale perfecte. Vor fi repetate toate examenele clinice și complementare făcute la începutul tratamentului, controlindu-se astfel eficacitatea tratamentului ortodontic, pe o perioadă de 4-5 ani sau chiar peste 10 ani.
Prin educație, prin îngrijirea atentă a anomaliilor dento-maxilare de către ortodont, în colaborare directă cu copiii bolnavi și părinții lor, se va obține desigur la ajungerea din urmă de mari progrese în sănătatea dentară, sănă tate ce dă vigoare, frumusețe și putere de muncă.
Câteva exemplificări
Există câteva anomalii dento-maxilare ereditare genetice, înnăscute ca proalveolopoziția superioară, când dinții frontali superiori depășesc de mult pe cei inferiori; mestecatul se face greu, iar vorbirea este defectuoasă, făcând uneori de neinteles cuvintele ce au în conținutul lor fonemele 1, m, n, p, r. O anomalie asemănătoare poate fi dată de sugerea policelui.
Ambele anomalii beneficiază de tratament ortodontic, dacă inocluzia este de 7-8 mm sau de tratament chirurgical ortodontic dacă ocluzia depășește 8 mm.
Prognația mandibulară este o altă anomalie genetică, înnăscută, caracterizată prin depășirea dinților superiori de către cei inferiori. Bărbia proemină, iar buza inferioară depășește și ea buza superioară, ceea ce face pe mulți să spună că bolnavului ii plouă în gură”. Și aici putem întilni prognații mandibulare funcționale dobândite, prin ticul de propulsie a mandibulei, la copiii ce fac practică la tâmplărie sau strungărie (la mișcarea brațelor înainte se face și propulsia mandibulei); în masticația leneșă nu sunt folosiți dinții temporari. La acești copii mandibula este dusă înainte la fiecare închidere a gurii din cauza caninilor de lapte neuzați.
Șlefuirea caninilor și purtarea unui aparat simplu câteva săptămâni normalizează raporturile dintre dinți. Dacă nu se tratează, prognația mandibulară funcțională devine o prognație mandibulară anatomică, ce nu poate fi tratată decât chirurgical.
Retroalveolopoziția inferioară este o anomalie ereditară, înnăscută. Întreaga arcadă alveolară inferioară este așezată mai înapoi pe baza mandibulei. Numai tratamentul chirurgical-ortodontic-protetic poate rezolva anomalia.
Ocluzia adâncă acoperită (Deckbiss) este o anomalie ereditară înnăscută, caracterizată prin acoperirea completă sau aproape completă a dinților frontali inferiori, de către cei superiori; la acești bolnavi etajul inferior al feței (bucal) este mai mic, bărbia intră în ,,buze” de care este despărțită printr-un șanț labiomentonier foarte adânc. Tratamentul ortodontic precoce, încă de la 8 ani, o dată cu apariția incisivilor permanenți, poate ameliora anomalia; după 13 ani această anomalie se redresează foarte greu, după tratamente ortodontice îndelungate.
Asemănătoare poate fi ocluzia adâncă în acoperiș, când dinții superiori sunt mult înclinați și acoperă pe cei inferiori. Este o anomalie dobândită, determinată de sugerea policelui. Se rezolvă mult mai ușor prin suprimarea obiceiului vicios și prin purtarea unui aparat ortodontic timp de 2-3 ani.
Pierderea precoce a molarilor sau premolarilor la copii, tineri sau adulți determină așa-zisa ocluzie adîncă prăbușită, manifestată prin acoperirea dinților inferiori de către cei superiori. Aici tratamentul protetic rezolvă malocluzia.
Ocluzia deschisă este o anomalie dento-maxilară întâlnită la copiii rahitici care își sug degetul sau interpun limba în timpul deglutiției. Cea mai frecventă anomalie este înghesuirea dentară (incongruența dento-alveolară), observată la copiii cu părinți care au maxilare mari și dinți mari (tata) și maxilare mici, dinți mici (mama). Adesea însă, înghesuirile dentare se datoresc pierderii precoce a dinților temporari sau permanenți, când vecinii migrează și reduc spațiul necesar implantării armonioase a dinților care erup mai târziu.
Anomaliile dento-maxilare ereditare se pot trata ortodontic sau chirurgical prin armonizarea dezvoltării elementelor aparatului dento-maxilar.
Anomaliile dento-maxilare dobîndite, disfuncționale, pot fi prevenite prin îndepărtarea la timp a obiceiurilor vicioase, prin reeducarea funcțională a respirației, masticației, deglutiției sau fonației și prin aplicarea eventual a unor aparate ortodontice simple, care favorizează dezvoltarea normală a elementelor aparatului dento-maxilar sau dezobișnuiește copilul de obiceiurile sale nocive.
Suptul degetului, mai ales după vârsta de 3 ani, respirația pe gură și deglutiția infantilă, rămân cele mai nocive obiceiuri vicioase, care vor fi neapărat îndepărtate cu răbdare și perseverență la indicațiile ortodontului. Prevenirea pierderii precoce a dinților de lapte, constituie a doua metodă importantă în prevenirea anomaliilor dento-maxilare dobândite; se realizează printr-o igienă bucodentară corectă, prin fluorizarea generală și locală continuă, de la naștere până la 16 ani, alimentația rațională bogată în fructe și legume proaspete, lapte și produse lactate, glucidele și făinoasele fiind reduse la 10% din rația calorică.
Controlul stomatologic – cel puțin de două ori pe an – este obligatoriu pentru a menține și apăra sănătatea dentară și pentru a preveni caria den tară, periodontita și anomaliile dento-maxilare.
