Aparatul locomotor este un ansamblu funcțional conținând oase unite intre ele prin articulații și puse în mișcare de mușchi.
Mușchii se contractă grație nervilor care ii inervează, iar coordonarea funcției locomotorii este făcută de întreg sistemul nervos central.
Oasele sunt piese dure, rezistente care se articulează între ele pentru a constitui scheletul aparatului osos, pe care se inseră mușchii, tendoanele și tegumentul.
În schelet deosebim:
– coloana vertebrală sau rahisul, formată prin superpoziția vertebrelor.
– Sternul și coastele articulate cu vertebrele corespondente, constituind toracele sau cușca toracică.
– Capul, articulat pe continuitatea superioară a coloanei vertebrale.
– Membrele superioare prinse de torace prin claviculă și omoplat constituie centura scapulară.
– Membrele inferioare prinse de partea inferioară a rahisului (sacru) prin centura pelviană, formată prin unirea sacrului și a celor două oase iliace. Aceste oase delimitează bazinul.
În funcție de forma oaselor, există:
– oase plate în care lungimea și lărgimea predomină asupra grosimii: scapula sau omoplatul;
– oase scurte, unde cele 3 dimensiuni sunt aproximativ egale (oasele carpului);
– oase lungi, în care lungimea predomină asupra celorlalte dimensiuni (humerus, femur).
Un os lung este constituit din 3 părți:
– diafiza, formată din țesut osos a cărui cavitate centrală este înlocuită de măduva care formează celulele sangvine. La copilul mic osul conține măduva care formează celule sangvine, ,,măduva roșie“ sau „țesutul hematopoetic”. După vârsta de 6 ani, are loc o transformare progresivă a măduvei roșii în ,,măduvă galbenă, grăsoasă”, care nu mai formează celule sangvine. La adult sinteza celulelor sangvine este limitată la câteva oase (stern, vertebre, coaste etc.);
– epifizele, situate la cele două extremități ale diafizei sunt două excrescențe osoase, acoperite de cartilagii;
– metafizele, situate intre diafiză și epifiză. Oasele sunt vascularizate de artere (artere nutritive metafizare, epifizare). Numeroase mici orificii situate la suprafața osului dau acces canalelor nutritive.
Periostul este o membrană fibroelastică, care acoperă toate oasele, cu excepția suprafețelor articulare.
Articulațiile sunt organele ce unesc două sau mai multe piese osoase.
Tipurile de articulații sunt:
– sinartrozele care nu au nici o mobilitate (articulația oaselor craniului);
– amfiartrozele cu o mobilitate restrânsă (articulația dintre corpii vertebrelor);
– diartrozele, majoritatea articulațiilor membrelor au o mare mobilitate și conțin un lichid numit lichid sinovial. Diartrozele sunt constituite din extremități osoase acoperite cu un cartilaj articular neted și lucios. Meniscurile (sau bureleții) ameliorează eventual adaptarea celor două piese osoase, atunci când acestea nu sunt satisfăcătoare.
Capsula articulară, întărită prin ligamente puternice, menține în con tact cele două oase.
Membrana sinovială acoperă interiorul capului, delimitând o cavitate umplută cu lichid.
Mușchii și tendoanele care se inserează în vecinătatea articulației rămân separate prin burse seroase, niște membrane care limitează o cavitate închisă; rolul lor este de a facilita alunecarea mușchilor și tendoanelor.
Mușchii sunt organe a căror proprietate principală este de a se contracta.
Se împart în două grupe: mușchii roșii sau striați, singurii capabili să se contracte voluntar și mușchii netezi sau albi, mușchi involuntari. Mușchii striați acoperă scheletul corpului și împreună cu acesta alcătuiesc aparatul locomotor. Ei se compun din două părți – una groasă – segmentul contractil sau corpul; alta mai subțire, foarte rezistentă se numește tendon și formează extremitatea mușchiului.
Aponevrozele sunt teci care acoperă mușchii și fi separă pe unii de alții,
Prin contracția mușchilor se execută una sau mai multe mișcări.
Mușchiul este compus dintr-o multitudine de fibre, fiecare din acestea primind o ramură de nerv motor în porțiunea care se numește placa motorie.
Diferitele elemente ale aparatului locomotor sunt în majoritate pare și simetrice în raport cu axul median al corpului.
Nervii sunt cordoane albe care leagă diferite regiuni ale organismului cu axul nervos central (masa nervoasă conținută în cutia craniană și canalul rahidian). Nervii în relație cu măduva sunt nervi rahidieni, nervii care sunt în continuitate cu creierul sunt nervi cranieni. Mușchii aparatului locomotor sunt comandați în cea mai mare parte de nervii rahidieni.
