Oprirea ciclului menstrual în perioada vieții reproductive a femeii se numește amenoree. Singura condiție fiziologică în care apare este sarcina.
În rest, amenoreea este un sindrom patologic a cărui cauză este localizată în centrul neuroendocrin numit hipotalamus. Urmează cauzele hipofizare (de regulă adenomul hipofizar), cauzele uterine (sinechiile uterine) și cauzele ovariene (leziuni tuberculoase sau de altă natură). Datorită faptului că sindroamele hipotalamo-hipofizare sunt o cauză mai frecventă a amenoreei decât bolile localizate în zona aparatului genital, la orice femeie cu amenoree este necesar examenul ginecologic și un test de sarcină pe lingă o explorare minimă a cavității craniene, prin radiografii.
Medicul are datoria să stabilească etiologia amenoreei secundare, deoarece tratamentul se face diferențiat. Astfel, o amenoree cu galactoree, datorată secreției excesive a prolactinei hipofizare se tratează cu bromcriptină, atât în formele tumorale, cit și în cele disfuncționale (bineînțeles, doza necesară și durata tratamentului diferă). O amenoree hipotalamică de stres se poate corecta spontan prin înlăturarea factorilor conflictuali și medicamente care stimulează hipotalamusul, cum este clonifen citratul. O amenoree hipotalamică veche, rezistentă la clonifen și însoțită de infertilitate prin lipsa ovulației, se corectează prin administrarea de gonadoliberină (LRH).
O amenoree care însoțește o tumoare hipofizară neprolactinică indică necesitatea unui tratament radical antitumoral (chirurgical și radioterapic) adresat hipofizei. Ulterior, administrarea de hormoni gonadotropi hipofizari poate restabili ciclul menstrual și capacitatea fertilă a femeii. În sfârșit, o amenoree care apare după distrugerea ovulaților nu beneficiază de niciunul din tratamentele amintite, dar se corectează prin tratament ciclic cu estrogeni si progesteron, care pot fi injectați sau administrați pe gură. În acest ultim caz se urmărește numai restabilirea ciclului menstrual, dar nu și refacerea capacități fertile.
