Aşa după cum sa arătat, chiar muncind în condițiile cele mai favorabile, dacă munca se prelungeşte prea mult fără întrerupere, după un timp oarecare survine oboseala. De aceea, productivitatea muncii fizice și intelectuale poate fi ridicată numai cu condiția să se facă la timp pauze în muncă.
Uneori fiind absorbiți de muncă nu simțim oboseala și continuăm să lucrăm fără întrerupere. Aceasta atrage după sine pericolul surmenajului, care cere o odihnă foarte îndelungată. In cele din urmă o asemenea muncă se repercutează nefavorabil, nu numai asupra sănătății noastre, ci dă rezultate proaste.
Inactivitatea totală este departe de a fi totdeauna cea mai bună formă de odihnă. Asupra omului sănătos, așanumita odihnă activă nu acționează de obicei mai prost și în multe cazuri acționează chiar mai bine decît inactivitatea totală.
