Alimentația naturală a sugarului

Alimentația naturală

Folosirea exclusivă, în primele luni de viață, a laptelui uman este ceea ce se numește alimentație naturală. Laptele mamei este alimentul ideal pentru sugar în primele 4 (6) luni de viață.

Laptele de mamă este cel mai bun aliment al sugarului de vârstă fragedă, permițând o adaptare deplină la viața extrauterină. În viața intrauterină, copilul este hrănit prin sângele mamei. După naștere, copilul se hrănește în mod independent, în care scop încep să fie secretați fermenții digestivi din stomac și intestin, dar puterea lor este încă slabă. Numai cu încetul, în cursul lunilor următoare, sucul gastric și secrețiile intestinale încep să fie suficiente și digestia se poate desfășura în mod normal și cu alte alimente decât laptele mamei. Laptele matern este alimentul cel mai bine suportat de sugar, este propriu speciei umane, se digeră ușor, este lipsit de microbi, conține vitaminele necesare, anticorpi (substanțe cu acțiune antimicrobiană) și fermenți care ajută digestia. În cazuri speciale nou-născutul poate fi hrănit cu lapte de vacă, dar acest aliment are multe inconveniente: este un lapte cu o compoziție ne- potrivită pentru sugar, fiind destinat altei specii animale; se infectează lesne cu microbi care se înmulțesc foarte repede, în special vara, dacă nu este păstrat în condiții corespunzătoare; prin fierbere pierde fermenții și vitaminele. Astfel de copii vor primi de aceea un produs dietetic recomandat de medic: lapte praf integral sau unul din produsele menționate mai departe.

Femeia care alăptează se reface mai ușor după naștere decât cea care nu alăptează, se leagă mai mult de copil, este mai calmă și are sentimentul datoriei împlinite. Dar mai important este faptul că sugarul hrănit la sin se dezvoltă mult mai bine. Un copil hrănit la sin nu suferă de infecții intestinale de origine alimentară.

În primele 5-6 zile după naștere, mama secretă un lapte care are ceva din serul sangvin pe care îl primea fătul în uter și care se numește colostru, iar popular horastră sau colastră. Are culoare galbenă, este translucid. Bogat în proteine (mai ales lactalbumine), săruri minerale și substanțe imunizante, este relativ sărac în lactoză, grăsimi. Asigură echilibrarea organismului și datorită conținutului de săruri minerale, exercită o acțiune laxativă, necesară în primele 24 de ore după naștere. Colostrul este cel mai potrivit aliment pentru primele zile de viață. Secreția de colostru durează circa 5 zile; face loc (alte 5 zile) laptelui de tranziție.

Compoziția laptelui de femeie variază în legătură cu perioada lactației si cu ora din zi. Compoziția variază chiar în cursul aceluiași supt: prima parte este mai săracă în grăsimi decât laptele de la sfârșitul suptului. Cantitatea de lapte secretat în 24 de ore depinde și de vigoarea cu care suge copilul. Faptul că laptele mamei este cel mai bun aliment pentru sugar este demonstrat în mod riguros și de faptul că sugarii hrăniți la sin se dezvoltă normal, au pielea roz-catifelată, cu un strat celulo-adipos tare, nu au tulburări gastrointestinale și se îmbolnăvesc mult mai rar decât cei hrăniți artificial. O mamă care și-a dorit copilul și-l iubește trebuie s-o dovedească, hrănindu-l la sin!

Curând după naștere, unele mame nu au destul lapte. Ele nu trebuie să-și piardă răbdarea, ci să-și pună copilul la fiecare 3 ore la sin, deoarece suptul este stimulentul cel mai bun pentru secreția lactată. Secreția lactată nu este abundentă la început; unele mame au puțin lapte în primele 2-3 săptămâni, pentru ca apoi cantitatea să crească corespunzător, iar alte mame au o cantitate mare de la început (furia laptelui) și sinii sunt dureroși. Dacă mama observă că copilul nu a supt cantitatea necesară, udă mai rar cârpele, este agitat, nu doarme, plânge (uneori este mai somnolent), nu crește în greutate, se va adresa medicului.

Copilul se naște cu deprinderea de a suge. Din primele clipe de viață se remarcă mișcările de supt ale copilului. De aceea este bine ca sugarul să primească laptele matern direct de la sin. Dacă ii vom da laptele mamei cu lin gurița sau cana, mama va pierde mai curând laptele și apar pericolele contaminării laptelui cu microbi.

Primul supt va fi la 6-12 (24) de ore de la naștere (în funcție de starea copilului și a mamei). În primele ore se dau la fiecare 2-3 ore câte 2-3 lin gurițe de apă fiartă și răcită, zaharată 5%. Prima punere la sin trebuie făcută cu răbdare, deoarece copilul are o ușoară toropeală după naștere și oricum este… la primul supt.

Înainte de a pune copilul la piept, mama va trebui să-și facă toaleta sinului și a mâinilor: se va spăla pe mâini cu apă și săpun, după care va șterge sfârcul și pielea din jurul mamelonului cu apă fiartă și răcită. Nu se va folosi soluția de acid boric, care este toxică pentru copil și de altfel, și ineficace.

Toaleta mâinilor și sinului trebuie făcută cu regularitate la fiecare masă. Când mama se poate ridica din pat va alăpta copilul șezând comod pe un scaun, bine rezemată de speteaza acestuia și sprijinindu-și ambele picioare pe un scăunel mic, sau numai piciorul drept atunci când alăptează din sinul drept, sau stângul, când alăptează din cel sting. Dacă mama stă incomod, obosește curând și uneori ia copilul prea repede de la piept. După ce schimbă rufăria copilului, își spală mâinile și sinul, culcă copilul pe genunchi și îl susține cu mina de-a lungul spatelui, capul copilului fiind așezat în plica cotului mamei; apoi ia sinul intre degetele mijlociu și arătător, mulge câteva picături de lapte și introduce mamelonul în gura copilului apăsând ușor sinul și supraveghind ca sugarul să poată respira în timpul suptului.

Durata și orarul supturilor. Primele supturi nu vor depăși 5-10 minute, deoarece cantitatea de colostru este mică, mameloanele trebuie protejate de fisuri și copilul nu are putere să sugă. După câteva zile copilul se obișnuiește să sugă și trage laptele cu putere; se instalează și secreția lactată a mamei, de aceea, durata suptului poate fi prelungită până la 15 -20 de minute. Accentuăm că durata suptului nu va fi niciodată prelungită peste 15 -20 de minute. La sfârșit, sugarul va fi ridicat vertical și sprijinit de pieptul mamei, provocându-i-se eructația (eliminarea aerului înghițit în timpul suptului), prin mici lovituri cu palma pe spate, intre omoplați. La început și în maternitate nou-născuții normali sunt puși de obicei la sin la fiecare 3 ore: 6, 9, 12, 15, 18 și 21 (eventual și 24). La unele maternități se folosește de la început programul de 5 mese în 24 de ore: 6, 10, 14, 18, 22. Prematurii primesc 7-(10) supturi, la aproximativ 2-(3) ore, în raport cu indicațiile medicului.

Copiii născuți la termen, cu greutate normală și care cresc normal în greutate pot fi trecuți foarte cu rând (intre 4 și 6 săptămâni) la 5 supturi în 24 de ore: 6, 10, 14, 18, 22. Este de dorit ca sugarul să nu fie trezit din somn pentru a suge, chiar dacă prelungim prin aceasta inter valul ca să fugă. În felul acesta suge mai puternic și, fiind sătul, rămâne liniștit după supt, chiar dacă nu doarme. De fiecare dată, alăpta rea se face la un singur sin. De altfel, laptele de la începutul alăptării este mai sărac în grăsimi, deci un sugar ca re suge de fiecare dată din ambii sini va primi un lapte mai puțin hrănitor. Când mama are prea puțin lapte, va pune copilul să sugă de fiecare dată de la ambii sini. Dacă, dimpotrivă, laptele este în cantitate prea mare, cantitatea care a rămas după ce a mâncat copilul se va extrage prin muls până la ultima pică tură, pentru a menține în continuare secreția lactată. Există în prezent și tendința ca alăptarea sugarului să devină dintr-o problemă tehnică rigidă – un act natural, supus legilor naturii. Unii specialiști recomandă o alimentație ,,liberală“, alimentația ,ad libitum” (cât vrea).

Toți sugarii normali au tendința să dezvolte ,,obiceiul“ de a deveni periodic înfometați; pot fi ajutați, dar răspunsul la întrebarea „cât de mult și cât de des să mănânce” poate fi rezolvat în favoarea perceperii sațietății (săturării) sugarului.

Alimentația ,ad libitum” nu dăunează nutriției sugarului (vezi și mai departe) și nici părinților; părinții trebuie încurajați, pe măsură ce capătă experiență, să permită sugarului un aport de lapte matern „ad libitum“.

Sugarii normali tind să-și mărească spontan intervalul intre supturi, pe măsură ce cresc:

a) în primele 7-(10) zile, preferă 6-8 (chiar 10) supturi în 24 de ore, la intervale neregulate;

b) sugarii în greutate de 3 200-3 500 g au nevoie, de obicei, de 6-7 prânzuri în 24 de ore, la aproximativ 3 ore interval;

c) majoritatea sugarilor de 4 000 -4 500 g se mulțumesc cu 5 prânzuri în 24 de ore, la circa 4 ore interval;

d) majoritatea sugarilor nu mai au nevoie de suptul de noapte la (1 1/2) -2-(3) luni; de aceea mama va suprima masa de noapte imediat ce este posibil;

e) mama va favoriza tendința naturală de mărire a intervalului dintre supturi; nu se va hrăni sugarul ori de câte ori se trezește.

Pe măsură ce sugarul crește și capacitatea lui de comunicare cu mama se îmbogățește se poate încerca trecerea neforțată la un program de alimentație la sân ,mai rigid”, mai potrivit atât pentru sugar, cât și pentru mamă și familie. Aceasta se realizează ușor la vârsta de (2)-3-(4) luni, iar dacă tentativa reușește, liniștea mamei, mai puțin solicitată, se va răsfrânge pozitiv asupra stării sugarului. În cazul în care o mamă nu poate ,descifra” ritmul foamei sugarului ei, sau nu se poate adapta la variațiile apetitului copilului (inclusiv datorită ocupațiilor sale) sau nu se simte în siguranță cu o schemă „liberală“ de alimentație, sau în cazul sugarilor care sunt de la 3 luni într creșă, se poate institui schema regulată de alimentație naturală a sugarului.

Oricare ar fi schema după care este alimentat sugarul la sin, trebuie evitate atât carenta, cât și excesul.

Alimentarea prea frecventă (cu excepția primelor 1-2 săptămâni de viață) poate să ducă la supralicitarea digestiei, cu consecințele ei: nervozitate, somn superficial și/sau întrerupt, colici, scaune prea frecvente, prea lichide, creștere excesivă în greutate (peste 40 g pe zi în medie – adică peste 1 200 g pe lună); creșterea se poate chiar încetini uneori.

Copilul suge destul? Creșterea normală în greutate dovedește că sugarul își primește cantitatea necesară de lapte. Atunci când se bănuiește o creștere insuficientă a greutății, se poate face și proba suptului; se cântărește copilul, timp de 24 de ore, înainte și după fiecare supt, făcându-se diferențele dintre greutatea copilului înainte de supt și cea după supt; adunând cantitățile de lapte primite de copil la toate supturile din 24 de ore aflăm cantitatea globala de lapte primită de copil în cele 24 de ore. Cantitatea de lapte care trebuie să o primească un sugar în 24 de ore depinde de vârsta și greutatea lui. Orientativ vom arăta că un copil în a 3-a zi va suge 140 -180 grame; în a 4-a zi 240 – 280 grame; la 2 săptămâni circa 500 grame; la o lună 600 -650 grame; la 2 luni 700 -750 grame; la 3 luni 850-900 grame. Sau, folosind o formulă simplă și practică, mai putem spune și astfel: copilul de 2-6 săptămâni suge o cantitate de lapte egală cu 1/5 din greutatea lui: de la 6 săptămâni la 4 luni, circa 1/6 din greutate; de la 4 la 6 luni, aproximativ 1/7 din greutatea lui. Conform altei formule, copilul suge zilnic câte 150 g lapte pe fiecare kilogram de greutate a corpului, cantitate repartizată în cele 5-6 supturi. Cu alte cuvinte, un copil de 5 kilograme suge 750 grame de lapte pe zi.

Cântărirea doar a unuia sau a două supturi pe zi nu este utilă, deoarece cantitatea de lapte diferă mult de la o masă la alta.

Ce facem dacă mama nu are lapte suficient ? Nu toate mamele au lapte suficient; unele nu au avut răbdarea necesară altele au făcut fisuri la mamelon și de teama durerii nu au lăsat suficient timp copilul la sin, în sfârșit, la altele, secreția lactată este insuficientă. Pentru prevenirea și remedierea acestor situații mama va bea câte 100-200 ml apă, limonadă sau ceai cu 15-30 de minute înainte de fiecare supt. Berea și supele cu făinoase nu stimulează secreția lactată mai mult decât alte lichide, iar ceapa nu are nici un efect. Unii copii refuză sânul după ce mama a ingerat o cantitate mai mare de ceapă sau varză. Băuturile alcoolice sunt contraindicate mamei, deoarece alcoolul trece în lapte și poate provoca sugarului o intoxicație deosebit de gravă.

Igiena alimentară a mamei care alăptează. Cu acest prilej amintim că alimentația mamei este cea obișnuită, la care se adaugă 1/2-3/4 litru de lapte, iaurt și obligatoriu legume sub formă de salate sau fierte (cu unt, ulei, smântână), ca și fructe proaspete. Cu excepțiile arătate, nu există alimente care să dăuneze copilului, dacă sunt bine tolerate de mamă. Pentru sănătatea ei și a copilului pe care-l alăptează, mama are nevoie de vitamine în cantități mai mari, care pot fi acoperite prin Viplex (2-3 drajeuri pe zi) sau polivitamine (6-8 drajeuri pe zi), în tot cursul alăptării.

Este de dorit ca femeile care alăptează să ia cât mai puține medicamente și cât mai rar, pentru că unele trec în lapte și deci la copil.

Alcoolul realizează în lapte aceleași niveluri ca în sânge, prin urmare băuturile alcoolice (chiar cele slabe ca berea sau vinul) sunt interzise, ca și fuma tul de altfel. Femeia poate să bea 1-2 cafele mici pe zi; cantități mici de cafeină trec în lapte și excesul de cafea provoacă agitație sugarului (Pepsi Cola conține cafeină!).

Mama care alăptează poate să ia în 24 de ore din proprie inițiativă și dacă este evident necesar, în total 1-2 comprimate din următoarele medicamente: antinevralgic, fasconal, acid acetilsalicilic. Medicul este cel îndreptățit să prescrie alte medicamente care sunt necesare. Menționăm că sulfamidele (inclusiv biseptol) sunt contraindicate, cel puțin în cursul primelor două săptămâni ale alăptării. Tetraciclina realizează (ca și alcoolul) aceleași concentrații în lapte, ca și în sângele mamei; nu este de aceea recomandată, pentru că se depune în smaltul dentar al sugarului, deci dinții vor fi galbeni (si mai fragili, potrivit unor păreri).

Subliniem că cel mai bun stimulent pentru secreția lactată rămâne suptul copilului. În general, 90% din femei sunt capabile să-și alăpteze (cel puțin parțial) copilul.

Dacă cu toate eforturile depuse (sub control medical), cantitatea de lapte rămâne insuficientă și pentru a preîntâmpina distrofierea copilului, mama trebuie să se adreseze medicului pentru a fi îndrumată și în privința completării alimentației. Pentru a nu-și înțărca prea devreme copilul, mama să nu ofere sugarului lapte cu ajutorul biberonului, căci copilul va opta repede pentru biberon, deoarece laptele de vacă sau praf la care s-a adăugat zahar, făină, este mult mai gustos decât laptele de mamă și sugarul depune un efort mai mic decât la supt. Pentru ca sugarul să nu refuze sinul (deci să nu se înțarce prematur) recomandăm alimentația cu lingurița, pe care sugarii o deprind de obicei lesne, mai ales dacă li s-a administrat în prealabil ceaiul tot cu lingurița.

Durata alimentației naturale. Toate opiniile sunt concordante: superioritatea ei este de necontestat în primele 3 luni de viață ale sugarului. Apoi fie că începe alimentația mixtă, fie că începe diversificarea, este foarte util ca alăptarea să continue până la 6 luni și sugarii pot (trebuie) să fie înțărcați la 6 și cel mai târziu până la 9 luni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here