Fenomenele de sensibilizare la alergeni sunt frecvente la nas și sinusurile feței și rare, chiar excepționale la faringe, laringe și ureche, unde patogenia locală este dominată de infecții.
Diferențele de comportament se datoresc unor particularități de structură ale diferitelor teritorii anatomice, diferențe care privesc aspectul mucoasei, celulele acesteia, vascularizația locală sangvină și limfatică. Faringele acoperit de o mucoasă foarte bogată în țesut limfoid este „apărat” de acest prim baraj de rezistență imunitară. Mucoasa faringiană prelungită în urechea medie este însă expusă la procese infecțioase și inflamatorii. În opoziție cu această zonă, mucoasa pituitară (care tapetează fosele nazale și sinusurile) este bogat vascularizată și inervată, fiind sediul unor importante reacții vasomotorii și secretorii și în special alergice, sensibilizarea la acest nivel datorindu-se unor deficiente locale de acțiune a dispozitivului mucociliar, structurii glandulare și mai ales a sistemului imunologic local. Acest fapt face ca la mucoasa pituitară pătrunderea alergenilor să fie crescută, iar alergia naso-sinusală se manifestă fie izolat prin fenomene strict locale, dând tablouri de rinită, rinosinuzită alergică (cu evoluție lungă sau sezonieră), fie intricându-se în diferite modalități cu astmul bronșic.
Interrelațiile rinită, rinită-sinuzită, polipoză nazală și astm sunt variate,
Înfățișându-se în următoarele ipostaze:
- Rinita precede instalarea astmului, uneori cu câțiva ani. Nu este obligatoriu ca rinita să fie urmată de astm, care apare numai pe un teren constituțional predispus la bronhospasm (teren de hiperreactivitate bronșică). În acest caz rinita se caracterizează prin toate atributele alergiei respiratorii superioare: rinoree (scurgere de lichid clar ca apa, abundent, numit hidroree), strănuturi spasmodice în salve, obstrucție nazală intermitentă. Simptomele evoluează tot timpul anului atunci când sensibilizarea de tip I este determinată de alergeni ca praful de casă, penele, mucegaiurile de casă, perii de animale, daphniile și sunt condiționate de contactul permanent cu alergenul. Se atenuează la mijloacele de profilaxie, medicația antihistaminică, hiposensibilizarea specifică, precum și la inhibitorii mediatorilor eliberați în reacția antigen-anticorp. Aceleași simptome pot avea o condiționare sezonieră în alergia la polen, mucegaiuri atmosferice și sunt influențate de aceleași mijloace terapeutice.
- Semnele de suferință alergică nazo-sinusală se confundă uneori cu cele ale unei rinite vasomotorii, expresie a eliberării locale de mediatori vasoactivi. La aceasta iau parte factori infecțioși sau inflamatori locali, acțiunea unor efectori ca prostaglandinele, declanșate de administrarea unor substanțe ca: piramidon și derivați, aspirină, brufen, indometacin, alcool. Aceleași fenomene sunt induse și de factori fizici (trecerea de la o temperatură la alta, traumatizarea zonelor reflexogene) și factori emoționali.
Acest tip de rinită vasomotorie însoțește adesea focarele de inflamație ale sinusurilor feței (anterioare și posterioare și se rezolvă o dată cu atenuarea focarului infecțios cauzal. În asemenea cazuri, aceleași semne și anume:
hidroreea, strănutul în salve, blocajul nazal (mai persistent, uneori exasperant) nu sunt influențate decât discret la medicația antialergică, necesitând tratament local și factori stabilizatori ai vasomotricității.
Pentru diferențierea suferințelor alergice de cele pur vasomotorii sunt necesare testări cutanate (semnificativ pozitive în alergie) și radiografia sinusurilor feței, rinoscopia, caracteristice în fenomenele vasomotorii.
Și tabloul de alergie naso-sinusală se poate grefa sau complica cu o infecție sinusală, necesitând atât tratament local, cât și consolidarea prin mijloace de terapie antialergică.
- O altă posibilitate de evoluție a rinitei și rinosinuzitei alergice este cea paralelă sau concomitentă cu astmul bronșic.
- Există o posibilitate de alternanță, așa-numita „evoluție de balanță“. O formă specială de manifestare a rinitei vasomotorii, asociată cu polipoza nazală, adesea recidivantă, constituie un element în trepiedul format de asocierea cu accese de astm induse de administrarea unor medicamente ca aspirină, piramidon și derivați, antiinflamatorii nesteroidiene (indometacin, brufen etc.), benzoați, tartrazină, alcool și cunoscut ca triada Widal-Samter.
Deși seamănă cu alergia respiratorie prin caracterul zgomotos și net indus de substanțele amintite, ca și prin asocierea cu unele fenomene sistemice (până la stare de șoc), întregul cortegiu de simptome și semne este în realitate consecința unei constituții speciale. Aceasta constă într-o deviație metabolică a unei substante numită acid arahidonic (fosfolipid) către factori cu acțiunea bronhospastică și vasoactivi, prostaglandine F și leucotronice (echivalente ale substanței lent reactive a anafilaxiei), care se activează în special sub acțiunea factorilor amintiți.
Este evident că numai suprimarea contactului cu aceste medicamente sau substanțe dă rezultate bune în profilaxia recidivelor, stadiul acut combătându-se prin medicație cortizonică cu acțiune rapidă, ketotifen, cromoglicat disodic.
