Este important sa semnalam bolile cel mai frecvent intalnite care pot interesa femeile ajunse în a patra sau a cincea decada de viata. O astfel de patologie, chiar daca uneori nu pare direct corelata cu carenta hormonala din menopauza, trebuie sa fie cunoscuta de catre femei pentru a putea fi prevenita.
Atunci cand au fost enumerate mecanismele endocrine care stau la baza instalarii menopauzei, s-a mentionat ca primele tulburari ale perioadei climacterice premenopauzale sunt reprezentate de neregularitatile ciclului menstrual. Este important sa clarificam faptul ca în aceasta perioada, de cele mai multe ori, modificarile ciclului menstrual sunt de tip functional, deci nu au legatura cu existenta unor tumori. În premenopauza prin termenul de menometroragie se intelege o hemoragie uterina functionala care apare la femei cu varste intre 45-50 de ani, incepand cu o menstruatie abundenta și care se prelungeste mai mult decat perioada menstruala obisnuita. Aceste hemoragii pot fi atribuite productiei estrogenice diminuate insa prelungite în timp, și care în lipsa ovulatiei nu se asociaza cu productia de progesteron. După cum deja am mentionat, uneori femeile pot prezenta astfel de episoade de menometroragie. Acest proces supune uterul la perioade lungi de expunere la actiunea hormonilor estrogeni, care reprezinta un factor de risc cu posibilitatea cresterii atipice (hiperplazie atipica) și dezvoltarii de tumori la nivelul endometrului (suprafetei interne a uterului). În timp ce în cursul ciclului menstrual normal uterul este protejat de progesteron, în cazul acestor femei se realizeaza un dezechilibru în favoarea hormonilor estrogeni, care poate fi tratat prin administrarea unei terapii hormonale.
În multe cazuri, la complicarea cadrului creat de hemoragia de tip functional din premenopauza contribuie și o patologie de tip organic reprezentata de prezenta tumorilor benigne cu cea mai mare frecventa la femei: fibroamele uterine. Fibroamele pot fi mici sau multiple, pozitionate divers la nivelul uterului. Pot avea dimensiuni diferite, de la marimea unui bob de orez pana la formatiuni cantarind 1-2 kg. Vârsta la care se manifesta incidenta maxima a fibroamelor uterine este de 40-50 de ani. Adesea nu determina apariția unor simptome; ca semne pot provoca sau pot contribui la accentuarea neregularitatilor ciclului menstrual, care se evidentiaza în premenopauza. Alte simptome care ne pot face sa suspicionam existenta unui fibrom sunt: senzatia de presiune la nivelul abdomenului, cresterea frecventei mictiunilor (eliminarii urinare). Insusi dezechilibrul hormonal din premenopauza dintre productia de hormoni estrogeni și progesteron favorizeaza dezvoltarea și cresterea în dimensiune a acestor tumori. Toate aceste manifestari apar, în general, în cadrul unei predispozitii genetice a tunicii musculare uterine de a dezvolta astfel de tumori, avand în vedere ca apariția acestor tumori prezinta un caracter familial. Cresterea excesiva a volumului fibromului, precum și episoadele frecvente de menometroragie recomanda, după esecul tratamentelor medicamentoase, tratamentul chirurgical: histerectomia. Aceasta este o interventie chirurgicala prin care se indeparteaza uterul; se poate asocia sau nu cu eliminarea ovarelor, conducand în acest caz la instalarea unei menopauze chirurgicale. Inca nu exista un punct de vedere unic asupra oportunitatii indepartarii ovarelor în cazul unor femei care inca prezinta menstruatie. Insa, avand în vedere faptul ca functia le este deja afectata și ca la vârsta a treia nu mai indeplinesc alte roluri, tendinta este de indepartare a ovarelor impreuna cu uterul, reducand astfel incidenta tumorilor ovariene la femeile varstnice. De obicei în postmenopauza fibroamele uterine tind sa isi reduca spontan volumul, astfel diminuandu-se și simptomele prin reducerea volumului uterin total în urma scaderii expunerii la actiunea hormonilor estrogeni.
Dimpotriva, fata de premenopauza, în postmenopauza orice pierdere de sange pe cale genitala trebuie intotdeauna sa conduca la suspiciunea existentei unei cauze organice: distrofia datorata productiei diminuate de hormoni estrogeni sau o patologie de tip tumoral. În cadrul patologiei tumorale, la vârsta postmenopauzei cele mai frecvente sunt tumorile endometriale. Se manifesta în special catre vârsta de 55-65 de ani, incidenta fiind de 14 cazuri/100.000 femei. Incidenta este mai mare în tarile industrializate, acest aspect datorandu-se stilului modern de viata. Productia de hormoni estrogeni, chiar minima, în absenta totala a progesteronului constituie principalul factor favorizant al hiperplaziei (cresterii excesive) endometriale. S-a calculat ca o reducere a greutatii corporale la femeile supraponderale determina o diminuare cu 30% a riscului de dezvoltare a cancerului endometrial.
Alti factori de risc sunt reprezentati de: menarha (prima menstruatie) precoce, dezechilibre hormonale cu cicluri anovulatorii în antecedente – chiar și în cursul vietii fertile -, precum și de antecedentele heredocolaterale de carcinom endometrial.
Carcinomul colului uterin este pe locul al doilea după cancerul mamar intre tumorile aparatului genital feminin. Incidenta este inca mare în zonele mai putin dezvoltate ale lumii, în timp ce în Occident, datorita campaniei de preventie prin utilizarea testului Babes-Papanicolau, incidenta a scazut simtitor. Incidenta maxima a acestui tip de neoplasm este în intervalul de vârsta 35 și 60 de ani, insa nu exista nici o corelatie cu menopauza și dezechilibrele hormonale asociate acesteia.
Apariția acestui tip de carcinom este strans corelata cu viata sexuala a femeii respective. Sunt considerati factori de risc: inceperea activitatii sexuale înaintea vârstei de 17 ani, partenerii sexuali multipli. Riscul se reduce la virgine precum și la persoanele care utilizeaza prezervativul.
Se poate concluziona ca exista o serie de factori printre care agentii microbieni (virusurile Papilloma sau Herpes) care provoaca leziuni care, agravandu-se, pot determina apariția unor tumori, insa este necesara și implicarea altor agenti fizici sau chimici care sa faciliteze transformarea neoplazica.
La nivelul glandelor mamare pot surveni doua tipuri de manifestari patologice: boala fibrochistica și tumorile mamare. Pentru a constientiza femeile asupra acestui subiect, este necesar sa acordam atentie tratamentului ambelor afectiuni, avand în vedere ca boala fibrochistica a glandei mamare nu poate fi comparata cu problematica patologiei tumorale mamare și nu reprezinta un factor de risc predispozant pentru apariția cancerului de san. Boala fibrochistica reprezinta patologia cea mai frecventa care intereseaza glanda mamara. Este foarte frecventa la femei cu varste cuprinse intre 20 și 45 de ani, deci la femei de vârsta fertila sau în perimenopauza. După menopauza incidenta este din ce în ce mai mica. Este o leziune benigna, care intereseaza glandele mamare bilateral, caracterizandu-se prin transformarea tesutului glandular în formatiuni chistice, mai mult sau mai putin voluminoase sau dureroase, asociata cu cresterea tesutului fibros periglandular. Intr-o oarecare masura, chisturile tind sa-și modifice volumul în functie de ciclul menstrual și anume cresc în volum în faza premenstruala, apoi diminua brusc după menstruatie. De obicei, în perimenopauza se poate asista la formarea unor chisturi de dimensiuni mari, dureroase. Apariția bolii fibrochistice mamare a fost asociata cu dezechilibrele endocrine care intereseaza carenta relativa sau absoluta de progesteron în prezenta unui exces relativ de hormoni estrogeni. La nivelul glandei mamare, bogate în receptori pentru hormoni sexuali, hiperestrogenismul provoaca transformarile mentionate mai sus. Aceasta afectiune se atenueaza în cursul sarcinii și alaptarii și tinde sa dispara în postmenopauza avansata.
În ceea ce priveste carcinomul mamar, trebuie amintit ca acesta reprezinta prima cauza de mortalitate în cadrul patologiei oncologice a femeii. Incidenta cancerului de san la vârsta de 25 de ani este de 1 caz la 20.000 de femei. Aceasta valoare creste cu vârsta, la 50 de ani ajungand la 1 femeie din 50, iar la 60 de ani la 1 femeie din 25. Pentru a recapitula și pentru o mai buna intelegere, se poate afirma ca aproximativ 10 din 100 de femei vor dezvolta acest tip de patologie în cursul vietii. O serie de aspecte trebuie avute în vedere ca factori de risc pentru cancerul mamar: leziunile de tip displazic (identificate prin mamografie), antecedentele heredocolaterale (incidenta mai mare la fiicele femeilor care au prezentat carcinom mamar în premenopauza), menarha precoce, obezitatea, consumul abuziv de alcool, vârsta avansata la prima sarcina dusa la termen (se exclud avorturile), alte leziuni evidentiate la prelevare, de exemplu hiperplazia sau papilomul. Boala fibrochistica nu creste riscul de carcinom mamar. Menopauza în sine nu confera o crestere a incidentei bolii, insa constituie momentul cheie în care femeia trebuie sa inceapa un program de preventie.
Importanta acestui tip de patologie este subliniata și de atentia acordata de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) care recomanda ca, în vederea prevenirii tumorilor mamare, după vârsta de 50 de ani sa se efectueze tuturor femeilor o mamografie la fiecare 2 ani, ca metoda de screening.
Acest examen simplu și de scurta durata permite evidentierea precoce a tuturor leziunilor considerate suspecte, oferind posibilitatea tratarii foarte precoce a unei eventuale tumori. Un alt capitol în cadrul afectiunilor frecvent asociate menopauzei este reprezentat de patologia tiroidiana. Importanta patologiei tiroidiene în postmenopauza reiese din urmatoarele valori: în postmenopauza 1 femeie din 5 poate face o afectiune tiroidiana. Se poate manifesta fie un deficit, fie un exces al functiei tiroidiene. În ambele cazuri pacienta prezinta simptome care, chiar daca se manifesta putin zgomotos, trebuie sa conduca la suspiciunea existentei unei disfunctii tiroidiene: astenie fizica marcata, sensibilitate crescuta la frig, depresie (daca se asociaza unui status hipotiroidian); anxietate, iritabilitate, palpitatii (daca se asociaza hipertiroidismului). De o importanta fundamentala în postmenopauza sunt dozarile hormonale pentru evaluarea functiei glandei tiroide: trebuie sa fie dozata cantitatea sanguina de hormoni produsi de glanda tiroida (T3 și T4), precum și nivelul de TSH (hormon hipofizar care stimuleaza productia hormonala tiroidiana).
În concluzie, posibilitatea ca o anumita afectiune sa survina concomitent sau ca urmare a instalarii menopauzei, este mare. Trebuie mentinut un echilibru: pe de o parte nu trebuie facute excese considerand ca automat faceti parte dintre femeile care vor suferi astfel de dezechilibre, iar pe de alta parte este obligatorie renoasterea existentei posibilitatii aparitiei unor astfel de afectiuni.
Aceasta carte nu doreste sa inspaimante femeile, ci incearca sa le ajute sa cunoasca ce s-ar putea intampla și sa se gandeasca la masuri de prevenire. Desigur, nu exista posibilitatea de a impiedica dezvoltarea acestor afectiuni, nici a imbatranirii organismului, insa trebuie sa stim cat mai multe despre masurile care pot fi luate.
