Absorbţia produşilor de digestie

Absorbţia este procesul fiziologic prin care substanţele alimentare rezultate în urma digestiei, trec prin membrana celulară a tubului digestiv către sânge şi limfă, devenind componente ale mediului intern. Fenomenul absorbţiei începe încă din cavitatea bucală dar este de mică importanţă; se continuă în stomac (cloruri, alcool, CO₂, unele medicamente) şi se desăvârşeşte la nivelul intestinului subţire unde se realizează absorbţia totală a aminoacizilor, acizilor graşi, glicerolului şi a monozaharidelor. Procese reduse de absorbţie au loc şi la nivelul intestinului gros (apă, săruri minerale, vitamina K etc.).

Remedii și suplimente pentru sistemul digestiv

La nivelul intestinului subţire rolul important revine vilozităţilor intestinale ce măresc mult suprafaţa de absorbţie prin prezenţa platoului striat, iar prin mişcările lor evacuează sângele şi limfa şi odată cu acestea şi substanţele absorbite.

Transportul substanţelor dintr-o parte într-alta a membranelor celulare, în cadrul procesului de absorbţie se poate realiza prin două mecanisme:

• mecanismul de transport pasiv constă în difuziunea liberă a unei substanţe din zona cu concentraţie mai mare în zona cu concentraţie mai mică (conform gradientului de concentraţie). Când cele două zone sunt separate de o membrană semipermeabilă (mucoasa intestinală) apare şi fenomenul de osmoză. Osmoza este procesul de deplasare a apei din compartimentul cu presiune osmotică mică (unde soluţia este mai diluată) spre compartimentul cu presiune osmotică mare (unde soluţia este mai concentrată); în felul acesta difuziunea apei tinde să egaleze presiunile osmotice de o parte şi de alta a membranei;
• mecanismul de transport activ are loc cu consum de energie. Absorbţia activă este selectivă, adică alege anumite substanţe pe care le traversează spre sânge şi le neglijează pe Transportul activ se face împotriva gradientului de concentraţie (de exemplu glucoza trece din chilul intestinal unde concentraţia este de 50 mg% în sângele port la 120 mg%. Aceste mecanisme sunt imaginate ca nişte “pompe” chimice; există astfel o pompă de glucoză, o pompă de natriu etc.

Absorbţia glucidelor se face sub formă de monozaharide, preponderent la nivelul ultimei porţiuni a intestinului subţire. Absorbţia pentozelor (de exemplu riboza) se face prin mecanisme pasive. În general însă, ele se absorb prin mecanism activ după ce iniţial au fost

Absorbţia Mucoasa intestinală a sugarului poate fi traversată de proteinele din lapte. La adult însă, proteinele se absorb numai sub formă de aminoacizi, prin mecanisme active, preponderent în prima porţiune a intestinului subţire.

Absorbţia lipidelor. Produşii rezultaţi din degradarea lipidelor se absorb, în special, la nivelul ileonului prin transport pasiv; picături fine de grăsimi nedigerate pot fi înglobate de către celulele cu microvili, proces numit pinocitoză (asemănător fagocitozei). Glicerina fiind hidrosolubilă difuzează pasiv prin mucoasă în capilarele sangvine, la fel şi acizii graşi cu mai puţin de 10 atomi de carbon. Acizii graşi cu un număr mai mare de atomi de carbon, colesterolul, monogliceridele insolubile în apă împreună cu sărurile biliare formează miceliile hidrosolubile care treversează membrana enterocitului. În citoplasma enterocitului, acizii graşi liberi şi monocitele resintetizează Acestea alături de colesterol, fosfolipide şi proteine, sintetizate la nivel celular, formează mici agregate lipoproteice denumite chilomicroni care, patrund în capilarele limfatice fiind transportate cu limfa.

Absorbţia apei şi a sărurilor minerale.

Apa se absoarbe în cantitate de 5-10 l zilnic la nivelul intestinului subţire şi gros are loc absorbţia. Transportul apei are loc printr-un mecanism pasiv în funcţie de diferenţa de presiune osmotică dintre sânge şi conţinutul intestinal. În prima porţiune a intestinului subţire, concentraţia substanţelor osmotice active creşte mult, fapt ce atrage o cantitate de apă din sânge spre lumenul intestinal. Pe măsura absorbţiei substanţelor, presiunea osmotică din intestin scade, iar apa se va deplasa spre sânge. Absorbţia maximă de apă are loc în colon.

Remedii și suplimente pentru sistemul digestiv

Sodiul se absoarbe prin mecanism activ (pompa de sodiu), creind în mediul intern un gradient electrochimic cu exces de sarcini pozitive la polul sangvin al celulei.

Clorul se deplasează pasiv în gradientul electrochimic creat prin absorbţia sodiului.

Calciul şi fosforul se absorb prin mecanism activ sub influenţa parathormonului şi a vitaminei D.

Fierul se absoarbe pin mecanism activ sub formă de ion bivalent. Reducerea fierului de la forma trivalentă la cea bivalentă are loc în stomac sub influenţa HCl.

Absorbţia vitaminelor se face prin mai multe modalităţi.

Vitaminele hidrosolubile traversează pasiv din intestin în sânge. Un mecanism particular se întâlneşte la vitamina B₁₂ care se poate absorbi numai în combinaţie cu un factor intrinsec (al lui Castle) secretat de mucoasa gastrică.

Vitaminele liposolubile se absorb sub formă de chilomicroni ce necesită şi prezenţa sărurilor biliare. După absorbţie toate vitaminele iau calea sangvină şi ajung în ficat.